Withdrawal of appeal against tax assessment enforcement stay leaves first-instance dismissal in force and renders security deposit restitution application inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the appellant's withdrawal of its appeal, thereby leaving the first-instance judgment in force which had dismissed the taxpayer's request to suspend the execution of a tax assessment for additional VAT, late interest, and penalties; consequently, the court rejected the subsequent application for the restitution of the security deposit as inadmissible. The dispute arose from a fiscal administrative proceeding where a company challenged a decision by the General Directorate of Tax Administration for Large Contributors, seeking a stay of enforcement pending the outcome of the main litigation. The decisive legal basis involved the principle of party autonomy under Article 9 of the Code of Civil Procedure, which allows a party to withdraw from litigation at any time (Article 406), coupled with the strict interpretation of Article 723(1)(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates that the release of a security deposit requires the cumulative fulfillment of specific statutory conditions not met in this instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 7231 alin. (3) din C. proc. civ; Withdrawal of appeal against tax assessment enforcement stay leaves first-instance dismissal in force and renders security deposit restitution application inadmissible: The dispute arose from a fiscal administrative proceeding where a company challenged a decision by the General Directorate of Tax Administration for Large Contributors, seeking a stay of enforcement pending the outcome of the main litigation. The decisive legal basis involved the principle of party autonomy under Article 9 of the Code of Civil Procedure, which allows a party to withdraw from litigation at any time (Article 406), coupled with the strict interpretation of Article 723(1)(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates that the release of a security deposit requires the cumulative fulfillment of specific statutory conditions not met in this instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for taking act of the appellant's withdrawal from the appeal proceedings.
Procedural rule applied to determine the scope of the court's ruling in response to the withdrawal.
Basis for dismissing the request for restitution of the caution as inadmissible due to unfulfilled conditions.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecat
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a la data de 21.09.2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x din data de 04.05.2016, emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru obligaţii principale în sumă de 15.698.090 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar de plată, dobânzile de întârziere în sumă de 6.938.271 RON şi penalităţile de întârziere în sumă de 2.396.424 RON stabilite cu privire la TVA stabilit suplimentar de plată, până la pronunţarea instanţei de fond.
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 103 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. prin administrator special B. în contradictoriu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, ca neîntemeiată; a dispus restituirea cauţiunii în valoare de 38.532,78 de RON, consemnată la C. prin recipisa nr. X din data de 14.10.2016.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 12 februarie 2018 recurenta A. S.A. a depus la dosar, o cerere de renunţare la judecata recursului formulat.
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecată.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a cauţiunii, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât din interpretarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 7231 alin. (3) din C. proc. civ., rezultă că pentru a se dispune eliberarea cauţiunii trebuie îndeplinite cumulative trei condiţii, or în cauza de faţă aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea de renunţare la judecarea recursului formulat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 103 din 19 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea de restituire a cauţiunii ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.