Territorial jurisdiction in public procurement contract disputes: mandate status of regional directorates and contracting authority seat

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08.05.2017, sub numărul x/2017, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 588782,10 RON reprezentând daune interese potrivit clauzelor contractuale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de contravaloarea taxei judiciare de timbru.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 5598 din 04.10.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând disp. art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi reţinând că sediul autorităţii contractante este în Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2017.

2.2. Prin sentinţa nr. 100 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a constatat necompetenţa teritorială a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, a reţinut că Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi nu a încheiat contractul în nume propriu, ci în calitate de mandatar, această interpretare fiind confirmată de art. 2.1 lit. a din contract.

Aşadar, interpretarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se face prin raportare exclusivă la sediul autorităţii contractante şi nu al mandatarului acesteia.

De asemenea, deşi este adevărat că lipsa personalităţii juridice a subunităţilor din structura CNADNR nu le lipseşte pe acestea de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public în situaţia de faţă, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi nu a încheiat contractul în nume propriu, ci a avut calitatea de mandatar al autorităţii contractante.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata către reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi a sumei de 558.782,10 RON, reprezentând penalităţi pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

Înalta Curte constată că pretenţiile solicitate de către reclamantă sunt fundamentate pe dispoziţiile contractului de servicii nr. 196 din data de 20.12.2013, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, şi învestesc instanţa de judecată cu analiza unor aspecte legate de executarea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a litigiilor privind achiziţiile publice, a fost adoptată Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Referitor la competenţa instanţelor de judecată, prevederile Legii nr. 101/2016 au preluat conţinutul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, stabilind în cuprinsul art. 53 alin. (1) că:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice."

Analizând contractul în discuţie indicat, Înalta Curte constată că autoritatea contractantă este Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Iaşi, iar contractul este semnat de reprezentanţii legali ai Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, sediul autorităţii contractante este, în acest caz, sediul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, respectiv, Iaşi, str. x, nr. 19, judeţul Iaşi, motiv pentru care va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.