Validity of voluntary radiating veterinary clinic registration without prior administrative decision or General Assembly resolution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's decision which had rejected the plaintiff's action, thereby allowing the revocation of the veterinary clinic's registration and the annulment of its registration certificate to remain in force. The dispute concerned a challenge to the decision by the National Order of Veterinarians to radiate a private limited liability company from the Unique Register of Medical Veterinary Clinics, a measure initiated by the company's own legal representatives based on their request to open a new facility; the appellants argued that the revocation was procedurally invalid because it lacked a specific administrative decision, required an General Assembly of Shareholders (AGA) resolution, and violated the principle of symmetry of forms. The Court held that the revocation was legally valid and well-founded because it resulted from a voluntary request signed by authorized legal representatives, for which no specific statutory procedure requiring an administrative decision or AGA resolution was mandated, as registration and radiere are distinct administrative formalities separate from the company's constitutive or dissolution requirements. The relevant legal framework included the Procedure approved by Government Decision no. 37/2012 regarding the registration of medical veterinary units, National Sanitary and Food Safety Law no. 160/1998, Order no. 17/2008 of ANSVSA, and Articles 488 and 497 of the New Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004, art. 70 din Legea nr. 31/1990, art. 55 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, art. 499 alin. (7) C. proc. civ; Validity of voluntary radiating veterinary clinic registration without prior administrative decision or General Assembly resolution: The dispute concerned a challenge to the decision by the National Order of Veterinarians to radiate a private limited liability company from the Unique Register of Medical Veterinary Clinics, a measure initiated by the company's own legal representatives based on their request to open a new facility; the appellants argued that the revocation was procedurally invalid because it lacked a specific administrative decision, required an General Assembly of Shareholders (AGA) resolution, and violated the principle of symmetry of forms. The Court held that the revocation was legally valid and well-founded because it resulted from a voluntary request signed by authorized legal representatives, for which no specific statutory procedure requiring an administrative decision or AGA resolution was mandated, as registration and radiere are distinct administrative formalities separate from the company's constitutive or dissolution requirements. The relevant legal framework included the Procedure approved by Government Decision no. 37/2012 regarding the registration of medical veterinary units, National Sanitary and Food Safety Law no. 160/1998, Order no. 17/2008 of ANSVSA, and Articles 488 and 497 of the New Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Statutory basis for the court's jurisdiction and application of civil procedure to administrative disputes.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014 şi ulterior, ca urmare a sentinţei nr. 33/2015 de declinare a competenţei, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A., acţionar majoritar al S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari, a solicitat anularea hotărârii prin care a fost anulat Certificatul de înregistrare nr. x/21.03.2013 şi anularea măsurilor de radiere din registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a S.C. B. S.R.L.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 164/2015 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. şi excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a formulării contestaţiei administrative în privinţa reclamantei S.C. B. S.R.L. şi, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari şi a obligat reclamantele la plata către pârât a sumei de 5711 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 164/2015 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C. "B." S.R.L., prin administrator C. şi A., care au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Iaşi şi, în subsidiar, admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând în fond pricina, să se dispună anularea sentinţei civile nr. 164/2015.
Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi s-a arătat că motivarea hotărârii este sumară şi confuză, nu cuprinde referiri detaliate în dispozitivul sentinţei privind legalitatea şi temeinicia hotărârii prin care a fost anulat certificatul de înregistrare nr. x/21.03.2013 şi a măsurii de radiere, generând astfel contrarietate între considerente şi dispozitiv.
S-a susţinut că radierea cabinetului medical veterinar aparţinând S.C. B. S.R.L. s-a făcut în lipsa unei hotărâri de radiere sau a altui act administrativ prin care să se poată dispune această măsură şi nu s-a respectat procedura de radiere legală şi corectă, iar, în lipsa unui act administrativ, măsura radierii este lovită de nulitate absolută.
Pârâta nu a efectuat niciun fel de verificări şi a admis dispunerea radierii în lipsa unui referat al Colegiului Judeţean al Medicilor Veterinari Iaşi prin care trebuia să se verifice motivele radierii şi apoi să procedeze la înregistrarea cererii la Consiliul Naţional al CMVRO care, mai întâi, proceda la analizarea datelor şi referatului primit şi apoi să emită o hotărâre în acest sens.
Competenţa de a radia Cabinetul Medical Veterinar S.C. B. S.R.L. şi de anulare a certificatului de înregistrare nr. x/21.03.2013 pentru motivaţia stipulată în cererea de radiere îi revenea ANSVSA prin DSVSA Iaşi, conform Ordinului nr. 17/2008 al ANSVSA.
Acţiunea de radiere a certificatului de înregistrare şi anulare a cabinetului medical veterinar conduce la interzicerea desfăşurării obiectului principal de activitate, respectiv activităţi veterinare, cu consecinţa modificării actului constitutiv al cabinetului medical cu privire la obiectul principal de activitate, modificare care nu poate fi făcută decât în baza Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor, hotărâre care se adoptă doar cu majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale conform art. 5 pct. 1 din Actul constitutiv al S.C. B. S.R.L., astfel că hotărârea luată de cei doi asociaţi nu îndeplineşte condiţiile de majoritate absolută a părţilor sociale.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
Recurenta a considerat că instanţa a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004 privind pericolul pentru ordine publică pe care l-a extras din date şi informaţii cu caracter personal privitor la o antecedenţă contravenţională şi/sau penală pentru fapte demult reabilitate, complet nerelevante situaţiei.
Instanţa de fond, susţine recurenta, a interpretat în mod eronat principiul simetriei de forme ce impune a se aplica aceleiaşi condiţii de radiere ca şi la înregistrarea acestui gen de activităţi medico-veterinare şi greşit a susţinut că legea statuează că nu este necesară Hotărârea AGA la înregistrare şi nici la radiere, deoarece la înregistrare i s-a impus să depună Hotărârea AGA pentru înregistrarea cabinetului veterinar.
S-a arătat de către recurentă, că au fost încălcate dispoziţiile prevăzute în Actul Constitutiv, art. 5 pct. I şi art. 70 din Legea nr. 31/1990, iar radierea este nulă de drept şi din perspectiva art. 75, 76, 77 alin. (1), art. 79 şi 179 alin. (3) şi art. 55 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
S-a solicitat admiterea recursului pentru că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, dar s-a apreciat şi că cheltuielile de judecată în sumă de 5.711 RON stabilite de instanţa de fond sunt excesive.
Intimatul Colegiul Medicilor Veterinari din România a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.
Prin încheierea din 14.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a dispus soluţionarea acestuia conform art. 499 alin. (7) C. proc. civ., cu citarea părţilor.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea cererii reclamantei A., acţionar majoritar al S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari, a solicitat anularea hotărârii prin care a fost anulat Certificatul de înregistrare nr. x/21.03.2013 şi anularea măsurilor de radiere din registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a S.C. B. S.R.L.
Acţiunea reclamantei a fost formulată având în vedere următoarea situaţie de fapt:
S.C. B. S.R.L. a fost înfiinţată la data de 07.03.2013 având ca obiect principal de activitate "activităţi veterinare". La cererea administratorului, în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale Veterinare a fost înregistrat cabinetul medical veterinar S.C. B. S.R.L., fiind eliberat certificatul de înregistrare nr. x/21.03.2013.
Prin cererea înregistrată cu nr. x/06.06.2014, semnată de cei doi administratori cu puteri depline ai societăţii S.C. B. S.R.L., respectiv de D. şi de E., s-a solicitat radierea autorizaţiei de funcţionare a Cabinetului Medical Veterinar S.C. B. S.R.L. din Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, solicitarea de radiere fiind motivata de intenţia de a deschide o altă unitate medical veterinară, într-o locaţie diferită.
Cererea de radiere a autorizaţiei de funcţionare a fost soluţionată favorabil, radierea cabinetului şi anularea Certificatului de înregistrare nr. x/21.03.2013 fiind comunicate Colegiului Medicilor Veterinari - Filiala Iaşi, prin Adresa Biroului executiv al Consiliului National al Colegiului Medicilor Veterinari nr. x/10.06.2014 .
Colegiului Medicilor Veterinari - Filiala Iaşi, prin adresa nr. x/2014, a informat cabinetul medical veterinar S.C. B. S.R.L. că în urma cererii de radiere nr. x/06.06.2014, certificatul de înregistrare nr. x/21.03.2013 a fost anulat şi cabinetul medical veterinar S.C. B. S.R.L. a fost radiat din Registrul Unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică.
Acţiunea reclamantei a fost respinsă de către instanţa de fond, iar în recursul declarat este criticată această soluţie, dar criticile sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs, prin care se invoca nemotivarea corespunzătoare a hotărârii recurate, respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de chemare in judecată sau contrarietatea dintre considerente şi dispozitiv, se constată că acesta este nefondat.
Conform art. 425 alin. (1) C. proc. civ.:
Hotărârea va cuprinde:
a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;
b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
Din analiza sentinţei rezultă că sentinţa atacată este amplu şi temeinic motivata, atât în privinţa modului de soluţionare a fondului, cât şi în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea argumentelor prezentate de părţi, printr-o analiza punctuală a netemeiniciei fiecăruia din argumentele invocate de către reclamantă în susţinerea cererii de chemare în judecata.
Au fost pe larg analizate atât probatoriul administrat cât şi dispoziţiile legale incidente,iar recurenţii nu au făcut nicio referire concreta în legătura cu aspecte ale fondului ce au fost lăsate neanalizate. În fapt, se solicita o rejudecare a fondului şi a argumentelor deja analizate de prima instanţa, iar în cadrul acestui motiv de recurs, deşi se critică nemotivarea hotărârii şi se invocă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acestea nu au legătura cu motivul invocat, iar motivul de recurs este nefondat.
Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar se constată că nici acesta nu este fondat pentru următoarele considerente.
A fost criticată soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte anularea măsurilor de radiere din registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a S.C. B. S.R.L. În legătură cu această măsură, instanţa de fond a reţinut că pârâta a procedat la radiere la cererea formulată de reprezentantul legal al cabinetului medical veterinar.
Cercetând legalitatea şi temeinicia măsurii de radiere din registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a S.C. B. S.R.L dispusă, s-a reţinut că nu exista, la data formulării cererii de radiere, reglementată legal o procedură specială de radiere, fiind incidente în cauză, potrivit principiului simetriei de forme şi analogiei, dispoziţiile din Hotărârea nr. 37/2012 ce reglementează Procedura de înregistrare a unităţilor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, pentru înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a unui cabinet medical veterinar ce aparţine unei societăţi comerciale.
Susţinerile recurenţilor cu privire la criticile aduse soluţiei instanţei de fond referitoare la măsura radierii sunt nefondate pentru că nu este necesară o hotărâre de radiere sau un alt act administrativ prin care să se dispună această măsură şi, prin urmare nu s-a dispus măsura radierii cu încălcarea Procedurii aprobată prin Hotărârea nr. 37/2012, nici a Legii nr. 160/1998 sau a Ordinului nr. 17/2008, aşa cum susţin recurenţii, care nici nu au indicat expres textele încălcate din aceste acte normative de către instanţa de fond.
Recurenţii au făcut ample trimiteri la conflictul între legea internă şi CEDO, dar acestea sunt fără relevanţă în cauză deoarece nu a fost indicat un text din Convenţie care ar trebui aplicat de către judecătorul naţional cu prioritate faţă de norma de drept internă.
Recurenţii au criticat soluţia instanţei de fond şi pentru că nu a verificat motivele şi temeinicia cererii de radiere formulată de administratorii S.C. B. S.R.L., printre care şi reprezentantul legal al Cabinetului Medical Veterinar cu acelaşi nume, dar aceste critici nu pot fi reţinute.
Reprezentantul legal al oricărui cabinet medical veterinar poate formula oricând o astfel de solicitare, fără ca aceasta să fie motivată, deoarece radierea la cerere nu este condiţionată, fiind posibilă oricând, în baza unei simple solicitări semnată de reprezentantul legal, singurul aspect ce se verifică fiind acela al calităţii de reprezentant şi nu există nicio normă legală care să impună obligaţia de verificare a motivelor cererii şi dacă acestea sunt sau nu temeinice.
Un alt aspect criticat în motivele de recurs este cel referitor la necesitatea existenţei unei hotărâri AGA pentru a se dispune radierea certificatului de înregistrare, dar nici aceste critici nu sunt fondate.
Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că înregistrarea şi radierea din Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică sunt chestiuni ce ţin în mod limitativ de autorizarea unei activităţi, fiind distincte de îndeplinirea formalităţilor cerute la înfiinţarea sau dizolvarea/desfiinţarea propriu-zisă a societăţii şi a punctelor sale de lucru şi că, nici pentru obţinerea autorizării desfăşurării activităţii medical veterinare şi nici pentru încetarea acesteia, nu se solicită şi nu este necesară Hotărârea AGA în sensul celor menţionate în art. 111 şi art. 113 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
În raport de aceste prevederi şi de cele consemnate în actul constitutiv al S.C. B. S.R.L. rezultă că pentru demararea formalităţilor necesare pentru desfăşurarea unei activităţi veterinare şi implicit înfiinţarea unui cabinet veterinar sau dimpotrivă radierea acestuia, nici dispoziţiile legii speciale, nici cele ale actului constitutiv nu impun obligativitatea unei hotărâri AGA.
De altfel, nici Norma aprobata prin Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor nr. 17/2008, care reglementează procedura de înregistrare şi controlul oficial al unităţilor în care se desfăşoară activităţi de asistentă medical-veterinară, nu este menţionată Hotărârea AGA în sfera documentelor necesare pentru realizarea menţiunilor în Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică.
Potrivit art. 6.2 din Hotărârea nr. 37/2012 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a unităţilor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, pentru înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale veterinare a unui cabinet medical veterinar ce aparţine unei societăţi comerciale, nu este necesară hotărârea AGA, dacă medicul veterinar semnatar al cererii de înregistrare este şi administrator al societăţii, pentru că pentru înregistrarea autorizării, cererea tip trebuie semnată fie de către medicul veterinar care are calitatea de reprezentant legal al societăţii comerciale, fie de către medicul veterinar care, deşi nu are calitatea de reprezentant legal, este împuternicit prin Hotărâre AGA.
Prin urmare, Hotărârea AGA este ceruta doar în cazul în care semnatarul cererii de înregistrare nu este în acelaşi timp medic veterinar şi administrator legal, dar, în cauză, unul dintre semnatarii cererii de radiere a autorizării societăţii B. S.R.L., DL E., era în acelaşi timp şi administrator cu puteri depline şi medic veterinar titular, astfel încât nu era necesară Hotărârea AGA pentru formularea cererii de radiere.
Nu vor fi reţinute nici criticile recurenţilor ce vizează consecinţele pe care le produce acţiunea de radiere a certificatului de înregistrare a cabinetului medical veterinar.
Aşa cum arătat şi instanţa de fond, este posibil ca cererea de radiere a cabinetului medical veterinar să producă prejudicii pentru societatea comercială, dar aceasta nu poate duce la nulitatea măsurii dispuse ci, în măsura în care va aprecia că se impune, problema va putea fi rezolvată potrivit Legii nr. 31/1991 a societăţilor comerciale.
Nu este fondată nici susţinerea recurenţilor referitoare la o modificare a actului constitutiv al societăţii comerciale deoarece, chiar dacă a fost radiată autorizarea pentru cabinetul medical veterinar, societatea comercială îşi poate desfăşura celelalte activităţi din obiectul de activitate, iar activitatea veterinară va putea fi desfăşurată după obţinerea unei noi autorizări conform legii.
Recurenţii susţin că s-ar impune anularea măsurii radierii pentru că unul dintre semnatarii cererii, d-l D., ar fi fost indus în eroare de către celălalt administrator, dar aceste aspecte sunt fără relevanţă în cauză deoarece la momentul înaintării cererii de radiere, aceasta era semnată de cei doi administratori şi de către reprezentantul legal al cabinetului medical veterinar a cărui radiere s-a solicitat. Toate celelalte aspecte vizează raporturile dintre administratorii şi asociaţii unei societăţi comerciale ce se soluţionează potrivit Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.
Au fost formulate critici şi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, dar şi acestea sunt nefondate.
Conform art. 451 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată constau, între altele, în onorariile avocaţilor, cheltuielile de transport sau cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.
În speţă, cheltuielile de judecată au constat în onorariu de avocat şi cheltuielile de transport şi cazare, toate dovedite.
Este adevărat că potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., onorariul de avocat poate fi redus de către instanţă, dar recurenţii s-au limitat să susţină că sumele sunt excesive. Însă, în raport de complexitatea cauzei, de munca desfăşurată de avocat se poate considera că acesta nu este disproporţionat.
Toate acestea dovedesc că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale şi nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele A. şi S.C. "B." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 164/2015 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2018.