Eligibility of expert honoraria under FEADR funding: recharacterization of civil service contracts as dependent employment based on Fiscal Code criteria

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.08.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea actului administrativ x/30.07.2014, cu consecinţa constatării eligibilităţii sumei de 16.856,62 RON.

Prin sentinţa nr. 919 din 12 februarie 2015, Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta AFIR şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 388 din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantei, a anulat actul administrativ emis de pârâta AFIR cu nr. E17850 din 30.07.2014, a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a constatat eligibilă suma de 16.856,62 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Un prim motiv de nelegalitate vizează încadrarea de către prima instanţă a activităţii experţilor în categoria activităţilor independente.

Consideră recurenta-pârâtă că, în realitate, conform şi răspunsului dat de Inspecţia Muncii la adresa nr. x/19.06.2014, raportul juridic car ia naştere ca urmare a încheierii unei convenţii civile este un raport civil care presupune inexistenţa raportului de subordonare or, în speţă, activitatea desfăşurată de experţi are un caracter de activitate dependentă.

Îşi argumentează recurenta-pârâtă susţinerile prin invocarea disp. art. -7 alin. (2).1(b) şi(c) din Codul fiscal, arătând că prestatorul şi-a desfăşurat activitatea la locaţia asigurată de beneficiar, iar acesta şi-a asumat plata către experţi a unor sume aferente diurnelor şi transportului.

În acest sens, susţine recurenta-pârâtă, că au fost declarate ca neeligibile, în mod corect, sumele în cuantum de 8.529 RON reprezentând c/valoarea contractelor de prestări servicii încheiate cu persoane fizice neautorizate, respectiv 7.007 RON - contribuţii la bugetul de stat pentru onorarii; 162,50 RON - diurnele experţilor care se decontează la Cap. II al Bugetului; 112,92 RON - cheltuieli de transport pentru cursanţi, deoarece s-a recalculat suma maximă care poate fi admisă pentru fiecare cursant pentru care au fost iniţial costurile de transport, calculul raportându-se la distanţa cea mai scurtă; 113,20 RON - consumabile, deoarece nu s-au respectat caracteristicile tehnice menţionate în nota de comandă; 56 RON c/valoarea a 4 ore pentru închirierea sălii de curs; 876 RON c/valoare servicii de audit, deoarece beneficiarul nu a prezentat un dosar de achiziţii externalizat pentru acest serviciu.

Mai arată recurenta-pârâtă că pentru acordarea finanţării nerambursabile se iau în considerare doar cheltuielile eligibile, prevăzute în bugetul proiectului, anexă la contractul de finanţare şi care sunt justificate de beneficiar cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanţare specifice FEADR.

În concluzie, susţine recurenta-pârâtă că beneficiarul nu a respectat prevederile contractului şi a legislaţiei specifice, motiv pentru care se impune recuperarea prejudiciului produs din culpa acestuia.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a respins excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât, a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1. Cu privire la sumele în cuantum de 8.529 RON, reprezentând c/valoarea contractelor de prestări servicii încheiate cu persoane fizice, 7.007 RON reprezentând c/valoarea contribuţiilor la bugetul de stat pentru onorarii şi 162,50 RON reprezentând c/valoarea diurnelor experţilor.

Instanţa de fond a considerat că activitatea experţilor este independentă şi nu dependentă, motivând că pârâta a dedus greşit natura activităţii prin raportare trunchiată la anumite clauze contractuale.

Faptul că experţii au fost plătiţi pentru serviciile lor, că au plătit sume cu titlu de diurnă şi transport sau că experţii au folosit baza materială a reclamantei, nu conduce la concluzia unei activităţi dependente, a considerat prima instanţă.

Instanţa de fond mai arată că pârâta, în mod greşit transpune anumite norme de drept public (de drept fiscal) pentru a face interpretări în dreptul privat, stabilind natura contractului.

În acest sens, judecătorul fondului concluzionează că raporturile dintre părţi sunt de natură civilă şi sunt lipsite de orice fel de dependenţă funcţională.

Înalta Curte constată că între părţi a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x pentru proiectul "Formarea profesională - Baza dezvoltării durabile a statelor din B.".

În cadrul proiectului sunt eligibile cheltuielile cu onorariile.

Intimata-reclamantă a încheiat şase contracte civile de prestări servicii cu persoane fizice neautorizate.

Din cuprinsul acestor contracte, beneficiarul s-a obligat să achite c/valoarea serviciilor prestate şi diurna aferentă pe durata timpului de lucru.

În plus, în afara contractului s-au plătit experţilor şi cheltuielile de transport.

Plata cheltuielilor de transport şi a diurnelor nu este specifică convenţiilor civile, ci contractelor de muncă.

Contractele civile de prestări servicii au fost încheiate în temeiul art. 1851 - 188 C. civ., referitoare la contractul de antrepriză.

Potrivit disp. art. 1851 C. civ., prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.

În funcţie de tipul activităţii cu o persoană fizică neautorizată se poate încheiat fie un contract individual de muncă cu timp parţial sau normă întreagă, fie un contract de antrepriză.

Contractul de antrepriză presupune existenţa unei activităţi independente, iar contractul individual de muncă conduce spre o activitate dependentă.

Întrucât în legislaţia civilă sau de dreptul muncii nu există criterii pentru a departaja cele două activităţi, în mod corect recurenta-pârâtă a procedat la definiţia şi criteriile existente în Codul fiscal, deoarece tipul de activitate influenţează obligaţiile fiscale datorate.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (2) Codul fiscal, orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre criteriile arătate, respectiv:

a) beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit şi respectiv condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru;

b) în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capital propriu;

c) plătitorul de venit respectă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit;

d) plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.

Din cuprinsul celor şase contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice neautorizate, reiese faptul că activitatea prestată este dependentă, ca urmare a faptului că intimata-reclamantă a impus condiţiile de muncă, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru, prestatorul a folosit baza materială a societăţii cu toate înzestrările acesteia şi i-au fost achitate cheltuielile de deplasare, conform criteriilor de la art. 7 alin. (2) lit. a, b) şi c) Codul fiscal.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că sumele de 8.529 RON; 7.007 RON şi 162,50 RON au fost declarate neeligibile în mod corect, iar sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub acest aspect.

2. Cu privire la suma în cuantum de 112,92 RON reprezentând c/valoarea unor cheltuieli de transport pentru cursanţi, pentru care s-a recalculat suma maximă care poate fi admisă pentru fiecare cursant.

Recurenta-pârâtă afirmă că a recalculat sumele în raport de distanţa cea mai scurtă de parcurs între localitatea de domiciliu şi localitatea unde s-a ţinut cursul de formare.

Prima instanţă a considerat că suma este eligibilă, deoarece reclamanta a anexat în copie conformă, modul de calcul al distanţelor parcurse de participanţi.

Recurenta-pârâtă nu a indicat prin motivele de casare nicio critică referitoare la aceste considerente, ci a copiat cele inserate în întâmpinarea depusă la fond, astfel încât, instanţa de recurs nu poate, din oficiu, să reanalizeze acest capăt de cerere.

3. În ceea ce priveşte suma în cuantum de 113,20 RON reprezentând c/valoare materiale consumabile.

Recurenta-pârâtă susţine că nu s-au respectat caracteristicile tehnice ale produselor menţionate în nota de comandă.

Din actele dosarului şi în concordanţă cu cele reţinute de judecătorul fondului, rezultă că furnizorul a utilizat denumirile din sistemul propriu de facturare, însă au fost livrate produsele înscrise în nota de comandăm, critica fiind nefondată.

De exemplu, permanent marker înseamnă marker permanent (în limba română), "inele de plastic" este sinonim cu "spirale plastic", pixul prima este un pix de plastic, iar post-it este sinonim cu stiky notes.

4. Referitor la suma în cuantum de 56 RON reprezentând c/valoarea a patru ore pentru închirierea sălii de curs.

Calculul recurentei-pârâte este eronat, deoarece totalul de 40 de ore de formare a fost realizat, neavând relevanţă că în primele două zile s-au desfăşurat 9 ore de curs în loc de 8, cât era prevăzut în contract, deoarece nu s-a înregistrat niciun prejudiciu ce ar putea fi adus bugetului fondului.

5. Referitor la suma în cuantum de 876 RON, reprezentând c/valoare servicii de audit.

Suma a fost respinsă la rambursare pe motiv că nu există un dosar de achiziţii avizat pentru o cheltuială externalizată ce necesită proceduri de achiziţii.

Critica este nefondată, Înalta Curte subscrie argumentaţiei aduse de prima instanţă, în sensul că la momentul semnării contractului de finanţare s-a cerut numele auditorului şi datele acestuia, de unde rezultă că, ulterior încheierii contractului de finanţare nu mai putea fi derulată o astfel de procedură.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va dispune admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.

În temeiul art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite în parte acţiunea şi se va anula actul administrativ atacat pentru suma de 1.158,12 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 388 din 21 septembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite în parte acţiunea. Anulează actul administrativ atacat pentru suma de 1.158,12 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.