Appeal against denial of arbitration annulment over excess medical services costs dismissed; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, a formulat acţiune în anulare, solicitând desfiinţarea hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3109 din 23.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, recurenta susţine că hotărârea primei instanţe este nelegală, susţinând că instanţa fondului nu a observant faptul că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, nu poate refuza asistenţa medical pacienţilor care se prezintă la sediul unităţii pe motivul nesuplimentării fondurilor necesare.

În esenţă, din cuprinsul cererii de recurs se observă faptul că recurenta reiterează argumentele expuse în cuprinsul cererii de anulare a hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 22 februarie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova,in contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a formulat acţiune in anulare solicitând desfiinţarea hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012 pronunţata de Comisia Centrala de Arbitraj in cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

Soluţionând acţiunea în anulare, instanţa fondului ia act de faptul că reclamanta se prevalează de dispoziţiile art. 364 lit. f) din C. proc. civ. 1865, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare când tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Sub acest aspect, se constată că deşi reclamantul a invocat acest motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale, totuşi nu a precizat care anume ipoteză este aplicabilă prezentei cereri în anulare.

În acest context, Curtea constată că în esenţă acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale vizează respectarea strictă a principiului disponibilităţii procesului civil, în sensul obligaţiei instanţei de judecată arbitrală de a statua exclusiv în limitele a ceea ce s-a solicitat prin acţiunea arbitrală, prin analizarea temeiniciei şi legalităţii pretenţiilor deduse astfel judecăţii în cadrul acestei proceduri speciale.

Prin urmare, verificând incidenţa acestor situaţii în prezenta cauză, prin raportare la pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant şi faţă de modalitatea în care a fost pronunţată şi motivată hotărârea arbitrală atacată, Curtea apreciază că instanţa arbitrală a respectat întocmai obiectul cererii dedusă spre soluţionare acesteia, în fapt prin acţiunea arbitrală reclamantul solicitând obligarea pârâtei-intimată la plata la plata sumei de 8347727.36 RON, reprezentând contravaloare servicii medicale şi regularizări aferente anului 2010 conform facturilor ataşate cererii de arbitrare.

În motivare, astfel cum în mod judicios s-a reţinut şi în hotărârea arbitrală atacată, reclamantul a învederat că "suma solicitată de către reclamant reprezintă, asa cum reiese din acţiunea formulata de acesta, contravaloarea serviciilor medicale prestate de furnizorul de servicii medicale, peste valoarea de contract, iar reclamantul cunoştea valoarea total contractata in anul 2010 cu CAS Dolj de la data semnării contractului, respectiv a actelor adiţionale ulterioare şi, mai mult, recunoaşte ca suma pretinsă depăşeşte valoarea contractului. De altfel, suma aferentă serviciilor medicale spitaliceşti contractată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu CAS Dolj a fost negociată şi stabilită prin Contractul nr. x/2010 atât ca sumă totală, cât şi ca sumă defalcată trimestrial şi lunar."

Din această perspectivă, instanţa fondului constată că în mod judicios instanţa arbitrală a arătat în considerentele hotărârii atacate argumentele de fapt şi de drept pentru care a respins ca neîntemeiate pretenţiile deduse judecăţii de către reclamant, arătând că acestea nu sunt conforme atât contractului încheiat cu pârâta-intimată, cât şi cu dispoziţiile legale avute în vedere de către reclamantă şi pe baza cărora i-a fost refuzată cererea de suplimentare a fondurilor aferente acoperirii valorii suplimentare concretizată prin facturile a căror plată s-a solicitat prin acţiunea arbitrală, nefiind analizat un alt obiect al cererii introductive, nefiind depăşite prin urmare limitele investirii instanţei arbitrale şi nefiind acordate sume care nu au fost avute în vedere de către reclamant prin acţiunea arbitrală, neavând în vedere o altă situaţie de fapt şi de drept care să nu fi fost invocată în acţiunea arbitrală.

Pe de altă parte, Curtea constată că nemulţumirea reclamantului în legătură cu modalitatea concretă de soluţionare a acţiunii arbitrale, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, vizează de fapt greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale imperative, motiv care vizează însă un alt caz de anulare a hotărârii atacate, respective art. 364 lit. i) din C. proc. civ. 1865.

Deşi reclamanta nu a invocat în mod expres acest motiv de anulare, totuşi aceasta a înţeles în esenţă să critice legalitatea hotărârii din această perspectivă, iar nu pentru nerespectarea disponibilităţii procesului civil, astfel încât Curtea va proceda şi la analizarea acestor susţineri cu privire la legalitatea hotărârii arbitrale.

Astfel, se reţine că dispoziţiile a căror interpretare şi aplicare eronată se invocă au fost următoarele: Ordinul comun MS/CNAS nr. 265/408/2010, H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi Ordinul nr. 1043/16.07.2010.

Cu referire la aceste acte normative, Curtea constată că potrivit disp. art. 6 din H.G. nr. 262/2010 "(1) Raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale, inclusiv furnizorii prin care se derulează programele naţionale de sănătate şi casele de asigurări de sănătate, respectiv Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, sunt raporturi juridice civile care vizează acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale. Angajamentele legale din care rezultă obligaţii nu pot depăşi creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate.

(2) Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul exerciţiului bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.

(3) Sumele nedecontate pentru serviciile medicale, medicamentele cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, precum şi pentru cele acordate în cadrul programelor naţionale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, pentru care documentele justificative nu au fost înregistrate pe cheltuiala anului precedent, sunt considerate angajamente legale ale anului în curs şi se înregistrează atât la plăţi, cât şi la cheltuieli în anul curent din creditele bugetare aprobate.

(4) Totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu şi fără contribuţie personală şi unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, inclusiv celor acordate în cadrul programelor naţionale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu pot depăşi media lunară a primelor 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5%."

Totodată, potrivit disp. art. 3 din Anexa Ordinului MS nr. 1043/2010:

"3. Negocierea contractului de furnizare de servicii medicale şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli

(1) Contractul de furnizare de servicii medicale se negociază de către manager cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în condiţiile stabilite în contractul-cadru şi în normele de aplicare a acestuia.

(2) Reprezentanţii direcţiilor de sănătate publică sau ai Ministerului Sănătăţii, după caz, în funcţie de subordonare, au rol de supraveghere a procesului de negociere, urmărind ca aceasta să se realizeze pe baza prevederilor legale, colaborând în acest sens cu reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai caselor de asigurări de sănătate, după caz.

(3) În cazul refuzului uneia dintre părţi de a semna contractul de furnizare de servicii medicale, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care în termen de maximum 10 zile soluţionează divergenţele.

(4) În cazul spitalelor publice aparţinând autorităţilor administraţiei publice locale, comisia de mediere este formată din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(5) Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli se definitivează după semnarea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate.

(6) Proiectul bugetului spitalului public, precum şi bugetele secţiilor şi compartimentelor spitalului se prezintă, pentru avizare, consiliului de administraţie al spitalului.

(7) Bugetul de venituri şi cheltuieli se aprobă de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului. Bugetul de venituri şi cheltuieli va fi însoţit de o notă de prezentare a bugetului spitalului care va cuprinde enumerarea surselor de venituri şi a sumelor corespunzătoare fiecărei surse de venit, precum şi măsurile preconizate de spital pentru încadrarea cheltuielilor în prevederile bugetare de cheltuieli şi în nivelul veniturilor estimate a fi realizate. În cazul existenţei unor obligaţii către furnizori la data întocmirii bugetului de venituri şi cheltuieli, acestea vor fi evidenţiate separat, stabilindu-se posibilităţileşi intervalul în care vor fi achitate.

(8) După aprobare, bugetul se repartizează pe secţii şi compartimente. Bugetele pe secţiişi compartimente se comunică şefilor de secţie şi intră în execuţie odată cu încheierea contractului de administrare.

(9) Un exemplar al bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat (în copie) se prezintă unităţii Trezoreriei Statului la care unitatea sanitară are conturile deschise.", iar potrivit disp. pct. 6 din aceeaşi Anexă "(1) Serviciile medicale realizate de spitale peste valoarea contractată se facturează distinct.

Contravaloarea acestor servicii se prevede în bugetul unităţii sanitare atât la venituri, cât şi la cheltuieli, în condiţiile suplimentării, prin act adiţional, a valorii contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate", dispoziţii existente şi în cadrul Ordinului aplicabil anterior datei de 29.07.2010-data intrării în vigoare a Ordinului anterior menţionat.

Din analiza acestor dispoziţii normative, Curtea constată că instanţa arbitrală a interpretat şi aplicat în mod corespunzător prevederile enunţate, arătând în mod judicios că într-adevăr reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la suplimentarea valorii contractului încheiat iniţial cu CAS Dolj, prin încheierea unui act adiţional, însă o astfel de obligaţie putea fi asumată în mod justificat exclusiv în contextul subliniat în mod corect de către pârât, respectiv cu condiţia suplimentării fondurilor necesare acoperirii acestei valori suplimentare de către ordonatorul primar de credite, în acest sens pârâta probând conform documentelor ataşate în dosarul arbitral ataşat în fotocopie demersurile efectuate pe cale administrativă în acest sens, fără însă a obţine până în prezent alocarea unor astfel de fonduri suplimentare necesare reclamantului.

În acest context, Curtea constată că instanţa arbitrală a aplicat întocmai dispoziţiile imperative ale normelor evocate anterior, date în aplicarea Legii nr. 95/2006, nereţinând refuzul culpabil al pârâtei de a da curs favorabil solicitării reclamantului de încheiere a unui astfel de act adiţionalşi implicit de suplimentare a fondurilor acoperirii suplimentării valorii care depăşea valoarea iniţial convenită între părţi prin procedura negocierii menţionată anterior.

Pe de altă parte, se constată că pârâta nu are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât neîndeplinirea obligaţiei asumată pe cale contractuală de a încheia un act adiţional nu poate fi apreciată drept o încălcare a prevederilor imperative ale legii, în contextul în care nu se reţine un refuz nejustificat al pârâtei, acesteia nefiindu-i încă aprobată suplimentarea acestor fonduri, condiţie asumată prin contractul încheiat între părţi şi opozabilă inclusiv reclamantului, neîndeplinirea acesteia lipsind de orice culpă pârâtul din prezenta cauză.

Faţă de aceste considerente acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.

După cum s-a arătat mai sus, reclamanta Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3109/23.11.2015, reiterând, în cuprinsul motivării căii de atac, argumentele promovate pe calea cererii introductive de instanţă.

Constată Înalta Curte că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nerezultând din cuprinsul sentinţei atacate încălcarea normelor de drept material sau aplicarea greşită a acestora.

Analiza temeiniciei motivului de casare anterior menţionat presupune raportarea la specificul acţiunii în anulare prevăzute de art. 364 C. proc. civ..(1865), aceasta fiind, în fapt, o cale de atac împotriva hotărârilor arbitrale, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege anterior citat.

Potrivit dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ..(1865) hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a)litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b)tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;

c)tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d)partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e)hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;

f)tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g)hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;

h)dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;

i)hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, instanţa fondului a analizat cererea de anulare a sentinţei arbitrale prin raportare la prevederile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ., fiind de subliniat faptul că în mod judicios a reţinut prima instanţă inexistenţa temeiurilor pentru anularea hotărârii arbitrale în atare context.

În ceea ce priveşte motivul de anulare reprezentat de dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., acesta sancţionează nesocotirea limitelor învestirii tribunalului arbitral, fiind prevăzute trei ipoteze pentru aceasta şi anume:

a) pronunţarea asupra unui lucru care nu s-a cerut(extra petita);

b) nepronunţarea asupra unui lucru cerut(minus petita);

c) acordarea unui lucru care nu s-a cerut(plus petita).

Oricare din ipotezele vizate de articolul anterior menţionat presupune verificarea actului de învestire a tribunalului arbitral sub asectul obiectului cererii de arbitrare, înţelegând prin aceasta pretenţia concretă dedusă soluţionării pe cale arbitrală.

Particularizat speţei de faţă, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate Dolj la plata sumei de 8347727 RON, reprezentând contravalorii serviciilor medicale şi regularizări aferente anului 2010, conform facturilor ataşate cererii de învestire a instanţei de arbitraj.

Din cuprinsul hotărârii nr. 9/11.10.2012 rezultă faptul că instanţa de arbitrare a respins pretenţiile reclamantei, considerând justificat, din punct de vedere legal, refuzul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Dolj de decontare a sumei de 8347727 RON, context în care Înalta Curte observă faptul că instanţa de arbitrare s-a pronunţat strict în limitele învestirii sale.

Este legală sentinţa civilă recurată şi sub aspectul modalităţii de dezlegare a celui de al doilea motiv de anulare a hotărârii arbitrale, constatând Înalta Curte faptul că recurenta-reclamantă nu probează încălcarea, de către comisia de arbitraj, a unor dispoziţii imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri.

A reţinut prima instanţă că dispoziţiile a căror interpretare şi aplicare eronată sunt cele reprezentate de Ordinul comun MS/CNAS nr. 265/408/2010, H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi Ordinul nr. 1043/16.07.2010, toate aceste acte statuând principiul decontării serviciilor medicale în limita valorii contractului de furnizare a serviciilor medicale.

Din analiza acestor dispoziţii normative, Curtea de Apel Bucureşti constată că instanţa arbitrală a interpretat şi aplicat în mod corespunzător prevederile enunţate, reţinând că, într-adevăr reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la suplimentarea valorii contractului încheiat iniţial cu CAS Dolj, prin încheierea unui act adiţional, însă o astfel de obligaţie putea fi asumată în mod justificat exclusiv în contextul subliniat în mod corect de către pârât, respectiv cu condiţia suplimentării fondurilor necesare acoperirii acestei valori suplimentare de către ordonatorul primar de credite, în acest sens pârâta probând conform documentelor ataşate în dosarul arbitral ataşat în fotocopie demersurile efectuate pe cale administrativă în acest sens, fără însă a obţine până în prezent alocarea unor astfel de fonduri suplimentare necesare reclamantului.

În prezenta cale de atac recurenta-reclamantă s-a mărginit la reiterarea argumentelor care au fundamentat cererea de anulare a hotărârii arbitrale, neprecizând care sunt elementele în raport de care se poate concluziona faptul că instanţa fondului a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, cu prilejul soluţionării cererii de anulare a hotărâii arbitrale.

Cum recursul nu constituie o cale de atac devolutivă, analiza instanţei fiind reprezentată de controlul de legalitate susceptibil de exercitare numai asupra motivelor expres şi limitative prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., şi în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu reliefează niciun argument de natură a dovedi incidenţa unuia sau mai multora din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul civil de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei nr. 3109 din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.