Insolvency objection to tax compensation orders: validity of filing by statutory administrator prior to judicial administrator ratification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the appellate decision that rejected the initial lawsuit, thereby leaving in force the administrative decision that dismissed the taxpayer’s objection for lack of standing. The dispute concerned the validity of a tax authority decision that refused to process a challenge against compensation orders filed by a company in insolvency through its statutory administrator, who argued that his mandate remained valid because he had declared an intention for reorganization and was later appointed as a special administrator. The court determined that the filing of the objection by the statutory administrator was ineffective because the insolvency procedure had been opened, automatically lifting the right of administration and terminating the statutory administrator’s mandate under Article 3(30) and Article 47(1) of Law No. 85/2006, and the objection was not ratified by the judicial administrator as required by insolvency and tax procedural rules. Relying on the principle that a debtor in general insolvency is represented exclusively by the judicial administrator or liquidator for legal actions and that the objection did not meet the procedural requirements of Article 206 of the Fiscal Procedure Code, the court affirmed that the tax authority correctly identified the filer as lacking the quality to contest the decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 35 din Legea nr. 85/2006, art. 493 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 85/2006, art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, art. 34 din Legea nr. 85/2006; Insolvency objection to tax compensation orders: validity of filing by statutory administrator prior to judicial administrator ratification: The dispute concerned the validity of a tax authority decision that refused to process a challenge against compensation orders filed by a company in insolvency through its statutory administrator, who argued that his mandate remained valid because he had declared an intention for reorganization and was later appointed as a special administrator. The court determined that the filing of the objection by the statutory administrator was ineffective because the insolvency procedure had been opened, automatically lifting the right of administration and terminating the statutory administrator’s mandate under Article 3(30) and Article 47(1) of Law No. 85/2006, and the objection was not ratified by the judicial administrator as required by insolvency and tax procedural rules. Relying on the principle that a debtor in general insolvency is represented exclusively by the judicial administrator or liquidator for legal actions and that the objection did not meet the procedural requirements of Article 206 of the Fiscal Procedure Code, the court affirmed that the tax authority correctly identified the filer as lacking the quality to contest the decisions.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural provision cited in the operative part to serve as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
The substantive law provision cited in the operative part in conjunction with the procedural rule to finalize the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa, a solicitat anularea Deciziei nr. 582133/28.07.2014 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi, în consecinţă, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 şi nr. x/16.04.2014.
Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 144 din 16 septembrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa, ca nefondată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 144 din 16 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 3 pct. 30 şi art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 30 teza I din Legea nr. 85/2006 "mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special", iar conform art. 47 alin. (1) din acelaşi act normativ "Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6) intenţia de reorganizare."
Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de recurentă, judecătorul sindic a dispus ridicarea dreptului de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dacă nu îşi declară intenţia de reorganizare în condiţiile art. 28 alin. (1) sau art. 35 din Legea nr. 85/2006 dar, la data formulării contestaţiei fiscale, dreptul de administrare nu era ridicat, întrucât şi-a declarat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 35 din Legea nr. 85/2006.
Atât declaraţia cuprinzând intenţia de reorganizare, cât şi dovada depunerii acesteia la instanţă în condiţiile art. 35 din Legea nr. 85/2006, au fost înaintate organului fiscal cu adresa înregistrată în evidenţele organului fiscal sub nr. x/2014.
Prin urmare, la aceeaşi dată de 19.06.2014, mandatul administratorului statutar C. nu încetase, astfel că acesta justifica calitatea de reprezentant legal şi avea dreptul de a formula şi semna contestaţia fiscală, nefiind necesară însuşirea ori ratificarea acesteia de către administratorul judiciar.
În raport de considerentele arătate, se solicită instanţei de recurs să constate că, în speţă, contestaţia fiscală depusă la organul fiscal la 19.06.2014, cuprindea toate elementele prevăzute de art. 206 Codul de procedură fiscală, astfel că decizia de respingere a acesteia "ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta" este nelegală;
Decizia de respingere a contestaţiei este nelegală şi din perspectiva confuziei făcută de organul fiscal între calitatea de reprezentant şi calitatea procesuală. Deşi în cuprinsul considerentelor se reţine lipsa calităţii de reprezentant a administratorului statutar, se respinge contestaţia ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în condiţiile în care, contestaţia a fost depusă de recurentă, căreia nu i se poate reproşa lipsa calităţii procesuale, întrucât este destinatarul deciziilor de compensare contestate.
În cauză s-a făcut dovada că în şedinţa adunării generale a asociaţilor A. S.R.L. din 11.09.2014, convocată în vederea desemnării administratorului special, administratorul statutar C. a fost confirmat în calitate de administrator special, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate cererii introductive de instanţă;
Deşi nu era necesară o însuşire sau ratificare a contestaţiei fiscale de către administratorul judiciar în cauză, s-a făcut dovada însuşirii demersului de contestare a deciziilor de compensare de către administratorul judiciar B. SPRL, sens în care a depus adresa nr. x/2015.
În raport de considerentele de fapt şi de drept expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, anularea Deciziei nr. x/28.07.2014 şi obligarea organului emitent la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva Deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 şi nr. x/16.04.2014.
Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa nu a formulat întâmpinare.
Procedura de filtru a recursului
În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, raportat la dispoziţiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. 8 C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părţilor în condiţiile art. 493 alin. 4 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 februarie 2018, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinţei nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţă publică.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente şi probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta-reclamantă A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, a investit instanţa de contencios administrativ să verifice legalitatea Deciziei nr. x/28.07.2014 emisă de Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziilor de compensare nr. x/28.04.2014, nr. x/08.05.2014 şi nr. x/16.04.2014 emise de A.J.F.P. Constanţa din cadrul DGRFP Galaţi, contestaţie ce a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.
Se reţine că împotriva Deciziei nr. x/28.07.2014, emisă de intimata DGRFP Galaţi- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, a formulat contestaţie recurenta A. S.R.L., prin administratorul social C., deşi societatea se afla în procedura insolvenţei, deschisă la cererea creditoarelor DGFP Constanţa şi S.C. C., conform sentinţei civile nr. 825/7.04.2014 a Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa menţionată, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la data de 6 mai 2014, fost ridicat dreptul de administrare al S.C. A. S.R.L., constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de acestea dacă nu îşi declară intenţia de reorganizare, fiind desemnat administrator judiciar societatea de insolvenţă B. SPRL.
Este de reţinut că deschiderea procedurii insolvenţei are ca efect ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, mandatul administratorului statutar încetând la data ridicării dreptului de administrare conform art. 3 pct. 30 raportat la art. 47 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată şi completată.
De la data deschiderii procedurii insolvenţei, societatea în insolvenţă este reprezentată de administratorul judiciar în baza atribuţiilor stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006 modificată şi completată, iar orice acţiune, contestaţie, cale de atac, trebuie însuşită de administratorul judiciar/lichidator desemnat de instanţă în procedura de insolvenţă, procedură legală, concursuală şi egalitară.
Sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei a fost pronunţată la data de 7 martie 2014, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă la data de 6 mai 2014 iar contestaţia formulată împotriva deciziilor de compensare a fost depusă la data de 19.06.2014, nefiind ratificată de administratorul judiciar desemnat în cauză.
Nu trebuie omis nici faptul că prin sentinţa civilă nr. 825/7.03.2014 a Tribunalului Constanţa, a fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. şi, stabilindu-se că debitoarea se află în stare de insolvenţă, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, în condiţiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, caz în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minim 20% din valoarea masei credale.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, în condiţiile art. 33 alin. (4) sau 6, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1).
Sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei este executorie şi ca urmare mandatul administratorului statutar încetează, reprezentarea debitului urmând a fi făcută de practicianul în insolvenţă, desemnat în condiţiile legii.
În cauza de faţă, după deschiderea procedurii generale de insolvenţă, administratorul statutar a formulat contestaţie la organele fiscale, contestaţie ce nu a fost ratificată de administratorul judiciar desemnat în condiţiile art. 34 din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond dând o interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente raportat la situaţia de fapt reţinută corect în cauză.
De altfel, intimata, ţinând cont de dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, coroborat cu dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 450/2013, vizând Instrucţiunile pentru aplicarea art. 206 Codul de procedură fiscală, având în vedere că societatea contestatoare se afla în procedura insolvenţei, fiind desemnat administratorul judiciar, a solicitat acestuia însuşirea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. prin administratorul statutar dar până la soluţionarea contestaţiei prin Decizia nr. 582133/28.07.2014, administratorul judiciar desemnat prin sentinţa civilă nr. 825/7.03.2014 a Tribunalului Constanţa nu şi-a însuşit contestaţia.
În consecinţă, decizia contestată este legală şi temeinică, considerentele expuse de prima instanţă sunt corecte în raport de situaţia de fapt şi drept reţinută având în vedere şi probatoriul administrat în cauză.
Ca urmare, în contextul factual expus, şi constatând că instanţa de fond a aplicat corect normele de drept material incidente, respectiv dispoziţiile art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 30 alin. (4), art. 35 din acelaşi act normativ, ţinând cont totodată şi de dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. d) şi art. 217 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală raportat la pct. 2.3 şi pct. 12.1 lit. c) din OPANAF nr. 450/2013, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinţei nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinţei nr. 144 din 16 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.