County refuses state-budget coverage for EU-project reductions; appeal rejected, measures upheld.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Administrative Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected the claimant county administrative unit's appeal as unfounded, thereby affirming the first-instance judgment that had dismissed the action; the disputed administrative measures (the challenged decision and address refusing state budget coverage of certain sums under Government Ordinance No. 14/2013) remain in force. The dispute concerned the claimant's request to annul the refusal to grant a state-budget benefit for financial corrections and percentage reductions imposed under Government Emergency Ordinance No. 66/2011 on EU-funded projects, arguing that the authority should have issued a notice or protocol for establishing financial corrections. The Court held that the measures applied were "percentage reductions" under art. 6(1) and (3) of GEO No. 66/2011, not financial corrections under art. 21, so no such notice was required; that the condition in art. 2(3) of GO No. 14/2013—that the finalized project be "contested or in litigation"—was not met because the prior reduction letter was not challenged; and that any harm from the non-reimbursement for the second contract could not be assessed before the issuance of the referenced notice.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; County refuses state-budget coverage for EU-project reductions; appeal rejected, measures upheld: 14/2013) remain in force. The dispute concerned the claimant's request to annul the refusal to grant a state-budget benefit for financial corrections and percentage reductions imposed under Government Emergency Ordinance No. 66/2011 on EU-funded projects, arguing that the authority should have issued a notice or protocol for establishing financial corrections. The Court held that the measures applied were "percentage reductions" under art. 6(1) and (3) of GEO No. 66/2011, not financial corrections under art. 21, so no such notice was required; that the condition in art. 2(3) of GO No. 14/2013—that the finalized project be "contested or in litigation"—was not met because the prior reduction letter was not challenged; and that any harm from the non-reimbursement for the second contract could not be assessed before the issuance of the referenced notice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the annulment decision in administrative proceedings, invoked in the operative part of the decision.
Procedural basis for examining the appeal on grounds of miscarriage of law, as referenced in the operative part.
Procedural provision applied to decide on the appeal, as cited in the operative part.
Full text
Deliberând, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.05.2014, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice anularea în parte a deciziei nr. 326/16.12.13 şi a adresei nr. x/2013 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, în ceea ce priveşte emiterea unei noi note şi comunicarea măsurilor ce se impun cu menţionarea corespunzătoare a motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza respingerii celorlalte capete de cerere ale contestaţiei cu privire la argumentele privind neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, obligarea pârâtului la emiterea unei note de suportare de la bugetul de stat a sumei de 381.797,66 RON, respectiv 2.180.306,07 RON. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei note sau a unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.
2. Prin sentinţa nr. 2586 pronunţată în data de 02 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Motivul de casare invocat în cauză
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Judeţul Călăraşi; invocând motivele de casare prevăzut de art. 448 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., reclamanta solicită casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că sentinţa este nelegală în primul rând pentru că nu face distincţia între reducerile procentuale reglementate de art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 şi corecţiile financiare reglementate de art. 21 din acelaşi act normativ şi nu ţine cont că UAT Călăraşi a fost informată de către intimat că i s-au aplicat corecţii financiare.
În al doilea rând, fiind vorba de corecţii financiare, sentinţa este nelegală deoarece afirmă că nu era necesară emiterea unei note sau a unui proces-verbal de constatare a neregulii şi de stabilire a corecţiilor financiare. Or, nota sau procesul-verbal ar fi fost necesare potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.
În al treilea rând, recurentul consideră nelegală soluţia dispusă de instanţă cu referitoare la dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 14/2013 şi susţine că de fapt se încadrează în prevederile alin. (2).
În sfârşit, sentinţa mai este criticată şi pentru soluţia dispusă cu privire la contractul nr. x/2012, în special în ce priveşte aprecierea că nu a suferit niciun prejudiciu din nerambursarea sumei de 2.180.306,07 RON.
Analiza motivului de casare 4. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, în condiţiile în care, raportat la criticile formulate, sentinţa a fost dată cu respectarea normelor de drept material.
5. Astfel, la originea litigiului se află refuzul pârâtului (intimat în prezentul recurs) de acordare a beneficiului prevăzut de O.G. nr. 14/2013 către reclamanta recurentă UAT Judeţul Călăraşi, refuz exprimat prin: 1) adresa nr. x/2013 (numită în continuare Adresa; dosar fond) şi 2) decizia nr. 326/16.12.2013 emisă de acelaşi intimat (Decizia; dosar fond) prin care a fost admisă doar în parte contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Adresei.
În esenţă, beneficiul constă în suportarea, în anumite condiţii, de la bugetul de stat a creanţelor bugetare rezultate din corecţii financiare precum şi a sumelor reprezentând reduceri procentuale stabilite în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.
6. Din cuprinsul Adresei rezultă că intimatul a refuzat acordarea beneficiului aferent unor "corecţii financiare" în legătură cu Actul adiţional nr. 3 la contractul nr. x/30.03.2010 (pct. 2 din Adresă) precum şi în legătură cu contractul nr. x/28.05.2012 (pct. 3 din Adresă), ambele încheiate de recurentă în calitate de beneficiar în urma unor proceduri de achiziţie publică.
Motivul refuzului a constat în împrejurarea că nu este îndeplinită condiţia ca actele prin care au fost stabilite corecţiile financiare să fi fost "contestate sau în litigiu".
În ce priveşte Actul adiţional nr. 3 la contractul nr. x/30.03.2010 se face explicit referire la adresa nr. x/2012 care stabileşte o "reducere procentuală" raportat la valoarea actului adiţional (pagina 5 din Decizie). Aşadar, refuzul s-a datorat faptului că recurenta nu a contestat adresa nr. x/2012.
Reducerea procentuală priveşte cheltuieli efectuate de reclamanta recurentă UAT Judeţul Călăraşi aferente proiectului cod SMIS 1142 (îmbunătăţirea accesului la reţeaua rutieră europeană de transport) pe motiv că nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate şi conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.
7. În schimb, Decizia nu menţionează care este actul care nu a fost "contestat sau în litigiu" referitor la contractul nr. x/28.05.2012 (cf. pagina 8 din Decizie, care cuprinde motivarea referitoare la acest contract).
8. Decizia anulează atât pct. 2 cât şi pct. 3 din Adresă (pct. 1 este necontestat) pentru considerentul că actele care au stat la baza refuzului nu au fost comunicate recurentei precum şi pentru că presupusele "corecţii financiare" sunt de fapt "reduceri procentuale".
9. Sentinţa recurată confirmă Decizia sub toate aspectele litigioase arătând, în esenţă, că:
- în legătură cu Actul adiţional nr. 3 la contractul nr. x/30.03.2010, reclamanta nu a suportat "corecţii financiare" ci "reduceri procentuale" a constatat că adresa nr. x/2012 nu a fost contestată şi că în aceste condiţii nu este îndeplinită condiţia acordării beneficiului prevăzut de O.G. nr. 14/2013;
- în legătură cu contractul nr. x/28.05.2012 se arată că, raportat la cele menţionate în cuprinsul Deciziei, "reclamantul nu a suferit nicio vătămare la acest moment" şi că urmează să aştepte emiterea notei şi, în funcţie de conţinutul ei, să hotărască dacă este cazul să formuleze o nouă contestaţie administrativă şi, eventual, o nouă acţiune în justiţie (pagina 9 din sentinţă).
10. Raportat la cele ce preced, la criticile formulate prin cererea de recurs şi la apărările din întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Primele două critici (arătate la pct. 3 din prezentele considerente) sunt neîntemeiate deoarece, aşa cum bine se arată în cuprinsul sentinţei, dispoziţiile legale aplicabile reclamantei recurente în legătură cu Actul adiţional nr. 3 la contractul nr. x/30.03.2010 sunt prevăzute de art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, respectiv cele referitoare la "reduceri procentuale".
Potrivit art. 6 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, într-o astfel de situaţie (constatarea unor nereguli înainte de efectuarea plăţii, respectiv în momentul verificării cererilor de rambursare) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a aplica "reduceri procentuale la sumele solicitate la plată de către beneficiari".
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din acelaşi act nomativ, în acest caz nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută de art. 21.
Într-adevăr, procedura prevăzută de acest din urmă text legal se referă la activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor/corecţiilor financiare. Or, pârâtul intimat nu a urmărit să stabilească o creanţă/corecţie financiară faţă de reclamantul recurent prin emiterea unui act administrativ tipic (în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004) ci doar a refuzat o plată (act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).
Este adevărat că în adresa nr. x/2012 se face referire la "corecţii financiare" dar această eroare materială în exprimare este lipsită de relevanţă deoarece natura raporturilor juridice dintre părţi rezultă din lege (respectiv din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, în sensul mai sus arătat).
Distincţia dintre "reduceri procentuale" şi "creanţe/corecţii financiare" este clară iar sentinţa o respectă întru-totul (se bazează pe ea) şi tocmai de aceea aplică reclamantei regimul juridic specific reducerilor procentuale, regim care nu necesită emiterea unei note sau a procesului-verbal de constatare prevăzut de art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.
11. De asemenea, soluţia dispusă de prima instanţă referitor la dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 14/2013 este corectă deoarece în mod legal au fost aplicate dispoziţiile alin. (3) referitoare la situaţia "proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu". Or, aşa cum bine s-a arătat (cf. pct. 6 şi 9), condiţia ca proiectul finalizat să fi fost "contestat sau în litigiu" nu este îndeplinită.
12. În sfârşit, deşi neacordarea beneficiului prevăzut de prevăzut de O.G. nr. 14/2013 cheltuielile aferente contractului nr. x/28.05.2012 ar reprezenta într-adevăr o vătămare pentru recurentă în măsura în care toate condiţiile legale ar fi îndeplinite, Înalta Curte confirmă totuşi soluţia instanţei de fond deoarece verificarea acestor condiţii legale nu este posibilă înainte de emiterea notei la care face referire Decizia nr. 326/16.12.2013 emisă de intimat, aşa cum bine se arată în cuprinsul sentinţei.
13. Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi împotriva sentinţei nr. 2586 din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2017.