Material competence in administrative litigation involving central authorities: Remand to Tribunal for claims against ministry and local forestry units regarding forest compensation.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalul Vrancea, reclamanta Obştea Satului A., comuna Tulnici, jud. Vrancea, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea acestuia la plata sumei de 195.086,10 RON reprezentând compensaţii băneşti cuvenite pentru anul 2012, precum şi plata dobânzii datorate până la data încasării efective.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2015, s-a dispus introducerea în cauză a Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Focşani (devenit Garda Forestieră Focşani, în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 32/2015).

Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 282/F din 18 noiembrie 2015, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Focşani şi a respins cererea formulată de reclamanta Obştea sat A. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Focşani pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins excepţia prescripţiei, invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ca nefondată.

A admis cererea formulată de reclamanta Obştea Satului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a obligat pârâtul la plata sumei de 195.086,10 RON, reprezentând compensaţii băneşti pe anul 2012 şi dobânda legală începând cu 20.01.2014 şi până la data încasării creanţei, precum şi a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Împotriva sentinţei nr. 282 din 18 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor, conform art. 13 şi art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât arată că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b din Codul silvic, coroborat cu art. 4 lit. s pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, în sensul că nu a dat eficienţă deciziei obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept legată de interpretarea normelor legale mai sus menţionate.

Arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, procedură care nu a fost finalizată pentru anul 2012.

Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare împotriva recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 02 februarie 2018, recursul a fost admis în principiu de completul de filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Sesizată prin declinare de către Tribunalul Vrancea, printr-o hotărâre nesupusă niciunei căi de atac (deci care nu a putut fi criticată în faţa unei instanţe de control judiciar), Curtea de Apel Galaţi în mod greşit nu şi-a mai verificat la rândul său competenţa la primul termen de judecată, conform art. 131 din C. proc. civ., şi nu a sesizat instanţa supremă pentru emiterea regulatorului de competenţă.

Astfel, în raport cu motivele de fapt şi de drept invocate de părţi, instanţa are obligaţia, în baza art. 22 din C. proc. civ., să stabilească cu exactitate obiectul şi temeiul juridic al acţiunii, solicitând în acest scop lămuriri părţilor, având în vedere că, potrivit art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările acestora.

În speţă, deşi recurentul pârât a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, raportat la rangul său de autoritate centrală, curtea de apel nu a analizat precizările intimatei reclamante din răspunsul la întâmpinare şi susţinerile pertinente din şedinţa publică de la 10 noiembrie 2015.

De asemenea, a ignorat susţinerile intimatei pârâte Garda Forestieră Focşani, care a arătat că a fost chemată în proces pentru a fi obligată la plata în solidar cu recurentul pârât a despăgubirilor de 195.086,10 RON şi a invocat ultimul său răspuns transmis intimatei reclamante la cererea de plată a compensaţiilor ca fiind adresa nr. x/23.10.2014, nedepusă la dosar.

Or, intimata reclamantă a solicitat prin acţiunea introductivă obligarea Ministerului Apelor şi Pădurilor la plata efectivă a sumei de 195.086,10 RON reprezentând "compensaţiile băneşti cuvenite pentru anul 2012, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b din Legea nr. 46/2008."

De asemenea, la data de 12.06.2015 a solicitat introducerea forţată în cauză a Gărzii Forestiere Focşani (fostul B., C.), în considerarea obiectului acţiunii, atribuţiilor intervenientei şi a faptului că ministerul pârât contestă primirea documentaţiei avizate.

Aşa cum corect a susţinut în tot cursul procesului intimata reclamantă, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, precum şi cu Normele metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate, plata efectivă către proprietarii de păduri realizându-se de către acestea din urmă.

Or, este evident că finalitatea demersului judiciar iniţiat de intimata reclamantă, este tocmai obţinerea plăţii efective a despăgubirilor, finalitate care poate fi atinsă doar prin îndeplinirea de către fiecare dintre cele două autorităţi chemate în proces a atribuţiilor legale pe care le au în acest sens.

Pe de altă parte, obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ, circumscris art. 8 alin. (1) şi 18 alin. (1), (3) din Legea nr. 554/2004, este constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligaţia de a face (de a plăti efectiv despăgubirile) fiind subsecventă acestei constatări.

Intervenienta forţată Garda Forestieră Focşani a arătat că ultimul răspuns transmis intimatei reclamante la cererea sa de plată a compensaţiilor este adresa sa emisă sub nr. x/23.10.2014.

Faptul că acest refuz al autorităţii de rang local este sau nu justificat prin refuzul de alocare a sumelor de către minister nu este de natură să atragă competenţa curţii de apel în primă instanţă, având în vedere prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare pentru pentru lipsă de competenţă, trimite cauza instanţei competente potrivit legii, Înalta Curte - constatând că prezenta pricină a fost soluţionată de o instanţă necompetentă, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - va admite recursul pârâtului exclusiv pentru acest motiv de ordine publică, fără a mai proceda la analizarea criticilor de fond subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

În consecinţă va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza privind pe reclamanta Obştea Satului A., pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi intervenienta forţată Garda Forestieră Focşani, spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal, care urmează să analizeze susţinerile tuturor părţilor şi să administreze probe pentru stabilirea situaţiei de fapt reale, făcând apoi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 282 din 18 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.