Municipal Mayor’s Appeal on Discrimination Sanction for Inaccessible Public Transport Dismissed

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 22.07.2015, sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 271 din 10.07.2015 în ceea ce priveşte pe reclamant cu consecinţa înlăturării sancţiunii avertismentului stabilit în sarcina sa şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 27 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării având ca obiect anulare act administrativ - Hotărârea nr. 271/10 iulie 2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Primarul Municipiului Cluj Napoca a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul a susţinut următoarele:

Instanţa de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele şi niciuna din probele depuse la dosarul cauzei, care atestau eforturile autorităţii locale de a îmbunătaţi condiţiile de transport pentru persoanele cu dizabilităti, a apreciat în sensul respingerii acţiunii doar din punct de vedere procentual, neluând în calcul faptul că înlocuirea parcului auto la nivelul Municipiului Cluj-Napoca ce însumează peste 300 de vehicule destinate asigurării transportului în comun nu este o operaţiune ce poate fi îndeplinită dintr-o dată de autoritatea locală, înlocuirea parcului auto depinzând de bugetul efectiv disponibil pentru aceste operaţiuni.

Reclamantul a fost sancţionat pentru o presupusă stare de pasivitate în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi locomotorii, însă a arătat că la nivelul municipiului Cluj Napoca, începând cu anul 2004, toate mijloacele de transport în comun achiziţionate pentru desfăşurarea transportului public de călători au facilităţi îmbarcare/debarcare pentru persoane cu dizabilităţi motorii, iar în cursul anului 2014 se intenţionează reînnoirea parcului auto, achiziţionarea unui număr de 40 de autobuze noi.

Statistic, dintr-un număr total de 323 mijloace de transport utilizate, 151 au podea joasă rampă pentru cărucioare, două microbuze sunt dotate cu lifturi pentru îmbarcarea fotoliilor rulante şi se deplasează la domiciliul persoanelor cu dizabilităţi pentru le transporta la destinaţiile solicitate, iar restul mijloacelor de transport, vechi, nu au astfel de facilităţi, însă preocuparea autorităţii locale pentru înnoirea parcului auto este una permanentă, în limita posibilităţilor financiare existente.

A menţionat recurentul că municipalitatea clujeană a adoptat începând cu anul 2004 o conduită foarte strictă în materia protejării persoanelor cu dizabilităţi, în ceea ce priveşte accesul acestora la transportul public local, toate vehiculele achiziţionate în acest scop întrunind cerinţele necesare respectării drepturilor acestora şi nediscriminării acestei categorii defavorizate, aspect probat de adresa nr. x/2014 a Companiei de Transport Public Cluj-Napoca S.A., care informează statistic că în intervalul 2004-2014 s-au achiziţionat numai mijloace de transport în comun cu podeaua joasă şi trapă pentru accesul persoanelor cu dizabilităti. De asemenea, compania asigură circulaţia vehiculelor adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi pe toate liniile de transport public, astfel încât nu există situaţii în care persoanele cu dizabilităţi locomotorii să nu aibă acces la transportul public pe vreuna din aceste linii.

Un astfel de proces de înnoire a parcului auto nu poate avea loc dintr-o dată, având în vedere că achiziţia mijloacelor de transport în comun este una deosebit de costisitoare. O dovadă a fondurilor insuficiente ale municipalităţii o reprezintă adoptarea la nivelul anului 2010 de către Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a Hotărârii nr. 433/09.11.2010, modificată prin Hotărârea nr. 491/14.12.2010, care priveşte aprobarea contractării şi garantării unei finanţări rambursabile interne în valoare de 300.000.000 RON pe termen lung pentru asigurarea surselor de finanţare pentru programul de realizare a investiţiilor în Municipiul Cluj-Napoca.

Se apreciază că nu se poate reţine faptul că ar fi săvârşit prin inacţiune o faptă de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi, atâta vreme cât autoritatea locală a demarat şi finalizat proceduri de achiziţii publice care au avut sau au ca finalitate reînnoirea parcului auto destinat transportului în comun, la nivelul municipalităţii clujene s-au derulat sau se derulează la nivelul ultimilor doi ani două achiziţii majore de mijloace de transport în comun.

A mai arătat recurentulcă intimatul - pârât nu a probat în niciun mod în ce constă refuzul din partea autorităţii locale privind accesul unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun sau refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi, fiind evident faptul că efortul autorităţii locale de a oferi un cât mai bun acces la transportul public în comun pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii este unul continuu, autoritatea fiind în contact permanent şi cu ONG-urile de profil în vederea identificării nevoilor şi problemelor cu care se confruntă această categorie de persoane.

A mai arătat recurentul că primarul nu are responsabilităţi în ceea ce priveşte neluarea unor decizii de către consiliile locale, ci are drept de iniţiativă a proiectelor de hotărâri pe care le supune atenţiei consiliilor locale. Decizia aparţine în totalitate consilierilor locali care şi-o exprimă prin vot liber, apoi instituţia primarului asigură punerea în aplicare a hotărârilor adoptate de deliberativul local. Această problemă a presupusei pasivităţi a Primarului municipiului Cluj-Napoca nu poate fi luată în considerare câtă vreme a arătat faptul că la nivelul Municipiului Cluj-Napoca au fost investite sume foarte mari de bani în ultimii ani pentru aducerea transportului public de călători la cele mai noi standarde, incluzând înlesnirea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului reclamantului, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, reţinându-se în mod corect comportamantul pasiv al reclamantului care, prin efectele sale, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilităţi motorii, fiind astfel incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 22 februarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantului Primarul municipiului Cluj - Napoca este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 251 din 10 iunie 2015 s-a constatat că neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, prin neluare de măsuri concrete pentru facilitarea persoanelor cu dizabilităţi motorii la transportul local, le încalcă dreptul la demnitate a acestora şi reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (4) coroborate cu art. 10 lit. g) şi h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi potrivit prevederilor art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţi pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.", "(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.".

Conform art. 10 din actul normativ mai sus menţionat, "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:...g) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace; h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi.".

De asemenea, conform art. 15, "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.".

Din perspectiva normelor mai sus enunţate, în mod corect s-a constatat existenţa discriminării, potrivit art. 2 alin. (1) şi (4), din O.G. nr. 137/2000, prin deosebirea pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun. Neasigurarea pe toate mijloacele de transport comun al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii reprezintă o discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egealitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun. Prin neasigurarea pe toate mijloacele de transport comun al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii nu este asigurată acordarea drepturilor stabilite de lege şi se refuză accesul acestei categorii de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun.

Dispoziţiile art. 19 din Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, prevăd că "Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste măsuri, care includ identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin, trebuie aplicate, printre altele la: (a) Clădiri, drumuri, mijloace de transport şi alte facilităţi interioare sau exterioare, inclusiv şcoli, locuinţe, unităţi medicale şi locuri de muncă;...".

De asemenea, în mod legal s-a reţinut comportamentul pasiv al reclamantului, raportat la obligaţiile care îi reveneau, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale. Instanţa de fond a validat în mod corect constatările C.N.C.D. potrivit cărora reclamantul a avut un comportament pasiv în ceea ce priveşte măsurile de accesibilizare a mijloacelor de transport în comun pe raza administrativ teritorială a municipiului Cluj-Napoca, îndeplinindu-şi parţial obligaţiile legale, comportament care a produs efecte ce au defavorizat în mod nejustificat persoanele cu dizabilităţi locomotorii, în acest sens avându-se în vedere că la nivelul acestui municipiul un procent mai mic de 50% din mijloacele de transport sunt accesibilizate, adică adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi.

Obligaţiile cu privire la adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie sunt prevăzute de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit cărora "Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare", şi art. 64 alin. (1) din aceeaşi lege, conform cărora "Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie".

În aceste circumstanţe legale, este neîntemeiată apărarea reclamantului referitoare la mărimea efortului bugetar pe care-l impune înnoirea parcului auto şi existenţa unui parc auto învechit. Dispoziţiile legale menţionate mai sus nu obligă la înnoirea parcului auto cu autobuze, troleibuze sau tramvaie accesibilizate, ci şi la alternativa adaptării mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie, operaţiune care implică costuri mai reduse, şi care se impunea a fi îndeplinită până în anul 2010.

Neîntemeiată este şi critica recurentului referitoare le inexistenţa unor responsabilităţi în domeniu a instituţiei primarului.

Primarul este autoritate a administraţiei publice locale, prin care se realizează autonomia locală, astfel cum prevede chiar art. 121 alin. (1) din Constituţia României, iar potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 448/2006, mai sus evocate, responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituţiei Primarului, în calitatea sa de organ executiv, acestuia revenindu-i obligaţia de a lua măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap, astfel căpentru neîndeplinirea acestei obligaţii îi poate fi atrenată răspunderea administrativă pentru discriminare.

Faţă de aceste împrejurări, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor reţinute, prevăzute de art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, întrucât, prin neadaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, practic s-a refuzat accesul acestei categorii de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun şi acordarea drepturilor sau facilităţilor reglementate de lege, şi s-a adus atingere demnităţii acestei categorii de persoane defavorizate.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este legală, sancţionând o conduită care e discriminatorie, iar hotărârea instanţei de fond care o validează este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material, fapt ce reclamă menţinerea ei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 27 din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.