Service-related police disability compensation: scope of injury causation under Government Emergency Ordinance No. 1083/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. 4305168 din 03.12.2013 emisă de M.A.I. - Direcţia Medicală şi obligarea pârâtului la plata sumei de 6000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri cuvenite, conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 şi art. 3 lit. d) coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1083/2008, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2500 din 7 octombrie 2015, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2500 din 7 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs recurenta-reclamantă arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din H.G. din 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri ale poliţiştilor, precum şi a art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 24/2009 pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1083/2008.

I.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta a apreciat greşită interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 24/2009 privind Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1083/2008.

În realitate Ordinul nu poate fi analizat în mod distinct ci aşa precum este definit, ca explicitând H.G. nr. 1083/2008.

Or, H.G. nr. 1083/2008 privind acordarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri poliţiştilor stabileşte condiţiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. m) din Statutul poliţistului.

Din interpretarea dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr. 1083/2008, rezultă că despăgubirile prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 se acordă numai în cazul poliţiştilor răniţi şi rămaşi invalizi, urmare exercitării atribuţiilor de serviciu.

In speţă, reclamanta solicită plata de despăgubiri, sub aspectul că a fost clasată inapt pentru serviciul militar ca urmare a bolii apărute "în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare".

Situaţiile definite prin H.G. nr. 1083/2008 se referă la POLIŢISTUL RĂNIT (art. 2 lit. b) şi la POLIŢISTUL INVALID (art. 2 lit. c:

b) poliţist rănit - poliţistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului;

c) poliţist invalid - poliţistul rănit clasat inapt pentru serviciul poliţienesc de către comisiile de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă.

Astfel, în categoria persoanelor cărora le sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 1083/2008 intră poliţiştii răniţi clasaţi inapţi pentru serviciul poliţienesc.

Însă reclamanta nu a făcut dovada că incapacitatea de muncă este rezultatul unei vătămări determinate de o rană.

În cazul recurentei, actul medical reprezentat de decizia medicală nr. 20/6 ianuarie 2011 la capitolul "legătura cauzală a bolii sau accidentului, menţionează în mod expres boală obişnuită .

Actul la care se raportează recurenta este unul anterior, din 3 ianuarie 2011 respectiv un proces-verbal reliefând analiza efectuată de către Comisia medicală formată la nivelul MAI. Chiar dacă aceasta inserează aprecierea că "afecţiunile (...) au fost contestate în timpul şi din cauza îndepliniri serviciului în MAI", decizia reală a respectivei Comisii este de "evaluare stări de sănătate a bolnavei prin expertizare al Comisia de Expertizară Medicală şi Evaluarea Capacităţii de Muncă a Spitalului de Urgenţă "Prof.dr. B." Bucureşti", actul emis de către această din urmă Comisie fiind Decizia medicală nr. 20/6 ianuarie 2011.

Trebuie în acelaşi context subliniat că această Decizie este cea producătoare de efecte juridice - acordarea pensiei pentru invaliditate, şi că nu a fost contestată de către recurentă.

În aceste condiţii neexistând un înscris apt să producă efecte juridice relevând raportul de cauzalitate între afecţiunile recurentei şi exercitarea atribuţiilor în mod corect s-a apreciat că aceasta nu se poate beneficia de dispoziţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1083/2008.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate de către recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2500 din 07 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.