Treasury appeal upheld: payment order verdict quashed and remanded for retrial over contradictory reasoning.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică, a solicitat instanţei să dispună următoarele:

1. Anularea actului administrativ emis cu nr. 11167/31.01.2014 comunicat reclamantei la data de 07.02.2014, ca fiind nelegal;

2. Obligarea instituţiei la emiterea unei dispoziţii de plată direct către reclamantă asupra sumei rămase de achitat conform titlului executoriu deţinut de societatea A. S.A. împotriva Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti.

Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 136 din 22 ianuarie 2016 a admis, în parte, cererea introductivă formulată de contestatoarea S.C. "A." S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu intimata Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică.

A obligat intimata să emită o dispoziţie de plată către petentă pentru diferenţa de achitat raportat la titlul executoriu deţinut.

A respins cererea de anulare a adresei nr. x/31.01.2014, ca nefondată.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 136 din 22 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă arată că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011 şi a OMFP nr. 2336/2011.

Recurenta arată că are calitatea de terţ poprit şi nu este debitor al B. ci prin intermediul Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică, debitorul este alimentat cu fonduri de la bugetul de stat, DGRFPB-ATCP fiind doar un administrator al AAAS.

Conform informaţiilor transmise de ATCP, terţul poprit a efectuat plăţi la primirea actelor de executare silită în dosarul nr. x/2010, prin măsura alimentării conturilor de către AAAS.

Faţă de probatoriul administrat din care rezultă că plăţile au fost făcute pe măsura alimentării conturilor debitoarei, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că intimata a refuzat plata sau a tergiversat emiterea unei decizii de plată, încălcând astfel dispoziţiile art. 460 C. proc. civ.

Este evident că Trezoreria, în calitate de recurentă, nu poate achita sumele stabilite în urma validării din conturile proprii ci din conturile AAAS ce le deţine la terţul poprit conform OMFP nr. 116/2012.

Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 22/2002 au fost reglementate condiţiile în care se realizează executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, iar potrivit art. 1 din actul normativ evocat "Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia respectivă".

O.G. nr. 92/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 92/2011 instituie anumite limite ale executării instituţiilor publice, în sensul că acestea nu se pot face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor aprobate prin bugetul instituţiei respective.

Susţinerea reclamantei, în sensul inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 101 din Ordinul nr. 2336/2011, astfel cum a fost introdus prin Ordinul nr. 161/2012, nu are un fundament legal, având în vedere că validarea popririi a fost dispusă în baza sentinţei nr. 5400/26.07.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 4.04.2013 prin Decizia nr. 611/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, dispoziţiile art. 101 din Ordinul nr. 2336/2011 sunt aplicabile, ordinul fiind emis cu mult înainte de pronunţarea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de validare a popririi.

De asemenea, dispoziţiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art. 456 şi 460 C. proc. civ., ce reglementează materia executării silite prin popriri.

Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.A., a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea recursului în raport cu dispoziţiile art. 489(1) C. proc. civ. iar în subsidiar să se dispună respingerea recursului ca nefondat.

Intimata arată, în esenţă, că susţinerile recurentei sunt nefondate, Ordinul nr. 2336/2011 nefiind aplicabil în cauza de faţă în condiţiile în care a intrat în vigoare la mai bine de două luni de la înfiinţarea popririi. Dispoziţiile Ordinului nr. 2336/2011 au fost invocate şi în cadrul contestaţiei la executare în dosarul nr. x/2013 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, contestaţie ce a fost respinsă prin sentinţa 14001/2014.

În temeiul sentinţei de validare a popririi, recurenta are calitatea de debitor şi nu terţ poprit, criticile recurentei urmând a fi respinse.

În ceea ce priveşte suma în conturile AAAS deschise la DGRFP MB- ATCP se arată că recurenta a avut la dispoziţie în conturile AAAS sumele necesare acoperirii creanţei A., fapt ce rezultă din Anexa 3 din dosarul de fond.

Somaţia de executare a fost emisă la data de 20.05.2011 înainte de publicarea Ordinului nr. 2336/2011, nefiind aplicabil nici Ordinul MFP nr. 161/2012, calitatea de debitor direct al reclamantei intervenind prin validarea popririi astfel că susţinerea recurentei în sensul că este doar un "administrator" al conturilor AAAS urmează a fi respinsă, având în vedere că prin pronunţarea sentinţei civile nr. 5400/2011 a Judecătoriei Sectorului 4, recurentul a devenit debitorul direct al S.C. A. S.A.

De asemenea, nu sunt aplicabile în cauză nici dispoziţiile O.G. nr. 22/2002, executarea silită împotriva AAAS fiind efectuată conform C. proc. civ.

Aplicabilitatea dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002 a fost analizată în dosarul nr. x/2013 iar pentru a beneficia de dispoziţiile legale evocate trebuia să facă dovada că neexecutarea obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu s-a datorat lipsei de fonduri.

Mai mult, recurenta nu a demonstrat obligaţiile statuate la art. 1 şi 4 din O.G. nr. 22/2002, respectiv nu a depus documente din care să rezulte includerea creanţei S.C. A. S.A. în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei. Conform dispoziţiilor art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., obligaţiile stabilite prin titluri executorii se aduc la îndeplinire de bună voie dar recurenta nu şi-a executat obligaţiile invocând dispoziţii legale inaplicabile. În concluzie, pentru aceleaşi argumente expuse şi prin cererea de chemare în judecată, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs şi a apărărilor expuse, raportat la dispoziţiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză fiind dispusă citarea părţilor conform dispoziţiilor art. 493(7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile şi apărările expuse, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Astfel, intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ să dispună anularea actului administrativ, respectiv adeverinţa nr. 11107/31.01.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică ca fiind nelegală şi ca urmare să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii de plată direct către reclamantă asupra sumei rămasă de achitat conform titlului executoriu deţinut.

Instanţa de fond prin sentinţa recurată a constatat că adresa nr. 11107/31.01.2014 nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 dar a obligat pe intimată să emită o dispoziţie de plată către reclamantă pentru diferenţa de achitat, raportat la titlul executoriu deţinut (sentinţa civilă), fără a arăta prin considerentele hotărârii situaţia de fapt reţinută în raport de probatoriul administrat, precum şi motivele de fapt şi drept pe care se întemeiază soluţia dată, încălcând astfel dispoziţiile art. 425 lit. b C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor dar potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stabilească situaţia de fapt şi drept în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, având obligaţia să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă a acţiunii şi în raport de obiectul acţiunii astfel stabilit să verifice competenţa materială de soluţionare ţinând cont de emitentul actului a cărei anulare se solicită.

Spre deosebire de obiectul acţiunii, care nu poate fi schimbat şi nici depăşit, temeiul juridic al cererii (cauza petentei) nu leagă instanţa, care este îndreptăţită şi chiar obligată, în exercitarea rolului activ şi pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor juridice ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă.

Chiar reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, indică dispoziţiile C. proc. civ. vizând executarea silită, dar şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că dispoziţiile Legii nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raportului de putere dintre autoritatea publică şi persoana vătămată în drepturile şi interesele legitime dar compatibilitatea aplicării normelor de procedură se stabilesc de instanţă cu prilejul soluţionării cauzei.

Instanţa de fond a soluţionat cauza, apreciind prin considerentele sentinţei că "nu se poate substitui autorităţii publice în exercitarea competenţelor legale" dar prin dispozitivul sentinţei "obligă intimata să emită o dispoziţie de plată" situaţie în care se constată o vădită contradicţie între considerente şi dispozitiv, motivarea hotărârii fiind contradictorie, fapt ce atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va stabili obiectul acţiunii cu respectarea dispoziţiilor art. 22(2) C. proc. civ., iar în funcţie de obiectul acţiunii astfel stabilit va verifica competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti împotriva sentinţei nr. 136 din 22 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.