Unjustified cassation refusal due to lower court’s failure to provide independent legal reasoning and omission of analysis of appellant’s defenses.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea în tot a încheierii nr. 38/18.08.2015, emisă de pârâtă prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. X/D14/03.06.2015, emisă de aceeaşi pârâtă.

Totodată, a solicitat suspendarea executării încheierii nr. 38/18.08.2015, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin sentinţa nr. 205 din 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată şi a respins acţiunea reclamantului Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în totalitate, ca nefondată.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Împotriva sentinţei nr. 205 din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Departamentul pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fostul Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie), criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Criticile subsumate motivelor de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

- hotărârea recurată este nemotivată, instanţa de fond limitându-se la a cita susţinerile Curţii de Conturi, ignorând cu desăvârşire apărările invocate de reclamant, fiind subiectivă şi părtinitoare şi încălcând astfel, principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului şi principiul contradictorialităţii (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.);

- hotărârea este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, atât în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării, cât şi soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A susţinut că o motivare succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii. De asemenea, a arătat că pe fond cauza a fost analizată corespunzător, reiterând principalele apărări formulate în faţa primei instanţe.

La rândul său, recurenta reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, insistând pe aspectul nemotivării hotărârii recurate.

Prin încheierea de şedinţă din 20.02.2018, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

De asemenea, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ. impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

În speţă, se constată fondate criticile formulate de către recurenta reclamantă, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte neanalizarea corespunzătoare a acţiunii, respectiv, omisiunea instanţei de a analiza corespunzător susţinerile recurentei.

Contrar suţinerilor intimatei pârâte din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, sentinţa nu cuprinde niciun raţionament juridic propriu şi pertinent al instanţei, pe care să se întemeieze soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Astfel, referitor la soluţia dată cererii de suspendare, se constată că judecătorul se rezumă - în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat - la a "statua" în sensul că "în cazul de faţă însă, nu se poate pune problema nelegalităţii deciziei emise, deoarece aceasta este în strictă conformitate cu legea", fără a se arăta niciun argument care l-ar fi condus la această concluzie.

De asemenea, în privinţa condiţiei pagubei iminente, judecătorul se limitează la a reproduce doar o frază izolată din întâmpinarea intimatei Curtea de Conturi, prin care atinge fondul litigiului referitor la existenţa unui prejudiciu cauzat din culpa recurentei reclamante, fără a proceda la analiza susţinerilor reclamantei privind iminenţa suportării unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte aşa-zisa "motivare" pe fondul acţiunii, Înalta Curte constată că - începând cu al treilea paragraf de la pagina 13 a sentinţei, până la sfârşitul părţii de considerente a hotărârii (de la pagina 16) - judecătorul fondului se rezumă la reproducerea încă o dată, prin metoda copy-paste, a cuprinsului întâmpinării intimatei pârâte, deja redat în hotărâre la paginile 9-12.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nemotivată în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - apreciază recursul reclamantei ca fiind fondat, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe (care va analiza toate susţinerile şi probele părţilor).

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantului, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Departamentul pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (fost Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie) împotriva sentinţei nr. 205 din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2018.