Retrocession of expropriated synagogue property: time-limit compliance via post-deadline correction of cadastral identification and limits of judicial substitution for administrative compensation assessment

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 17.08.2015, reclamanta Fundaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, în principal: anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de către Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi, pe cale de consecinţă constatarea calităţii reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru fosta proprietate comunitară evreiască, formată din imobilul teren în suprafaţă de 224 mp. aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borşa str. x, jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x, expropriat prin Decretul nr. 225/1972, în prezent ocupat de blocuri de locuinţe edificate de către Statul Român ulterior preluării abuzive; în subsidiar, anularea deciziei sus-menţionate şi obligarea pârâtei la emiterea unei Decizii prin care să se constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România pentru fosta proprietate comuniară evreiască, formată din imobilul teren suprafaţă de 224 mp. aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borşa str. x jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x, expropriat prin Decretul nr. 225/1972, în prezent ocupat de blocuri de locuinţe edificate de către Statul Român ulterior preluării abuzive.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 33 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru fosta proprietate comunitară evreiască constând în imobilul teren în suprafaţă de 224 mp aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borşa, str. x, jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în CF nr. x.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, motiv de casare ce se circumscrie dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă, reiterând situaţia de fapt relevant în speţă, arată că intimata-reclamantă a formulat, la data de 26.02.2003, o cerere de retrocedare a imobilului situat în or. Borşa, strada x, înscris în CF nr. x cu număr topo x.

La data de 18.10.2011 reclamanta a comunicat Comisiei speciale de retrocedare faptul că obiectul cereriisale de retrocedare este imobilul situat în or. Borşa, strada x, înscris în CF nr. x cu număr topo x şi nu imobilul mai sus menţionat.

În atare context, luând în considerare dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum acest act normative a fost modificat ulterior, termenul de depunere a cererilor de retrocedare expirând la data de 25 ianuarie 2006, cererea reclamantei-intimate apare ca fiind formulată după împlinirea termenului legal.

În mod greşit consideră prima instanţă că reclamanta-intimată a depus cererea de retrocedare cu observarea termenului legal, apreciind recurenta că solicitarea din 18.10.2011 nu constituie o lămurire a cererii din 26.02.2003 ci o nouă solicitare de retrocedare, depusă cu nerspectarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.

În plus, recurenta-pârâtă arată faptul că reclamanta s-a aflat în eroare şi în anul 2011, întrucât în cartea funciară nr. x a localităţii Borşa nu este inclusă construcţia Sinagogă cid oar un teren având destinaţia de grădiniţă.

Mai mult, recurenta-pârâtă arată că proprietarul iniţial al imobilului Sinagogă din localitatea Borşa, jud. Maramureş a fost societatea B. şi nu Federaţia C.

Faţă de aceste considerente, recurenta-pârâtă solicit admiterea recursului său, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 22 februarie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că reclamanta-intimată a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea deciziei nr. 3348/28.04.2015, emisă de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000 republicată, a depus la Comisia specială de retrocedare cererea nr. 3893/26.02.2003 prin care a solicitat restituirea "imobilului - Sinagogă -situat în localitatea Borşa, str. x nr. 149, jud. Maramureş, identificat în CF nr. x Borşa, nr. top. x, fostă proprietate comunitară evreiască, preluată în mod abuziv de Statul Român."

În cererea depusă la Comisia specială de retrocedare a făcut precizarea că informaţiile privind identificarea fostei proprietăţi provin din evidenţele Federaţiei C. şi ale comunităţii evreieşti locale.

Ulterior, prin adresa cu nr. x/18.10.2011, a formulat o precizare la cerere de retrocedare iniţială, prin care a indicat faptul că cererea de retrocedare are ca obiect "imobilul Sinagogă situat în localitatea Borşa str. x jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x" şi nu prin CF nr. x, nr. top. x în strada x, aşa cum a fost indicat iniţial în cererea de retrocedare depusă la Comisia specială de retrocedare.

În urma analizei de către Comisia specială de retrocedare aceasta a cererii de retrocedare şi a documentaţiei aferente, aceasta a emis Decizia nr. 3348/28.04.2015 prin care a fost respinsă cererea de retrocedare motivat de faptul că imobilul situat în localitatea Borşa str. x jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x nu a fost solicitat printr-o cerere de retrocedare, depusă de solicitantă în termenele prevăzute de către O.U.G. nr. 94/2000, republicată; solicitanta nu a depus, în interiorul termenului de decădere înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către statul român în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000, republicată."

Soluţionând acţiunea formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 3348/28.04.2015, emisă de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Curtea de Apel Cluj reţine că reclamanta a solicitat restituirea imobilului Sinagogă din localitatea Borşa,judetul Maramureş fostă proprietate evreiască.

Acest imobil a fost identificat, pe lângă destinaţia pe care a avut-o la data preluării, prin următoarele date str. x nr. 149,CF c Borşa nr. c. În cerere, reclamanta a arătat că deţine informaţiile privind imobilul din evidenţele Federaţiei C. şi ale comunităţii locale.

Ulterior, reclamanta a constatat că aceste date de identificare administrative şi topografice sunt greşite, fosta sinagogă din localitatea Borşa, judetul Maramureş identificându-se în realitate din punct de vedere administrativ pe str. x judetul Maramureş iar din punct de vedere topografic în CF x nr. top. x.

Coroborând toate datele din cererea de restituire formulată în termenul legal, se poate stabili în mod neechivoc că reclamanta a urmărit restituirea unui imobil care a fost proprietate comunitară evreiască şi care a fost preluat în mod abuziv de Statul Român. Identificarea acestui imobil s-a realizat, în primul rând după destinaţia pe care acesta a avut-o la data preluării respectiv sinagogă, întelegând prin aceste termen clădirea cu terenul aferent.

Instanţa apreciază ca această identificare este suficientă pentru a se putea stabili cu certitudine că ceea ce urmăreste reclamanta este restituirea fostei sinagogi (clădire şi teren) din localitatea Borşa, judetul Maramures.

Faţă de aceste considerente, instanţa fondului a admis acţiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 3348/28.04.2015 şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 pentru fosta proprietate comuniară evreiască constând în imobilul teren în suprafaţă de 224 mp aferent fostei Sinagogi situat în localitatea Borşa, str. x, jud. Maramureş, identificat prin CF nr. x, nr. top. x, transcris în CF nr. x.

Constată Înalta Curte că în mod legal a apreciat prima instanţă cu privire la faptul că reclamanta-intimată a formulat cererea de retrocedare cu observarea termenului de decădere prevăzut de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Esenţială, sub acest aspect, este împrejurarea că reclamata a indicat, în cuprinsul cererii sale nr. 3893/26.02.2003, că solicită restituirea imobilului - Sinagogă -situat în localitatea Borşa, str. x nr. 149, jud. Maramureş, identificat în CF nr. x Borşa, nr. top. x, fostă proprietate comunitară evreiască.

În condiţiile în care nu există nicio dovadă la dosarul cauzei, în sensul că în localitatea Borşa ar fi existat mai multe sinagogi, identificarea destinaţiei imobilului este un argument irefutabil pentru a se concluziona că adresa cu nr. x/18.10.2011 nu constituie o nouă cerere de retrocedare ci exclusiv o precizare a cererii de retrocedare formulate anterior.

De aceea, în mod greşit a procedat recurenta-pârâtă, respingând cererea de retrocedare pentru motivul că a fost depusă peste termenul de decădere prevăzut de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Deşi Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanţe pe marginea respectării termenului de formulare a cererii de retrocedare şi a soluţiei de anulare a deciziei nr. 3348/28.04.2015 sub acest aspect, este de observat, totuşi, că soluţia de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să constate calitatea reclamantei de a beneficia de măsurile compensatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 a fost pronunţată fără ca autoritatea administrativă să fi procedat la verificarea întrunirii condiţiilor legale pentru a se dispune acordarea măsurilor compensatorii, constatându-se faptul că nici prima instanţă nu a procedat la o verificare proprie a întrunirii condiţiilor legale pentru acordarea măsurilor compensatorii.

Astfel, în condiţiile în care principalul motiv al respingerii cererii reclamantei a fost acela al formulării solicitării de retrocedare n afara termenului legal singura soluţie legală, în contextul în care se dovedeşte faptul că solicitarea de retrocedare este formulată în termen, este aceea de obligare a Comisiei speciale de retrocedare la soluţionarea cererii prin verificarea efectivă a întrunirii condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru recunoaşterea dreptului pretins, respectiv calitatea solicitantului de persoană îndreptăţită, apartenenţa imobilului la sfera de referinţă menţionată de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, modalitatea de preluare a imobilului, etc.

O altă soluţie, cum este şi cea pronunţată de instanţa fondului, semnifică substituirea instanţei de contencios administrativ în atribuţile autorităţii administrative, fiind de subliniat faptul că instanţa de contencios administrativ este abilitată strict să verifice legalitatea actului administrativ prin raportare la modalitatea de soluţionare a cererii subiectului de sezină şi nicidecum nu poate proceda la analizarea direct a pretenţiilor formulate de subiectul de sezină.

Prin urmare, soluţia ce se impune în raport de starea de fapt relevant în speţă şi normele prevăzute de art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 este aceea a casării hotărârii criticate, anulării deciziei nr. 3348/28.04.2015 şi obligării pârâtei la soluţionarea cererii de retrocedare formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 33 din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanta Fundaţia A.

Dispune anularea Deciziei nr. 3348/28.04.2015 emisă de pârâtă şi o obligă pe aceasta să soluţioneze cererea de retrocedare formulată de reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 aprilie 2018.