Competence for animal welfare payment decisions: local agency acts fall under Tribunal jurisdiction despite central normative origin; no strict connection under CPC Art. 99(2)

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în persoana d-lui B., Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, a solicitat:

a) Anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privinţa:

- Cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului şi a

- Cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, prevazut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriţilor şi nitraţilor din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

b) Obligarea pârâţilor Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în sensul introducerii în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi în Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului a

- Cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului şi a

- Cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitritilor şi nitratilor din apa utilizata;

c) Anularea Deciziei nr. 8970 din 25.11.2016 emisă de APIA - Centrul Judetean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016;

d) Anularea Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea;

e) Anularea tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii deciziei de plată şi a deciziei de respingere a contestaţiei, inclusiv Nota privind plăţile acordate în cadrul Măsurii 215 - bună starea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale sub nr. x din 20.01.2016 şi Inştiinţarea nr. 1800/08.03.2016 emisă APIA- Centrul Judeţean Vâlcea;

f) Obligarea pârâţilor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestatiei, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plată către reclamantă a diferenţei de 222.390,27 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea nr. 554/2004;

g) Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 3213 din 19.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8970/25.11.2016 a Deciziei de plată nr. b.1.4VL002/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea şi a actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii acestora şi obligarea pârâtei APIA - Centrul Judeţean Vâlcea la repararea prejudiciului, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

- a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere privind anularea parţială a OMADR nr. 826/2016 şi modificarea aceluiaşi ordin, precum şi obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri corespunzătoare şi a dispus formarea unui nou dosar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că în prezenta cauză se solicită, pe de o parte, anularea în parte a Ordinului MADR nr. 826/9 iunie 2016 şi obligarea autorităţii emitente pârâte să emită un nou ordin prin care să facă modificările corespunzătoare în ordin, act administrativ normativ emis de o autoritate publică centrală iar, pe de altă parte, anularea unor acte administrative privind finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2015 şi O.U.G. nr. 66/2011 şi a actelor administrative normative ce conţin dispoziţii procedurale de constatare şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanţă bugetară în sumă de 222.390,27 RON.

Chiar dacă cuantumurile pentru plăţile acordate pentru subpachetele 3b) şi 4) au fost stabilite prin Ordinul MADR nr. 826/9 iunie 2016, capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016 de respingere a contestaţiei, a Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emise de pârâta APIA-Centrul Judeţean Vâlcea precum şi a tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii deciziei de plată şi a deciziei de respingere a contestaţiei nu sunt capete de cerere accesorii ci sunt capete de cerere principale, întrucât au finalitate de sine stătătoare, fiind emise în temeiul unor acte normative care prevăd o procedură judiciară specială de contestare.

Având în vedere că actele atacate au fost emise de o autoritate regională, curtea de apel a apreciat că revine competenţa de soluţionare a cauzei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, faţă de configuraţia acţiunii deduse judecăţii, compusă dintr-un capăt principal, având ca obiect anularea deciziei de plată, un capăt accesoriu, având ca obiect repararea prejudiciului produs prin pretinsul act administrativ vătămător, precum şi o cerere adiţională, Curtea de apel a apreciat că nu este aplicabil art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., care prin ipoteză presupune existenţa a două sau mai multe capete principale de cerere.

2.2. Prin sentinţa nr. 63 din 16 ianuarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Plecând de la premisa că atât cererea de anulare a ordinului de ministru, cât şi cererea de anulare a deciziei de plată constituie capete de cerere principale, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei îndreptate împotriva ordinului de ministru cu caracter normativ ar aparţine curţii de apel, iar pentru decizia de plată emisă de autoritatea locală APIA - Centrul Judeţean Vâlcea, competenţa ar aparţine tribunalului.

Însă, cauza cererii de chemare în judecată - înţeleasă ca fundament juridic al pretenţiilor formulate de parte, este comună pentru toate capetele de cerere, fiind reprezentată de pretinsa nelegalitate a măsurii de diminuare a cuantumului sprijinului financiar nerambursabil de care reclamanta era îndreptăţită să beneficieze în cadrul Măsurii 215, diminuare stabilită la nivel normativ prin ordinul de ministru contestat şi implementată la nivel individual, în privinţa reclamantei, prin decizia de plată emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea.

Or, dată fiind cauza comună a capetelor de cerere deduse judecăţii prin aceeaşi acţiune, tribunalul a constatat că sunt incidente, în privinţa determinării competenţei materiale de soluţionare a acţiunii, prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., aplicabile şi în materia de contencios administrativ, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, tribunalul a apreciat că în mod corect reclamanta a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea tuturor petitelor formulate prin acţiunea sa, întemeiate pe aceeaşi cauză.

Măsura disjungerii şi a declinării unora dintre capetele de cerere, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, apare ca fiind nelegală, în raport de dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., disjungerea şi declinarea pentru ipoteza unei competenţe materiale diferite în raport de diversele petite cuprinse în acţiunea formulată de parte fiind posibile numai dacă este vorba de capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, ceea ce în speţă nu este cazul.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Mai întâi, cu privire la limitele învestirii sale, Înalta Curte constată, din prezentarea circumstanţelor acestei cauze, că Tribunalul Vâlcea a fost învestit prin sentinţa de declinare a competenţei de către Curtea de Apel Bucureşti numai cu privire la capetele de cerere având ca obiect: anularea Deciziei nr. 8970/25.11.2016 de soluţionare a contestaţiei emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea; anularea Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea şi a actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii acestora şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului, judecarea celorlalte capete de cerere fiind disjunsă.

Raportat la acest obiect, se reţine că actele administrative contestate au fost emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene/a fondurilor publice naţionale aferente acestora, care reglementează o procedură specială de contestare a notelor sau proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, finalizată printr-o decizie de soluţionare a contestaţiei administrative.

Conform art. 51 din actul normativ menţionat:

"(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Aşadar, actul administrativ care poate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal competente este Decizia nr. 8970/25.11.2016 emisă în soluţionarea contestaţiei administrative împotriva Deciziei de plată nr. x/30.09.2016.

În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

- conform art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel;

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Cum, Decizia nr. 8970/25.11.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative este emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, autoritate publică asimilată autorităţilor locale şi judeţene, competenţa materială revine tribunalului, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Cât priveşte dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., se apreciază că acestea nu sunt aplicabile dat fiind faptul că între capetele de cerere principale nu există strânsa legătură prevăzută de dispoziţiile menţionate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere existenţa unor motive de nelegalitate specifice invocate de reclamantă cu privire la decizia de plată şi decizia de soluţionare a contestaţiei atacate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, în favoarea Tribunalul Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.