Judicial fine for bad faith in manifestly unfounded appeal for annulment based on defective summons and material error
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as inadmissible, upholding the lower court’s final ruling, and imposed a 1,000 RON judicial fine on the appellant for bad faith and manifestly unfounded litigation. The dispute involved a challenge to a decision that had previously rejected a reexamination request in an administrative and fiscal case, where the appellant argued procedural invalidity due to defective summons and a material error. The Court held that the summons complied with mandatory requirements under Articles 157(1) and 157(3) of the Civil Procedure Code, negating the grounds for annulment under Article 503(1), and determined that the alleged material error under Article 503(2)(2) was actually a critique of legal interpretation not subject to this extraordinary remedy. Relying on Article 187(1)(1)(a) of the Civil Procedure Code, the Court sanctioned the appellant for repeatedly filing identical, unfounded appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 din C. proc. civ, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ, art. 175 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ; Judicial fine for bad faith in manifestly unfounded appeal for annulment based on defective summons and material error: The dispute involved a challenge to a decision that had previously rejected a reexamination request in an administrative and fiscal case, where the appellant argued procedural invalidity due to defective summons and a material error. The Court held that the summons complied with mandatory requirements under Articles 157(1) and 157(3) of the Civil Procedure Code, negating the grounds for annulment under Article 503(1), and determined that the alleged material error under Article 503(2)(2) was actually a critique of legal interpretation not subject to this extraordinary remedy. Relying on Article 187(1)(1)(a) of the Civil Procedure Code, the Court sanctioned the appellant for repeatedly filing identical, unfounded appeals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions establishing the grounds for the appeal and the procedural basis for dismissing it as inadmissible.
Provision applied to sanction the appellant with a judicial fine for introducing a manifestly unfounded appeal in bad faith.
Full text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Hotărârea contestată
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 2 februarie 2018, a respins cererea de reexaminare formulată de pententul A. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Contestaţia în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a invocat încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c, j) şi g) din C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citaţia necuprinzând menţiunea prevăzută de lege, iar recurentul nu a fost prezent la judecată.
Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.
În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că nu a fost legal citat la soluţionarea cererii de recurs şi nici nu a fost prezent la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă şi ipoteza greşelii materiale.
Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 157 alin. (1) lit. c, g) şi j) din C. proc. civ., se reţine că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, citaţia va cuprinde:" numărul dosarului, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă."
Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:
"Cerinţele de la alin. (1) lit. a, c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Din analiza textului de lege menţionat, se constată că doar lipsa menţiunii de la lit. c este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, cerinţa prevăzută la lit. g nefiind sancţionată cu nulitatea absolută.
Analizând însă citaţia emisă în dosarul nr. x/2018 se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a, c), d), e) şi k) din C. proc. civ., inclusiv menţiunile prevăzute la lit. lit. c), g) şi j) din acelaşi cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.
Aşa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii, în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.
Referitor la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se reţine că acestea se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare.
Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.
Aspectele invocate de contestator nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.
Prin urmare, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestaţii în anulare, consecutive şi cu conţinut identic, formulate de contestatorul A., în calitate de reprezentant al societăţii B. S.R.L.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.,:
"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Faţă de vădita netemeinicie a cererii contestatorului şi exercitarea repetată a căii de atac a contestaţiei în anulare, aspect de natură a contura reaua-credinţă a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 şi urm. din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ., astfel încât va aplica reprezentantului legal al societăţii B. S.R.L., A., o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă şi, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 2 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.