Payment claim under construction contract upheld; second appeal against final appellate ruling inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision, which had partially upheld the contractor’s claim by ordering the administrative-territorial unit to pay the principal debt of 56,111.51 RON for unpaid construction works under a public procurement contract, plus 1% daily contractual penalties calculated from 14 June 2012, and 417 RON in costs. The dispute arose from an action for payment under a construction contract governed by Government Emergency Ordinance No. 34/2006; the appellant challenged the intermediate appellate decision, arguing that, in light of High Court Decision No. 20/2015 (a ruling in the interest of the law), the correct path against the trial court’s judgment should have been an appeal on points of law (recurs) rather than an appeal (apel), and that the Court of Appeal should have sat as a recurs panel. The High Court rejected this argument, holding under Article 457(1), Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, and Article 287¹⁶ of GEO No. 34/2006 (as amended by GEO No. 77/2012, in force from 1 January 2013) that the law provides only a single remedy against the first-instance judgment—whether appeal or recurs—and no remedy at all against the Court of Appeal’s decision, making it final and not subject to further review; the ruling in the interest of the law concerned the qualification of the initial remedy and did not open a second appellate path.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Payment claim under construction contract upheld; second appeal against final appellate ruling inadmissible: The dispute arose from an action for payment under a construction contract governed by Government Emergency Ordinance No. 34/2006; the appellant challenged the intermediate appellate decision, arguing that, in light of High Court Decision No. 20/2015 (a ruling in the interest of the law), the correct path against the trial court’s judgment should have been an appeal on points of law (recurs) rather than an appeal (apel), and that the Court of Appeal should have sat as a recurs panel. The High Court rejected this argument, holding under Article 457(1), Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, and Article 287¹⁶ of GEO No. 34/2006 (as amended by GEO No. 77/2012, in force from 1 January 2013) that the law provides only a single remedy against the first-instance judgment—whether appeal or recurs—and no remedy at all against the Court of Appeal’s decision, making it final and not subject to further review; the ruling in the interest of the law concerned the qualification of the initial remedy and did not open a second appellate path.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible by simplified procedure.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia de contencios adminsitrativ şi Fiscal, reclamanta S.C A. S.R.L BACĂU, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna CAŞIN a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 56111,51 RON cu titlu de contravaloare a lucrărilor de construcţie executate şi neachitate, în baza contractului x/2012, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 668/07.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C A. S.R.L BACĂU, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna CAŞIN, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 56111,51 RON, cu titlu de debit principal, precum şi a unor penalităţi de întârziere de 1% aferente debitului principal pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă şi la suma de 417 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 668/07.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015 au declarat apel pârâtă UAT Comuna Caşin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, întrucât soluţia pronunţată se bazează pe interpretarea greşită a probatoriului administrat şi pe o greşită apreciere a poziţiei sale procesuale faţă de pretenţiile deduse judecăţii şi reclamanta S.C. A. S.R.L. care a criticat sentinţa tribunalului doar sub aspectul perioadei pentru care au fost stabilite penalităţile de întârziere, susţinând că în raport de clauza penală cuprinsă în art. 11.2 din contractul nr. x/2012, penalităţile trebuiau acordate începând cu data de 14.06.2012, iar în faţa instanţei de fond s-a formulat această solicitare, reclamanta indicând în acţiunea introductivă clauza contractuală în temeiul căreia a solicitat penalităţi.
Soluţia dată apelului
Prin Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2016 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Caşin, împotriva sentinţei civile nr. 668 din 7 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015, a admis apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 668 din 7 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015, şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că penalităţile se vor calcula începând cu data de 14.06.2012, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cererea de recurs
Împotriva Deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bacău a formulat recurs apelanta UAT Comuna Caşin.
Recurenta susţine că la data de 3.12.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 898, Partea I, Decizia nr. 20/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea art. 287 16 din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la calificarea căii de atac în litigiile având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică.
Prin Decizia nr. 20/2015 s-a stabilit că hotărârea judecătorească pronunţată de către secţia de contencios administrativ a Tribunalului în procesele privind executarea contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, cu privire la efectele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în opinia recurentei, instanţa de control judiciar era obligată din oficiu să judece cauza în complet de recurs şi nu în complet de apel.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod. Argumente de fapt şi de drept relevante
În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.
În raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, se constată că Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal este definitivă.
Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin art. 61 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 stipulează că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel".
Potrivit art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012 în vigoare din 01.01.2013,
"(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."
Aşadar, chiar dacă împotriva sentinţei tribunalului s-ar fi putut declara calea de atac a apelului, decizia pronunţată de curtea de apel nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă, în dispoziţiile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăzându-se calea de atac "numai" a apelului sau "numai" a recursului, nedispunându-se vreo cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de curtea de apel în astfel de cauze.
Totodată, se reţine că, în materia contenciosului administrativ, s-a statuat că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. din 2010 împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi se înregistrează ca cereri de recurs, având în vedere dispoziţiile art. 7-12 din Legea nr. 76/2012.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel se reţin următoarele:,În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28716 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.,,.
În acest sens, prin Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, la art. 55 s-a stabilit că:
"(1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.
(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.
(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."
Conchizând, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, întrucât are caracter definitiv.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Caşin împotriva Deciziei nr. 4 din 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 aprilie 2018.