Conflict of jurisdiction resolved: appellate court competent to review tax assurance measures over one million RON under value-based criterion

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii seria x nr. x/21.04.2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2892/10.07.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în cauză este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente pentru stabilirea instanţei competente material.

Astfel, a reţinut că Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, chiar dacă este o structură fără personalitate juridică, potrivit H.G. nr. 520/2013, are capacitate de drept public/de drept administrativ, fiind emitenta deciziei contestate de reclamantă.

2.2. Prin sentinţa nr. 5710 din data de 09.10.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Tribunalul a reţinut că litigiul având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii intră în categoria litigiilor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, fiind aşadar vorba de o acţiune în contenciosul fiscal, fiind aplicabil criteriul valoric.

Dacă pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ şi fiscal care va judeca contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere se aplică criteriul valoric, acelaşi criteriu va trebui aplicat şi în cazul contestaţiei formulate împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii prin care se urmăreşte asigurarea colectării creanţelor fiscale. Aceste creanţe, pentru care au fost instituite măsuri asigurătorii în materie fiscală, ar putea fi chiar cele stabilite printr-o decizie de impunere contestată la instanţa de contencios administrativ şi fiscal a cărei competenţă materială a fost stabilită potrivit criteriului valoric.

Un alt argument care se opune utilizării criteriului rangului autorităţii emitente, în cazul contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii în materie fiscală, îl constituie natura şi regimul juridic al actului contestat, în litigiul de faţă fiind vorba de un act administrativ fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/21.04.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria.

Înalta Curte constată că actul dedus judecăţii este act administrativ emis în urma unui control fiscal, prin care s-au evidenţiat, prin estimare, obligaţii de plată către bugetul de stat în cuantum total de 3.526.973,66 RON.

Potrivit art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (…) cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acest text de lege stabileşte că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Se instituie, astfel, două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente.

În cauza de faţă, decizia nr. x/21.04.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, având ca obiect instituire măsuri asigurătorii pentru recuperarea debitului estimat la suma de 3.526.973,66 RON, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul obligaţiilor de plată depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de acest text de lege.

De altfel, o atare soluţie s-a stabilit, cu caracter de principiu, la şedinţa de practică neunitară din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 22 mai 2017, din procesul-verbal întocmit la acea dată reieşind că "… instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asiguratorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală."

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria Ploieşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.