Misclassification of natural water accumulations in local public domain attestation and standing of national water administration to challenge government decree

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2014, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Romane", Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, a chemat în judecată Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru anularea poziţiilor nr. 22, 23, 24, 25, 26 şi 27 din Anexa nr. 22 la H.G. nr. 1349/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi.

Prin întâmpinarea formulată la data de 11 noiembrie 2014, pârâtul Guvernul României, având în vedere că dreptul de proprietate pretins de reclamantă şi statul român aparţine unităţii administrativ-teritoriale Comuna Frumuşani, în temeiul dispoziţiilor art. 68 şi următoarele C. proc. civ., a formulat cerere privind introducerea în cauză a unităţii administrativ-teritoriale Comuna Frumuşani, reprezentată prin primar.

Prin încheierea din data de 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti a introdus în cauză în calitate de pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumuşani.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 281 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis actiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Romane", Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, UAT Comuna Frumuşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat în parte H.G. nr. 1349/2001, respectiv poziţiile nr. 22-26 din Anexa nr. 22 la această hotărâre, prin care au fost inventariate în domeniul public de interes local, acumulări, sub denumirea "ape cu stuf-bălţi" situate pe cursul de apă Câlnău.

La data de 1 februarie 2016, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Buzau-Ialomiţa a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 281/18.12.2015 în sensul de a se soluţiona cererea sa privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.050 RON (onorariu expertiză şi taxă de timbru).

Prin sentinţa nr. 37 din 17 februarie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta Administraţia Naţională "Apele Romane", Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, UAT Comuna Frumuşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A completat dispozitivul sentinţei nr. 281/18.12.2015 în sensul că a obligat pârâta Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumuşani, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON ce reprezintă onorariu de expert (2000 RON) şi taxă judiciară de timbru (50 RON).

Prin încheierea de şedinţa din data de 29.01.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocate prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României.

Prin încheierea de şedinţa din data de 18.06.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că reclamanta Administraţia Naţională "Apele Romane", Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa are interes în soluţionarea cauzei, înlăturând astfel excepţia lipsei de interes invocate de pârâta UAT Comuna Frumuşani.

Prin încheierea de şedinţa din data de 03.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiate obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârâta UAT Comuna Frumuşani.

3. Cererile de recurs

Împotriva încheierilor de şedinţă din 29.01.2015, 18.06.2015 şi 03.12.2015 şi a sentinţei nr. 281 din 18 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâta UAT Comuna Frumuşani, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinţei nr. 281 din 18 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâtul Guvernul României, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Împotriva sentinţei nr. 37 din 17 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2014 a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în numele Ministerului Finanţelor Publice, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul pârâtei UAT comuna Frumuşani vizează - Încheierea de şedinţă din 29.01.2015 prin care s-a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamanta, cu motivarea că aceasta a luat la cunoştinţă despre conţinutul anexei nr. 22 din H.G. nr. 1349/2001 la data de 3 martie 2014.

Recurenta pretinde că reclamanta a avut cunostiinta de faptul că "apele cu stuf-balti" individualizate in anexa 22 la H.G. nr. 1349/2001 de la poziţia 22-26 aparţin domeniului public al Comunei Frumusani şi au intrat in circuitul civil deoarece inca din anul 2011 a solicitat UAT Comuna Frumusani obţinerea de autorizaţii de funcţionare in condiţii de siguranţa şi autorizaţii de gospodărirea apelor pentru acumulările piscicole Frumusani I. II, III.

Trebuie remarcat pe de o parte că anexa în litigiu a fost publicată în M.O. nr. 636 bis/26.08.2002 actul publicat MO cu termenul "bis" neavând acelaşi caracter de publicitate cu celelalte acte normative publicate în M.O.

Cât priveşte procesele-verbale incheiate la 09.03.2011 sub nr. x, la 05.09.2012, sub nr. x, la 04.08.2013 sub nr. x, acte de control ale AN Apele Romane de stabilire demersuri pentru obţinerea de autorizaţii de funcţionare in sarcina UAT Comuna Frumusani, din conţinut acestora nu rezultă în concret raportarea la existenţa actului administrativ individual.

Abia prin adresa nr. x a Primăriei Comunei Frumuşani s-a luat la cunoştinţă despre poziţiile nr. 22-27 din anexa 22 care reliefa problema de interes, astfel că data recepţiei adresei 03.03.2014 este cea a luării la cunoştinţă efectivă.

Susţinerile referitoare la depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi nici ele primite, reclamanta formulând în data 27.03.2014 plângere prealabilă adresată emitentului actului contestat, acestuia răspunzându-i-se în sensul respingerii cererii la data de 30.05.2014, astfel că, faţă de depunerea acţiunii în instanţă la 09.10.2014 termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat.

Încheierea de şedinţă din 18.06.2015 se referă la respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, cu motivarea atribuţiilor AN "Apele române" stabilite prin Legea nr. 107/1996, precum şi în raport de situaţia concretă a barajului ce a generat starea litigioasă iniţială, prevederile O.G. nr. 244/2000 aprobată prin Legea nr. 466/2010.

În motivarea recursului împotriva acesteia cu toate că reia susţinerile instanţei de fond precum că AN"Apele române" este o instituţie publică de interes naţional care administrează bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute in art. 136 pct. 3 din Constituţie şi fiind vătămat Statul Român in dreptul sau de proprietate este justificat interesul reclamantei, pretinde că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri a reclamantei de introducere în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor - deşi acesta este parte în cauză, şi chiar dacă nu s-ar fi pronunţat asupra cererii, singura care putea invoca aspectul era reclamanta, care o formulase, vătămarea vizând-o exclusiv.

Încheierea din 03.12.2015 vizează respingerea ca neîntemeiate a obiecţiunilor la raportul de expertiză, formulate de pârâta UAT Frumuşani întrucât aceste susţineri ce fac obiectul memoriului denumit obiecţiuni nu reprezintă reale concluzii la raportul de expertiză, ci punctul de vedere al pârâtei cu privire la obiectivul 3 şi 2, pe care l-a adus la cunoştinţă expertului şi cu ocazia satisfacerii obligaţiei de întocmire a raportului după convocarea părţilor, aşa încât din punctul de vedere al instanţei experta desemnată a răspuns cu privire la toate obiectivele stabilite, urmând a se aprecia în deliberare asupra fondului valoarea probatorie a acestui raport.

Recursul reia cele consemnate în obiecţiunile depuse la fond.

Din lectura acestora rezultă că acestea nu sunt veritabile obiecţiuni la raportul de expertiză ci simple critici ale concluziilor acestui mijloc de probă ori susţineri reluate ale părţii fără a reprezenta o reală motivare conform dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul contestării sentinţei civile nr. 281/18.12.2015 criticile vizează înlăturarea înscrisurilor paratei UAT Frumusani privind intabularea de către OCPI Călăraşi a acestor acumulări de ape ca "ape stătătoare" sub aspectul categorici de folosinţa şi al denumirii acestor suprafeţe, conferind întâietate şi eficienta concluziilor expertei considerata specialista in domeniu.

Or, intabularea respectivelor terenuri s-a făcut în cursul derulării procedurii judiciare, astfel că dincolo de caracterul ei relativ, vădeşte doar o preconstituire de probe cu evitarea contradictorialităţii, câtă vreme titlurile de proprietate invocate erau contestate.

De asemenea s-a invocat faptul că instanţa de fond nu a analizat toate actele depuse de pârâtă din care rezultă că "apele cu stuf - bălţi" preexistau lucrărilor hidrotehnice.

Acest motiv, poate fi încadrat în prevederile art. 408 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi se întemeiază exclusiv pe Avizul nr. x emis de A., document din cuprinsul căruia rezultă următorul aspect:

"Valea Calnaului, ce străbate teritoriul comunelor Frumusani şi Vasilati din jud. Ilfov cuprinde un număr de 9 iazuri şi o balta . . . . . . . . . .lipsite in totalitate de lucrări hidrotehnice pentru scurgerea apei.", concluzionând faptul ca aceste "ape cu stuf-balti" inventariate la poziţiile 22-26 din anexa 22 la H.G. nr. 1349/2001 preexistau lucrărilor hidrotehnice.

Or, analiza unor funcţionari bancari referitoare la oportunitatea unor construcţii piscicole în anul 1978 care de altfel se referă generic la teritoriul a două comune nu doar UAT com. Frumuşani nu poate constitui o probă valabilă a celor susţinute.

În sens contrar sunt concluziile expertizei de specialitate realizată în cauză.

Recursul pârâtului Guvernul României, întemeiat pe dispoziţiile pct. 6 şi 8 C. proc. civ. vizează:

Soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, critica analizată mai sus din perspectiva recursului UAT com. Frumuşani împotriva încheierii de şedinţă din 29.01.2015 (pct. 5).

- pct. 6 şi 8 se referă la temeinicia şi legalitatea H.G. nr. 1349/2001 cu motivarea că acesta se sprijină pe o hotărâre a Consiliului Local Frumuşani care nu a fost atacată.

De asemenea susţine că eliminarea respectivelor poziţii din H.G. s-ar putea face doar la iniţiativa autorităţii locale.

Astfel de susţineri nu pot fi primite, Legea nr. 213/1998 în baza cărora s-a şi procedat la atestarea domeniilor publice de interes local, neimpunând respectivele restricţii care de altfel nu ar fi admisibile nici din perspectiva accesului la justiţie pentru apărarea unui drept.

În fond, recursul pârâtului explicitează doar procedura de emitere a acestor H.G. precizând că nu are abilitatea legală de inventariere el însuşi bunurile din domeniul public al UAT nici de a modifica cele aprobate de autorităţile locale.

Recursul Ministerului Finanţelor pentru Statul Român vizează exclusiv sentinţa nr. 37/17.02.2016 prin care s-a completat dispozitivul sentinţei nr. 281/2015 în sensul de a obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2050 RON.

Acesta arată în calea de atac exercitată faptul că nu se află în culpă procesuală el stând în instanţă pentru Statul Român.

Or, câtă vreme Ministerul Finanţelor a figurat ca parte pârâta în pricină, ca reprezentant legal al Statului Român, neavând nicio poziţie de achiesare la cererea reclamantei, argumentele sale nu pot fi primite reclamanta având câştig de cauză, fiind îndreptăţită la obţinerea cheltuielilor de judecată efectuate.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum din analiza de mai sus recursurile nu se încadrează în prevederile invocate de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei nr. 281 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumuşani împotriva încheierilor din 29.01.2015, 18.06.2015 şi 03.12.2015 şi a sentinţei nr. 281 din 18 decembrie 2015 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva sentinţei nr. 37 din 17 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2018.