Unconstitutionality challenge to fine quantification provision rejected for lack of connection to the merits
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Appeal’s inadmissible dismissal of the unconstitutionality exception and thereby preserving the lower tribunal’s civil sentence which had rejected the plaintiff's request for the determination of a final amount. The dispute arose from the failure to quantify a daily late-execution fine imposed on an interim municipal administrator after the administrator's term ended, leading the plaintiff to challenge the constitutionality of the provision governing the calculation of such fines. The Supreme Court held that the appealed statutory provision lacked a necessary nexus with the merits of the specific case, as the resolution of the litigation did not depend on the constitutional status of the fine calculation method, thereby satisfying the admissibility requirements for raising an unconstitutionality exception under Article 29 of Law No. 47/1992 and Article 24(4) of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 24 alin. (3) Legea nr. 554/2004; Unconstitutionality challenge to fine quantification provision rejected for lack of connection to the merits: Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 4659/27.07.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins sesizarea de fixare a sumei definitive formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârât PRIMARUL INTERIMAR AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - B.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că prin încheierea din 30.05.2016 s-a aplicat conducătorului Primăriei Municipiului Bucureşti amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, în cazul neexecutării sentinţei civile nr. 7844/26.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x în termen de 5 zile de la comunicare, că încheierea a fost comunicată la 27.07.2016 Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primar General Interimar B., moment la care mandatul de conducător al instituţiei a fost preluat de o altă persoană şi că nu se poate cuantifica amenda datorată, întrucât persoana obligată la suportarea acesteia nu mai este în funcţie.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 12.09.2017, împotriva hotărârii primei instanţe a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin cererea depusă la data de 27.11.2017, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României.
A susţinut reclamantul că înainte de pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 898/2015, termenul de 3 luni prevăzut în art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004, era aplicabil la o încheiere ce era definitivă potrivit alin. (3). După pronunţarea deciziei, termenul de 3 luni este aplicabil la o încheiere ce nu mai este definitivă, ori fixarea sumei definitive înainte de a deveni definitivă amenda, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
A mai susţinut că potrivit art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004, forma în vigoare, suma definitivă va fi stabilită în funcţie de o încheiere care nu este definitivă, fapt ce determină transformarea sumei definitive într-o veritabilă sumă variabilă, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal
Prin încheierea din data de 07.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 formulată în cauza privind pe apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4659/27.06.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi pe intimatul-pârât PRIMARUL INTERIMAR AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - B., ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată
Împotriva soluţiei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 7 februarie 2018, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, recurentul A. a declarat recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reţine că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Bucureşti respectând aceste dispoziţii, a verificat cererea recurentului oprindu-se mai întâi asupra admisibilităţii sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, legi sau ordonanţe, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte dispoziţii care au legătură cu fondul litigiului.
În cazul de faţă, faţă de criticile concrete invocate de recurent, textele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul că soluţia ce se va pronunţa nu depinde de stabilirea caracterului constituţional sau neconstituţional al modalităţii de stabilire a sumei definitive aplicată cu titlu de amendă în condiţiile art. 24 alin. (3) Legea nr. 554/2004.
Considerentele instanţei de fond care au reţinut că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii Constituţionale, şi anume aceea ca soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, sunt corecte.
Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 7 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.