Suspension of administrative act execution: failure to demonstrate well-justified case and imminent irreparable harm under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta A.-FILIALA BRAŞOV "B." în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI a solicitat suspendarea parţială a executării Raportului final de evaluare a sesiunii 2/2016 privind atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate, doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi a convenţiei de custodie întemeiată pe aceasta intervenită între AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI şi C., până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 122 din 1 august 2016, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile şi în consecinţă: a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanta A.-Filiala Braşov "B." referitor la suspendarea Convenţiei de custodie intervenită între Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi C., sub nr. x/2016. A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată prin aceeaşi întâmpinare raportat la lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii. A respins ca nefondată cererea formulată şi precizată în privinţa cadrului procesual de reclamanta A.-Filiala Braşov "B." în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi C., având ca obiect suspendarea parţială a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie care include şi raportul comisiei de contestaţii. A obligat reclamanta A.-Filiala Braşov "B."la plata către pârâta C. a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.-FILIALA BRAŞOV "B." a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră recurenta că a adus suficiente argumente aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat pentru a se dispune suspendarea actelor administrative. În acest context, a subliniat recurenta că principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeize pe lege. Principiul impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

În opinia recurentei, atât timp cât legiuitorul arată că paguba este prejudiciul material, viitor şi previzibil, este exclusă posibilitatea procurării de înscrisuri, probe care să probeze prejudiciul viitor ca realizare.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea executării acestora, precizează recurenta că, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri numai prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond, conţinutul actului administrativ, instanţa având, deci, posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea parţială a executării Raportului final de evaluare a sesiunii 2/2016 privind atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate, doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi a convenţiei de custodie întemeiată pe aceasta, intervenită între AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI şi C., până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică.

Instanţa de fond corect a reţinut că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare. Verificarea faptului dacă intimata-pârâta ar fi validat sau punctat preferenţial o organizaţie nou înfiinţată urmează a se efectua odată cu fondul pricinii.

Prin urmare, nu poate fi vorba de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială puternică şi evidentă în privinţa legalităţii actului contestat, la încălcări atât a normelor de drept procedural cât şi a normelor de drept material identificate la nivelul aparenţelor.

Totodată, prima instanţă a apreciat că nu poate reţine nici îndeplinirea condiţiei prevenirii producerii unei pagube iminente în sensul legii.

Recurenta a mai arătat că temeiul legal al măsurilor dispuse nu se susţine, nefiind încălcat, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Totodată, se reţine că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2016, la data de 07.06.2016, reclamanta a solicitat: anularea parţială a rezultatelor pt poz. 16AECN şi poz. 17 ONRC şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare; anularea rezultatelor contestaţiilor pt.poz. 17 ONCR şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare privind contestaţia); anularea rezultatelor finale ale sesiunii nr. 2/2016 privind atribuirea ariei protejate, inclusiv a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie, care include şi raportul comisiei de contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii responsabile; obligarea ANPM să nu atribuie aria protejată şi să nu încheie convenţie de custodie în cadrul sesiunii 2/2016,respectiv să includă această arie în sesiunea de atribuire următoare rămânerii definitive a hotărârii instanţei, în caz contrar să o atribuie către ONCR şi să semneze convenţia de custodie cu aceasta.

Prin sentinţa nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi C.

În plus, acţiunea reclamantei, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă de prima instanţă, reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, în dovedirea acestei condiţii de admisibilitate a cererii de suspendare, recurenta-reclamantă nu aduce nici un argument juridic viabil ci invocă doar posibilitatea nerealizării unui beneficiu, în condiţiile în care atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate se realizează nu pentru a aduce un beneficiu custodelui, ci pentru administrarea în bune condiţii a ariei naturale protejate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a condus la concluzia că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. - Filiala Braşov "B." împotriva sentinţei nr. 122 din 1 august 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 aprilie 2018.