Judicial verification of anonymous witness statement in discrimination sanction proceeding

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 20.05.2015 sub nr. x/2015 (ca urmare a declinărilor succesive de către Judecătoria Sectorului 1 - Sentinţa civilă nr. 18507/29.10.2014 şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal - Sentinţa civilă nr. 2644/08.04.2015), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării (CNCD), anularea sancţiunii pronunţată în dosarul de discriminare nr. 668/2013, prin care contestatorul a fost obligat să plătească suma de 2000 RON.

Reclamantul a depus o cerere completatoare în care a arătat că solicită anularea hotărârii 248/30.04.2014 a CNCD, iar temeiul juridic este art. 20 alin. (9) şi urm. din O.G. nr. 37/2000.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză în calitate de terţ-intervenient a petentului B.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 709 din 04 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Decizia nr. 248/30.04.2014 emisă de pârât.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de recurs se critică soluţia instanţei de fond din perspectiva înlăturării înscrisului olograf prezentat în sprijinul petiţiei sale de către persoana interesată B.

De altfel, după cum rezultă şi din Hotărârea CNCD nr. 248/30.04.2014 pct. 5.8 această declaraţie de martor a stat la baza soluţiei de sancţionare din prezenta hotărâre.

Ca observaţie, în mod corect contestatorul A. a remarcat că data din hotărârea CNCD referitoare la pretinsa faptă ar fi 13.07.2014 în locul celei reale.

Recurenta a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a mai constatat că: intimatul/pârât a emis decizia de sancţionare a contestatorului exclusiv pe baza acestei declaraţii, fără a face verificari rezonabile cu privire la identitatea persoanei care a scris-o şi a semnat-o, a împrejurărilor în care aceasta a luat cunoştinţă de presupusa afirmaţie a contestatorului şi a contextului în care martorul a luat legătura cu terţul intervenient şi i-a adus la cunoştinţă această afirmaţie exprimată în public.

S-a pretins în acest sens că "dacă instanţa de fond avea dubii "cu privire la identitatea persoanei care a scris-o şi a semnat-o, a împrejurărilor în care aceasta a luat cunoştinţă de presupusa afirmaţie a contestatorului şi a contextului în care martorul a luat legătura cu terţul intervenient", în virtutea rolului sau activului şi a principiului aflării adevărului, putea şi trebuia citată persona în cauză, respectiv de domnul C.

Neprocedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul aflării adevărului consacrat de art. 22 noul C. proc. civ., rezumându-se la înlăturarea unui înscris fără a se asigura de veridicitatea acestuia în sensul însuşirii declaraţiei de către persona care a scris-o şi semnat-o.

În ipoteza în care instanţa de fond nu era pe deplin lămurită de circumstanţele faptice ale cazului dedus judecăţii avea dreptul de a le cere explicaţii părţilor, inclusiv audierea martorului C. privind împrejurările în care acesta a luat cunoştinţa de cele intâmplate, respectiv însuşirea menţiunilor din declaraţia olografa.

Înalta Curte reţine că soluţia CNCD are la bază o declaraţie olografă pretins a fi semnată de studentul C., despre care contestatorul a susţinut că nu s-ar fi aflat în aceeaşi serie la facultate cu studentul B.

Declaraţia olografă aflată la este neclară în privinţa aspectului esenţial al faptului că persoana contestatorului se referă la B.

De altfel, şi în legătură cu obiectivitatea martorului poziţiile părţilor sunt diferite, contestatorul pretinzând că acesta nu ar fi promovat examenul la disciplina sa, ceea ce ar sugera o stare de duşmănie, în timp ce B. contrariul . Toate acestea converg spre concluzia necesităţii audierii nemijlocite a martorului C., care neputând fi făcută de prima dată de către instanţa de recurs fără a prejudicia părţile de valorificarea unui grad de jurisdicţie, impune casarea cu trimitere a cauzei.

Cu ocazia rejudecării, are a se avea în vedere şi noua adresă a lui B. indicată la dos.fond.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de cele ce preced, recursul apare întemeiat în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va admis iar hotărârea instanţei de fond casată conform dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 709 din 4 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.