Federation expulsion annulled; appeal dismissed, costs awarded.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi declinată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federaţia B., anularea Hotărârii nr. 3 a Adunării Generale Extraordinare din 15.11.2014 emisă de Federaţia B., a Hotărârii nr. 50/26.07.2014 a Consiliului Director al Federaţiei B. şi a Procesului-verbal nr. x emis de Federaţia B.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile invocată de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 713 din 4 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia A.; a anulat Hotărârea nr. 50/26.07.2014 emisă de Consiliul Director al Federaţiei B.; a anulat Procesul-verbal nr. x emis de Federaţia B.; a anulat Hotărârea nr. 3/15.11.2014 emisă de Adunarea Generală Extraordinară a Federaţiei B.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că a fost exercitat recurs graţios împotriva hotărârii de excludere temporară a intimatei reclamante şi, faţă de împrejurările concrete ale speţei, o a doua procedură administrativă nu se mai impunea.

De asemenea, a constatat netemeinicia şi nelegalitatea actului administrativ contestat, faptele de încălcare a prevederilor statutare fiind fără temei reţinute.

II. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 713 din 4 martie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 10 decembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Federaţia B., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Criticile formulate de recurentă, subsumate motivelor de recurs invocate, privesc, sintetic, următoarele aspecte:

- în mod greşit, instanţa de fond a respins prin încheierea din 10.12.2015 excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, apreciind nelegal, că nu era necesară parcurgerea unei asemenea proceduri, având în vedere că reclamanta a formulat apel împotriva Hotărârii nr. 50/2014 la Comisia Federală de Apel, dar actul administrativ contestat în cauză este Hotărârea nr. 3/2014 (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 din C. proc. civ.);

- în ceea ce priveşte soluţia pronunţată pe fondul cauzei, prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. h) şi ale art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federaţiei B. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Instanţa de fond a constatat în mod eronat "că nu mai era necesară o nouă procedură prealabilă împotriva Hotărârii nr. 3/2014, iar împotriva Hotărârii nr. 50/2014 a fost urmată procedura prealabilă sub forma apelului, prevăzut de legea specială".

Hotărârea nr. 50/2014 a fost emisă de Consiliul Director al Federaţiei B., iar prin această hotărâre intimata a fost sancţionată cu excluderea temporară din activitate, prevăzându-se că aceasta îşi poate recăpăta statutul de membru doar după ce face dovada remedierii tuturor abaterilor constatate.

Intimata a formulat în temeiul art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federaţiei B. apel împotriva Hotărârii nr. 50/2014 a Consiliului Director al Federaţiei B. la Comisia Federală de Apel. Comisia Federală de Apel a respins apelul formulat de către Asociaţia A. prin Procesul-verbal al Comisiei Federale de Apel, înregistrat sub nr. x.

Comisia Federală de Apel reprezintă o structură în cadrul Federaţiei B. cu atribuţii strict disciplinare, nefiind competentă să soluţioneze plângeri prealabile formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând calitatea de autoritate publică emitentă sau de autoritate ierarhic superioară. În plus, Asociaţia A. nu a formulat o plângere prealabilă.

După emiterea Procesului-verbal al Comisiei Federale de Apel din 15 noiembrie 2014, Adunarea Generală Extraordinară a Federaţiei B. a adoptat Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 prin care s-a dispus excluderea din cadrul Federaţiei B. a intimatei reclamante Asociaţia A.

Este vorba, deci, de două hotărâri distincte, care produc efecte juridice diferite.

Actul administrativ care a dispus excluderea din cadrul Federaţiei B. a intimatei - reclamante Asociaţia A. şi care este contestat de către aceasta este Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei B. Hotărârea nr. 50/2014 a Consiliului Director al Federaţiei B. şi Procesul-verbal nr. x al Comisiei Federale de Apel reprezintă acte juridice prealabile actului administrativ contestat.

Intimata - reclamantă ar fi trebuit să formuleze plângere prealabilă în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva Hotărârii nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei B., ceea ce nu s-a întâmplat.

A apreciat recurenta că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece prin încheierea de şedinţă din 10.12.2015 au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea absolută, dar şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Cod, deoarece încheierea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Cât priveşte soluţia dată pe fondul cauzei, a arătat că motivele de nelegalitate invocate de către intimata - reclamantă şi reţinute ca atare de către instanţa de fond în considerentele sentinţei civile atacate sunt nedovedite şi nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte obligaţiile financiare care nu au fost îndeplinite de către Asociaţia A., în mod eronat instanţa de fond a interpretat că suma datorată de către intimata - reclamantă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. h) din Statutul Federaţiei B. şi că această sumă nu este născută în legătură cu activitatea Asociaţiei A. ca membră a Federaţiei.

Prevederile art. 26 alin. (1) lit. h) din Statut stabilesc în sarcina membrilor afiliaţi ai Federaţiei B. să achite toate obligaţiile faţă de aceasta, fiind enumerate cu titlu exemplificativ anumite cotizaţii, taxe şi contribuţii, fapt ce rezultă din finalizarea enumerării cu acronimul "etc."

Datoria intimatei - reclamante faţă de Federaţia B., de 3233,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată, are ca izvor un litigiu pe care intimata - reclamantă l-a declanşat faţă de recurentă (dosar nr. x) şi în care a căzut în pretenţii. Deci această creanţă este născută în legătură cu activitatea intimatei ca membru al Federaţiei B.

Referitor la obligaţia de comunicare a schimbării sediului care, de asemenea, nu a fost îndeplinită de către intimata - reclamantă, instanţa de fond în mod eronat a reţinut faptul că din înscrisurile de la dosar (care nu sunt nominalizate) s-ar fi "purtat o amplă corespondenţă, inclusiv poştală, nefiind vreodată menţionate probleme din partea B. vizavi de adresa Asociaţiei A."

In realitate, Federaţia a fost nevoită să efectueze verificări la singura adresa cunoscută din Bucureşti, Bd. x (fost x) obţinând în acest sens o declaraţie a proprietarei apartamentului prin care i se aduce la cunoştinţă faptul că reclamanta nu a avut sediul la adresa respectivă (înscris aflat la dosarul cauzei).

Omisiunea cu ştiinţă a reclamantei de a comunica noul sediu şi implicit de a face dovada acestuia a condus la situaţii în care Federaţia s-a aflat în imposibilitate de a comunica acesteia pe cale oficială diverse documente.

Comunicarea privind schimbarea sediului implică dovedirea acestui fapt juridic printr-un înscris, ceea ce intimata nu a comunicat recurentei, dimpotrivă, există solicitări din partea recurentei (adresa nr. x/2011 a Federaţiei B.) prin care i se solicită să facă dovada sediului social.

Obligaţiile din Statutul Federaţiei B. sunt clare şi general aplicabile pentru toate structurile sportive din cadrul acesteia. Astfel, art. 26 alin. (1) lit. j) din Statut stabileşte că: "Dacă pe parcursul anului apar modificări referitoare la: numele şi adresa structurii sportive afiliate, numele Preşedintelui structurii sportive, numele Directorului Tehnic al structurii sportive, membrul afiliat în cauză este obligat să transmită în cel mult 15 zile de la data modificării, la secretariatul B. aceste modificări".

In ceea ce priveşte sancţionarea unei structuri sportive, dispoziţiile din Statutul Federaţiei B. sunt general aplicabile, pentru toate structurile sportive din cadrul acesteia.

Astfel, art. 27 alin. (4) lit. b) din Statut stabileşte că:

"Membrii afiliaţi care nu respectă autoritatea Federaţiei, în funcţie de gravitatea abaterilor săvârşite, vor fi sancţionaţi în conformitate cu prevederile prezentului Statut şi ale Codului de etica şi disciplină până la excluderea din B., Consiliul Director poate să îl excludă temporar, cu efect imediat. Excluderea temporară nu poate dura decât cel mult până la proxima Adunare Generală, care poate hotărî prelungirea acesteia sau excluderea definitivă a membrului respectiv din Federaţie."

Instanţa de fond nu a analizat în niciun fel apărările şi înscrisurile recurentei pârâte cu privire la acest aspect.

Referitor la Ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare, din Convocarea nr. 505/14.10.2014 rezultă faptul că aceasta a fost convocată pentru data de 14 noiembrie 2014, cu posibilitatea de reconvocare pentru data de 15 noiembrie 2014 dacă nu se întruneşte cvorumul statutar, iar pe ordinea de zi erau prevăzute: "1. Ratificarea noilor membri, afiliaţi provizoriu de Consiliul Director al B. de la data ultimei Adunări Generale; 2. Aprobarea introducerii, în Calendarul competiţional 2015 al B., a Campionatelor judeţene pe grupe de vârste; 3. Aprobarea Calendarului competiţional 2015 al B.; 4. Diverse".

Ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare era deci mai complexă decât a reţinut instanţa de fond prin considerentele hotărârii şi permitea discutarea inclusiv a excluderii Asociaţiei A. din cadrul Federaţiei.

Având în vedere aspectele invocate, apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece sentinţa atacată a fost pronunţată ca urmare a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material.

III. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, păstrarea soluţiei primei instanţe şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La rândul său, recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susţineri din recurs.

Prin încheierea din 20.02.2018, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza recursului s-a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile noi ataşate întâmpinării şi răspunsului la întâmpinare.

Intimata reclamantă a depus concluzii scrise şi completare la concluziile scrise.

IV. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la primul motiv de casare invocat, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii), se reţine că recurenta pârâtă critică încheierea din 10.12.2015 prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, susţinând că această soluţie este urmarea greşitei calificări a apelului declarat împotriva uneia dintre hotărârile contestate ca fiind plângere prealabilă.

Or, în speţă nu este vorba de o calificare greşită a apelului exercitat de intimată, instanţa de fond arătând doar că a existat contestare administrativă a ambelor hotărâri.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentă referitoare la nemotivarea corespunzătoare a încheierii şi a sentinţei atacate, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârile recurate cuprind în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii şi, respectiv, cea de admitere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu susţinerile intimatei reclamante sau o nemulţumesc pe recurenta pârâtă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Criticile aduse de recurenta pârâtă soluţiei pronunţate cu privire la excepţia inadmisibilităţii prin încheierea din 10.12.2015 sunt nefondate.

Intimata a exercitat apel împotriva Hotărârii nr. 50 din 26.07.2014 a Consiliului Director al Federaţiei B. prin care i s-a aplicat sancţiunea cu caracter temporar, apel respins conform Procesului-verbal nr. x, iar în lipsa menţiunilor privind posibilitatea contestării, termenului şi instituţiei la care putea fi contestată Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei B., prin care i s-a aplicat sancţiunea excluderii cu caracter definitiv, intimata reclamantă a contestat această hotărâre la recurentă, prin adresa 81/28.11.2014, cât şi la Ministerul Tineretului şi Sportului (pe care cu bună credinţă l-a considerat ca fiind forul de specialitate superior), prin adresa x/28.11.2014, la care i s-a răspuns nefavorabil prin adresa x/17.12.2014.

În aceste condiţii, în mod temeinic şi legal prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare pentru lipsa procedurii prealabile.

Referitor la criticile ce pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material), Înalta Curte reţine că intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federaţiei B., Hotărârea nr. 50 din 26.07.2014 a Consiliului Director al Federaţiei B. şi Procesul-verbal nr. x.

Examinarea legalităţii actelor administrative contestate s-a realizat efectiv prin analizarea de către judecătorul fondului (şi, ulterior, de către instanţa de recurs) inclusiv a documentelor care au stat la baza emiterii actelor litigioase.

Din întregul material probator a rezultat că prin Hotărârea nr. 3/2014 s-a aplicat intimatei reclamante o sancţiune definitivă care nu figura pe ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare din 14.11.2014, reconvocate la 15.11.2014, astfel cum a fost stabilită prin Hotărârea 66/14.11.2014 a Consiliului Director, neexistând nici date privind o eventuală suplimentare a acesteia.

Înalta Curte apreciază că o astfel de sancţiune nu constituie în niciun caz o problemă de ordin general sau administrativ, pentru a se putea considera că discutarea aplicării sancţiunii a fost prevăzută implicit la capitolul "Diverse", aşa cum încearcă să acrediteze recurenta.

De altfel, esenţial în constatarea nelegalităţii Hotărârii nr. 3/2014 este faptul că aplicarea sancţiunii s-a realizat cu încălcarea art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federaţiei B., în conformitate cu care "Membrii afiliaţi care nu respectă autoritatea Federaţiei, în funcţie de gravitatea abaterilor săvârşite, vor fi sancţionaţi în conformitate cu prevederile prezentului Statut şi ale Codului de etica şi disciplină până la excluderea din Federaţia B., Consiliul Director poate să îl excludă temporar, cu efect imediat. Excluderea temporară nu poate dura decât cel mult până la proxima Adunare Generală, care poate hotărî prelungirea acesteia sau excluderea definitivă a membrului respectiv din Federaţie."

În speţă, cu o "celeritate" care nu se justifică, sancţiunea definitivă a fost aplicată de Adunarea Generală Extraordinară, care nu avea o asemenea atribuţie, iar modul de acţiune al recurentei a împiedicat-o pe intimată să ia cunoştinţă că urmează să se discute această sancţiune şi să formuleze apărări.

În ceea ce priveşte motivele de fapt invocate pentru aplicarea, iniţial, a sancţiunii suspendării temporare, definitivată ulterior prin excluderea dispusă prin Hotărârea nr. 3/2014, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond că datoria invocată, reprezentând cheltuieli de judecata într-un litigiu, nu se circumscrie art. 27 alin. (4) lit. b) raportat la art. 26 alin. (1) lit. h) din Statut, din cuprinsul textului cu caracter enumerativ desprinzându-se cu evidenţă faptul că acesta se referă la datorii în strânsă legătură cu activitatea sportivă şi relaţia membrilor cu Federaţia (cotizaţii, taxe, contribuţii etc.), numai în legătură cu acestea punându-se problema unei eventuale încălcări a obligaţiilor statutare, care se impunea a fi sancţionată, iar nu la orice fel de datorie.

Cât priveşte pretinsa încălcare a obligaţiei de a comunica schimbarea sediului, Înalta Curte constată că a fost reţinută fără temei.

Potrivit art. 26 alin. (1) lit. j) din Statut, "Dacă pe parcursul anului apar modificări referitoare la: numele şi adresa structurii sportive afiliate, numele preşedintelui structurii sportive, numele directorului tehnic al structurii sportive, membrul afiliat în cauză este obligat să transmită în cel mult 15 zile de la data modificării, la secretariatul B. aceste modificări".

Raţiunea instituirii obligaţiei statutare de comunicare a modificării sediului/adresei este în principal aceea de a asigura posibilitatea efectuării în mod eficient şi legal a comunicărilor între Federaţie şi membrii acesteia, iar această finalitate a fost evident atinsă în cauză, în condiţiile în care nu sunt prevăzute expres în Statut anumite forme de comunicare a acestor modificări, iar din actele dosarului rezultă că recurenta a luat cunoştinţă de noul sediu convenit al intimatei, din str. x nr. 10, Bucureşti, încă din anul 2010, ulterior purtându-se corespondenţă între părţi la noua adresă.

Şi modificarea oficială a sediului a fost adusă la cunoştinţă recurentei odată cu încheierea din 21.12.2011 pronunţată în dosar nr. x de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

Totodată, Înalta Curte constată că, din cuprinsul adresei nr. x/2011, invocată de recurentă, nu rezultă încălcarea obligaţiei statutare de comunicare de către intimată, ci solicitarea Federaţiei de a i se înfăţişa un act legalizat în acest sens.

Or, neputând fi reţinute încălcările indicate punctual de Federaţie, cu atât mai puţin s-ar putea justifica reţinerea încălcărilor repetate ale Statutului.

Ca urmare, criticile formulate de recurentă în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, instanţa de fond aplicând corect dispoziţiile legale şi statutare incidente în raport cu situaţia de fapt dovedită prin materialul probator administrat în cauză.

Aşa fiind, Înalta Curte - în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă.

Totodată, în baza art. 453 din C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanţa depusă la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Federaţia B. împotriva încheierii din 10 decembrie 2015 şi a sentinţei nr. 713 din 04 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Federaţia B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către intimata Asociaţia A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.