Negative conflict of jurisdiction between civil and administrative tribunals over silence/refusal acts and accessory financial claims against central authorities

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă, sub nr. x/2017 la data de 31.05.2017, reclamanta ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ A. a chemat în judecată pe pârâţii GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună următoarele: anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 11.614,29 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 51,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Frumoasa pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 11.614,29 de RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. 240/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Harghita în soluţionarea prezentului litigiu.

Hotărârea primei instanţe sesizate

Prin sentinţa nr. 2287 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Asociaţia Composesorală A. împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov, şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că nici art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici art. 97 alin. (1) din Codul Silvic nu conferă compensaţiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptăţită caracterul de contribuţii în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, faptul că, din perspectiva autorităţilor publice implicate în litigiu, sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nu înseamnă că ele sunt contribuţii - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora". Deci compensaţiile pretinse sunt venituri publice în sensul legii care reglementează taxele judiciare de timbru, dar nu orice venit public se încadrează în vreuna din categoriile enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia instanţei, criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral prezenta acţiune.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 24 din 19 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov, în favoarea Tribunalului Harghita şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă,

S-a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect refuzul considerat nejustificat de soluţionare a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Braşov, primul petit vizând anularea actului în care este materializat acest refuz, iar petitele în pretenţii au un caracter accesoriu.

Astfel, competenţa s-a stabilit prin raportare la actul administrativ dedus judecăţii, menţionat în primul petit al acţiunii, respectiv anularea actului considerat administrativ în care este exprimat refuzul pârâtei Garda Forestieră Braşov de a acorda drepturile solicitate.

Faptul că s-a solicitat şi obligarea pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor (autoritate publică centrală) la plata despăgubirilor, în solidar cu Garda Forestieră Braşov, a reţinut instanţa că nu este de natură a atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel. Curtea a reţinut în primul rând, că atâta timp cât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie celei privind nelegalitatea actului administrativ, pentru stabilirea competenţei este relevant rangul autorităţii emitente a actului sau căreia i-a fost adresată cererea.

În concluzie, competenţa materială de soluţionare a acţiunii, revine Tribunalului Harghita, competent şi sub aspect teritorial.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ A. a chemat în judecată pe pârâţii GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună următoarele: anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 11.614,29 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 51,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Frumoasa pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 11.614,29 de RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantei (şi a altor composesorate şi asociaţii composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuţie este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Braşov de a aviza documentaţia întocmită în vederea acordării compensaţiilor masă lemnoasă pentru anul 2014.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Braşov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat şi a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură.

Or, capătul principal al acţiunii priveşte anularea Adresei nr. x/03.04.2017. Capătul acţiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, şi care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia Composesorală A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2018.