Suspension of fiscal recovery order: well-justified case and imminent harm under administrative litigation

Asupra recursului de faţă

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. x/29.09.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.07.2014 emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În cadrul cererii de anulare reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative mai susmenţionate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 12 februarie 2015, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.07.2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi proces-verbal.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 12 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici vizând încălcarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind existenţa cazului bine-justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

1) Prima critică formulată de recurenta-pârâtă vizează faptul că prima instanţă, prin considerentele menţionate în hotărâre a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Susţine, în esenţă, că aspectele reţinute de prima instanţă de fond în susţinerea cazului bine justificat nu se pot încadra în categoria acelor circumstanţe de fapt sau de drept care se circumscriu acestei noţiuni şi care, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă, se pot referi la necompetenţa autorităţii care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul, ori astfel de situaţii care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei. Or, în cauză, a analiza temeinicia susţinerilor initmatei-reclamante legate de4 nedovedirea neregulilor menţionate în titlu de creabnţă, echivalează cu soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalităţii sau dimpotrivă a nelegalităţii actului administrativ, instanţa pronunţându-se asupra probelor de vizează fondul litigiului.

2) A doua critică adusă încheierii recurate are în vedere aprecierile instanţei de fond privind paguba iminentă. Susţine recurenta-pârâtă că executarea unei obligaţii bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004 . Chiar dacă din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, însă, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Mai afirmă recurenta-pârâtă că recuperarea prejudiciului produs din culpa intimatei-reclamante este obligatorie pentru derularea FEADR în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

În concluzie, solicită instanţei de recurs să reţină cauza spre rejudecare şi să respingă cererea de suspendare formulată de S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente speţei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin Procesul de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 25.07.2014 s-a solicitat recuperarea ajutorului financiar în valoare de 670.906,70 RON, reţinându-se ca temei de drept art. 11, 17 şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dispoziţii ce ar corespunde încălcării regulilor privind conflictul de interese şi cele privind realitatea cheltuielilor solicitate spre decontare la Agenţie în cazul selecţiei de oferte organizate de reclamant pentru atribuirea contractului de lucrări - arhitectura, unde a fost declarat câştigător ofertantul S.C. B. S.R.L.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/29.09.2014 s-a respins contestaţia formulată de S.C. "A." S.R.L. formulată împotriva procesului-verbal menţionat anterior.

Recurenta-reclamantă a formulat acţiune în anularea actelor administrativ-fiscale, menţionate mai sus, în cadrul căreia a solicitat suspendarea executării acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Bacău a admis în parte acţiunea, în sensul că a pronunţat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.07.2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi proces-verbal, reţinând că decizia de soluţionare a contestaţiei nu este un act susceptibil a fi pus în executare.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs, vizează, în primul rând, faptul că prima instanţă în analiza cazului bine justificat s-a raportat la aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ce ţineau de fondul cauzei

Înalta Curte are în vedere, în primul rând dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că, prin considerentele hotărârii atacate, prima instanţă a înţeles să analizeze condiţia existenţei pagubei iminente, raportându-se la aparenţa de nelegalitate cu privire la constatările din actul de control referitoare la încălcarea regulilor privind realitatea cheltuielilor solicitate spre decontare Agenţiei, în sensul că reclamanta a solicitat decontarea facturilor emise de S.C. B. S.R.L. pentru încasarea contravalorii unor lucrări care au fost executate în realitate de S.C. C. S.R.L.

În verificarea acestui aspect, prima instanţă nu a făcut vreo referire la motivele de netemeinicie şi nelegalitate dezvoltate de reclamantă în acţiunea privind anularea actului de control, ci, s-a raportat la situaţia, potrivit căreia, la momentul soluţionării cererii de suspendare, încă nu era clarificată situaţia cheltuielilor şi decontării facturilor emise de S.C. B. S.R.L. către S.C. A. S.R.L., pe rolul Tribunalului Bacău existând litigiu ce face obiectul Dosarului nr. x/2011 în legătură cu plata contravalorii lucrărilor executate în baza contractului nr. x/2007.

Aşadar, acesta a fost singurul considerent pe care prima instanţă şi-a întemeiat raţionamentul şi convingerea că în speţă s-a făcut dovada existenţei cazului bine justificat, raţionament împărtăşit şi de instanţa de control judiciar.

Raportat la probele administrate Înalta Curte constată că, reclamanta a indicat şi argumentat suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte cea de a doua critică referitoare la condiţia iminenţei producerii unei pagube, prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de "pagubă iminentă" are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reţine că şi această condiţie este îndeplinită în raport de impactul pe care valoarea debitului îl are asupra activităţii societăţii reclamante, impact dovedit cu actele depuse la dosar referitoare la numărul de salariaţi, contractele de credit în derulare, iar din balanţa contabilă rezultă că fondurile sunt insuficiente pentru plata datoriilor, astfel cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.

Raţionamentul juridic al Înaltei Curţi dezvoltat anterior este confirmat chiar de Curtea de Apel Bacău, care prin sentinţa nr. 46 din 12 mai 2016 a soluţionat fondul cauzei, în sensul admiterii acţiunii formulate de S.C. A. S.R.L. şi anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de pârâta A.F.I.R.

În acest context, principiile consacrate de Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă sunt pe deplin respectate, soluţia de suspendare a executării fiind de natură a preveni aplicarea arbitrară a legii şi crearea unei pagube semnificative, dificil de reparat, în patrimoniul societăţii reclamante.

Temeiul legal al soluţiei pronunţată în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva încheierii din 12 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2017.