Judicial transfer denial: balancing individual hardship against court workload and public interest in administrative discretion

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia formulată, doamna judecător A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 937/23.08.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 484/24.05.2016 adoptată de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecinţa obligării intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Piteşti la una dintre judecătoriile din Bucureşti.

In susţinerea contestaţiei, doamna judecător a arătat că hotărârile menţionate sunt nelegale şi netemeinice, pentru următoarele motive:

1) hotărârile contestate nu sunt motivate, iar intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele cererii sale.

Contestatoarea apreciază că a fost încălcat principiul egalităţii de tratament, atât timp cât puterea decizională a Consiliului Superior al Magistraturii s-a manifestat fără a avea în vedere criterii obiective sau considerente de oportunitate, fiind depăşite limitele de apreciere stabilite de lege.

2) Contrar prevederilor art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/09.03.2006 nu a fost analizată incidenţa tuturor criteriilor legale privind soluţionarea cererilor de transfer. Apreciază contestatoarea că, în acest sens, criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu au o ordine de ierarhizare, iar în cazul său puterea decizională s-a manifestat independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, hotărârile contestate având caracter arbitral.

Se susţine că au fost ignorate complet motivele de ordin personal care au stat la baza formulării cererii şi au fost trecute sub tăcere datele care ar II avantajat-o prin raportare la ceilalţi magistraţi care nu îndeplineau toate condiţiile legale. În acest sens, contestatoarea apreciază că a fost soluţionată în mod arbitrar cererea sa de transfer, fără a se lua în considerare faptul că este căsătorită, este nevoită să facă zilnic naveta pe ruta Bucureşti - Piteşti, soţul său are locul de muncă în Bucureşti şi are un nepot cu grave probleme de sănătate care trebuie tratat în Brăila.

3) Hotărârile contestate au fost emise cu exces de putere, iar dreptul de apreciere al Consiliului Superior al Magistraturii a fost exercitat în mod nelegal, cu omisiunea luării în considerare a unor criterii şi absolutizarea în mod nepermis a altora.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 937 din 23 august 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

În fapt, doamna judecător A. de la Judecătoria Piteşti a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, invocând motive de ordin personal şi profesional.

Prin Hotărârea nr. 484/24.05.2016. secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer.

În motivarea hotărârii s-au reţinut următoarele: pentru sesiunea de transfer mai 2016, un număr de 25 de judecători au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti şi un număr de 3 judecători au formulat cereri de transfer la Judecătoria Buftea.

Cu privire la solicitarea formulată, secţia pentru judecători a constatat că Judecătoria Piteşti este o instanţă la care încărcătura pe judecător şi pe schemă se situează cu mult peste media naţională şi care, în trecut, s-a confruntat cu dificultăţi în ocuparea posturilor vacante de judecător. În acest sens, secţia a apreciat că vacantarea unui post de judecător la această instanţă ar fi condus la perturbarea semnificativă pe termen scurt şi mediu a bunei desfăşurări a activităţii acestei judecătorii.

În urma analizei criteriilor prevăzute în mod cumulativ de art. 3 din Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi în raport de motivele invocate s-a reţinut că este necesara se asigura stabilitatea judecătorilor definitivi la instanţele judecătoreşti. sens în care s-a apreciat că nu era oportună aprobarea solicitării de transfer formulată de doamna judecător A.

Contestaţia petentei formulată potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 937 din 23.08.2016.

În motivarea hotărârii, Plenul a constatat că potrivit practicii constante a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a analizat solicitarea având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, inclusiv motivele personale şi punctele de vedere exprimate de instanţele implicate, soluţia adoptată fiind de natură a menţine un echilibru între interesul public, respectiv buna desfăşurare a activităţii instanţelor şi interesul legitim privat al magistraţilor.

În acest context. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că motivele de ordin personal invocate de doamna judecător au fost în totalitate avute în vedere de secţia pentru judecători, precum şi datele privind localitatea de domiciliu, distanţa dintre aceasta şi sediul instanţei la care funcţionează şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, locul de muncă al soţului, starea de sănătate şi situaţia familială, avizele exprimate de către instanţele implicate în soluţionarea cererii de transfer, fără a se ignora vechimea doamnei judecător la Judecătoria Piteşti, instanţă la care în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 1687 de cauze, faţă de media naţională de 1060 de cauze, iar încărcătura pe schemă a fost de 1012 cauze, spre deosebire de media naţională de 917 cauze pe schemă.

Referitor la motivele personale şi familiale invocate de către doamna judecător, Plenul a reţinut că acestea nu sunt în legătură cu copilul doamnei judecător, fiind avut în vedere nepotul acesteia, care beneficiază însă de întreţinerea şi îngrijirea ambilor părinţi naturali, precum şi de ajutorul celorlalţi membri ai familiei, în sens larg, dar care domiciliază în Brăila, nu în Bucureşti. unde s-a solicitat transferul.

Astfel, s-a avut în vedere că doamna judecător a solicitat transferul în Bucureşti, invocând rezolvarea unei probleme de familie în Brăila, oraş în care contestatoarea nu domiciliază.

Referitor la distanţa de aproximativ 120 de km dintre Bucureşti şi Piteşti. Plenul a reţinut că, într-adevăr aceasta poate fi efectuată în aproximativ o oră şi 30 de minute, dar secţia pentru judecători a avut în vedere şi posibilităţile reale de naveta, în condiţiile în care, orarul plecărilor şi sosirilor nu este respectat de către firma de transport şi, în consecinţă, nu poate fi efectiv cuantificat.

Plenul a constatat că la momentul analizării cererii contestatoarei. aprobarea transferului nu era oportună, deoarece ar fi fost de natură a conduce la perturbarea bunei desfăşurări a activităţii Judecătoriei Piteşti.

De asemenea, Plenul a reţinut că în raport cu Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti, instanţă care poate fi considerată ca foarte atractivă, luând în considerare numărul de cereri formulate pentru ocuparea posturilor de judecător vacante şi temporar vacante, pentru Judecătoria Piteşti s-au formulat cu o frecvenţă redusă solicitări care au condus la ocuparea posturilor de judecător vacante sau temporar vacante, astfel încât, în ipoteza în care s-ar fi aprobat transferul doamnei judecător, ar fi fost necesară o perioadă relativ îndelungată pentru ocuparea postului rămas vacant de către un judecător definitiv. In acest sens, s-a observat că două dintre posturile de judecător prevăzute în schema Judecătoriei Piteşti nu erau ocupate de la data vacantării temporare a acestora.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă inslanţă sau de la un parchet la alt parchet se aprobă, la cererea celor in cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Această dispoziţie legală se regăseşte. într-o formă asemănătoare, şi în cuprinsul art. 1 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/9.03.2006. cu modificările ulterioare.

Astfel, competenţa de soluţionare a cererilor de transfer aparţine secţiei de judecători/procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, potrivit art. 2 din Regulament .(I) In scopul informării judecătorilor şi procurorilor care intenţionează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă. în prima zi lucrătoare a fiecărei luni. pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuţie de la toate instanţele şi parchetele, precum şi a posturilor care urmează a se vacanta. (...)

(I') Prin posturi ce urmează a se vacanta se înţelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menţionate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia. promovarea la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovarea la instanţele şi parchetele superioare. transferul, numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător ori eliberarea din funcţie.

(2) Cererile de transfer se analizează ori de câte ori este necesar de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (21).

(21) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii cel mai târziu in termen de 5 zile de la data publicării listei menţionate la alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului şi disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa la care solicită transferul. în oricare dintre secţiile/completele la care cerinţele acestei instanţe o impun.(...)

8443

(6) Toate cererile de transfer formulate pentru un anumit post vacant, depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în termenul prevăzut la alin. (21). se analizează şi se soluţionează până la sfârşitul celei de a doua luni prevăzute la alin. (2) de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. în aceeaşi şedinţă. în baza criteriilor prevăzute la art. 3."

Conform art. 3 din Regulament .La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora:

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror:

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul:

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul:

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia:

- domiciliul solicitantului:

- locul de muncă al soţului sau soţiei:

- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia:

- starea de sănătate şi situaţia familială".

Înalta Curte reţine că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Astfel, în mod evident, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţei.

În sesiunea de transferuri din data de 24 mai 2016, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că un număr de 25 de judecători au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti, astfel încât, pentru toţi petenţii, au fost verificate, în mod concomitent şi comparativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, referitoare la volumul de activitate al instanţelor de la care s-a solicitat transferul şi al instanţei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate, vechimea solicitanţilor în funcţia de judecător, vechimea în cadrul instanţelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad şi avizele exprimate, cu reţinerea motivelor de ordin personal şi profesional invocate de fiecare magistrat.

Din modalitatea de reglementare a articolului 3 din Regulament, rezultă că unul dintre criteriile avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer este cel care vizează asigurarea activităţii la instanţele implicate în această procedură, criteriu care trebuie coroborat cu toate celelalte criterii obiective şi subiective.

Prin urmare, fiecare dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu constituie prin el însuşi motiv determinant în admiterea transferului, fiind necesară analizarea lor concomitentă şi coroborată, astfel încât să se asigure în primul rând buna funcţionare a instanţelor de la care şi respectiv la care se solicită transferul.

In ceea ce priveşte cererea de transfer formulată de contestatoare, din cuprinsul Hotărârii nr. 484/24.05.2016 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că în principal a fost analizat volumul de activitate al instanţelor implicate.

Astfel, potrivit situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti publicată la data de 06.01.2016 pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, la Judecătoria Piteşti, instanţa de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 35 posturi de judecător prevăzute în schemă 34 erau ocupate, din care 1 post era vacant începând cu data de 01.07.2016, fiind aferent uneia din funcţiile vacante de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte al secţiei pentru cauze penale şi preşedinte al secţiei pentru cauze civile.

Totodată, la această instanţă existau 3 posturi de judecător temporar vacante, din care 1 post ocupat pe perioadă nedeterminată în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

La această instanţă. în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 1687 cauze, faţă de media naţională de 1060 de cauze, iar în aceeaşi perioadă încărcătura/schemă a fost de 1012 cauze pe schemă spre deosebire de media naţională de 917 de cauze.

Aceste realităţi obiective au condus la adoptarea soluţiei de către secţia de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fără a se putea reţine crearea unei situaţii discriminatorii a contestatoarei faţă de alţi magistraţi care au formulat cereri de transfer şi care îşi desfăşurau activitatea în cadrul altor instanţe.

Astfel, la data soluţionării cererii de transfer a contestatoarei s-a constatat că vacantarea unui post de judecător nu era oportună, din moment ce volumul de activitate şi încărcătura/judecător la această instanţă se situau cu mult peste media naţională.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că de la Judecătoria Piteşti au solicitat transferul trei judecători, respectiv contestatoarea A., domnul B. şi doamna C. În şedinţa secţiei pentru judecători din data de 24 mai 2016 s-a luat act de renunţarea la cererea de transfer formulată de domnul judecător B., iar celelalte două cereri de transfer formulate de contestatoare şi de doamna judecător C. au fost respinse.

În ceea ce priveşte admiterea cererilor de transfer formulate de domnii judecători D. şi E., rezultă că aceşti magistraţi proveneau de la instanţe care funcţionau cu schema completă de judecători sau care au înregistrat un volum de activitate sub media naţională.

Un alt criteriu menţionat în art. 3 din Regulament vizează vechimea efectivă în funcţia de judecător, deci nu şi cea de auditor de justiţie.

Înalta Curte reţine din actele dosarului că din vechimea în magistratură a contestatoarei de 4 ani şi 3 luni, aceasta a fost auditor de justiţie la Institutul Naţional al Magistraturii în perioada 2011-2013.

Referitor la criteriul privind vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, Înalta curte constată că la data la care s-a decis respingerea cererii sale de transfer, contestatoarea avea o vechime de doar 1 an şi 3 luni la Judecătoria Piteşti, aspect care rezultă şi din traseul profesional al contestatoarei. care a fost numită judecător la Judecătoria Piteşti la data de 26.01.2015.

De asemenea, contestatoarea a susţinut că intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele personale ale cererii sale de transfer, prin prisma criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament.

Cu privire la datele personale ale magistraţilor care formulează cereri de transfer, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, astfel cum este reglementat în art. 26 din Constituţia republicată şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prezintă o latură activă, constând în obligaţia autorităţilor statului de a face posibilă exercitarea efectivă a acestuia şi o latură pasivă, pusă în evidenţă prin obligaţia ce incumbă autorităţilor, dar şi tuturor celorlalte subiecte de drept, de a respecta dreptul în discuţie, abţinându-se de la orice acţiune care ar fi de natură să aducă atingere acestuia.

În cazul contestatoarei, Înalta Curte constată că intimatul a analizat toate aspectele invocate în susţinerea motivelor de natură personală şi familială, prin comparaţie şi cu ceilalţi solicitanţi de transfer la Judecătoria sectorului 2 datele sale personale au fost consemnate în tabelul privind .Situaţia judecătorilor care au solicitat transferul la instanţele din raza teritorială a Curţii de Apel Bucureşti" ataşată întâmpinării CSM .

În mod corect a reţinut Plenul CSM că în ceea ce priveşte naveta pe care trebuie să o efectueze contestatoarea, doamna judecător A. a optat pentru instanţele la care a fost repartizată, sens în care şi-a asumat faptul că îşi va desfăşura activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu.

De asemenea, starea de sănătate şi tratamentul pe care îl urmează nepotul său au fost apreciate în contextul în care interesul public, şi anume desfăşurarea în condiţii optime a activităţii Judecătoriei Piteşti, trebuia să primeze.

Înalta Curte reţine că pentru realizarea unei departajări obiective între magistraţii care au formulat cereri de transfer la Judecătoria Sectorului 2 din Bucureşti, s-au avut în vedere atât datele privind volumul de activitate al instanţelor implicate, dificultăţile de ocupare a posturilor la acestea, experienţa profesională, continuitatea şi stabilitatea magistraţilor la instanţele de la care au solicitat transferul, cât şi motivele de ordin personal referitoare la distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei la care funcţionau petenţii, în contextul examinării concrete a situaţiei familiale a acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că secţia pentru judecători şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv şi criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele obiective anterior menţionate şi, au reţinut, în mod judicios că motivele personale, prin ele însele, nu au putut conduce implicit la admiterea cererii sale de transfer, cu ignorarea celorlalte criterii regulamentare sau a situaţiei celorlalţi magistraţi ce au formulat cereri de transfer pentru aceleaşi instanţe din Bucureşti.

În acest context, se mai reţine şi că motivele personale invocate de contestatoare nu reprezintă situaţii excepţionale, apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat (în acest sens a se vedea decizia nr. 2070/22.06.2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ pronunţată în dosarul nr. x).

Astfel, pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat, s-a apreciat în mod judicios, că desfăşurarea în condiţii optime a activităţii Judecătoriei Piteşti ar avea de suferit în situaţia în care s-ar fi admis cererea de transfer a contestatoarei.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor contestatoarei privind obligativitatea admiterii cererii atunci când există avize consultative favorabile ale instanţelor judecătoreşti, Înalta curte apreciază că revine secţiei pentru judecători şi Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să decidă asupra oportunităţii unei asemenea măsuri, raportat la politica de resurse umane din sistemul judiciar, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de regulament.

Prin urmare, în cauza de faţă nu se poate reţine că Hotărârea nr. 937/23.08.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârea nr. 484/24.05.2016 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost adoptate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât flecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Chiar jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la care a făcut trimitere şi contestatoarea, a statuat că autorităţile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens. a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968. 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004. pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10. Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42. Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 937 din 23 august 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 937 din 23 august 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2017.