Annulment of EU fund non-compliance note quashed and remanded for failure to review final administrative decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.10.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Municipiul Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, anularea notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 şi, implicit a corecţiei financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă T.V.A. în valoare de 4.025,56 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 599 din 05 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Municipiul Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene şi a anulat nota de neconformitate nr. x/06.02.2014, emisă de pârât.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 599 din 05 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora:

"Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie: (...) b) tratamentul egal".

În dezvoltarea acestei critici, recurentul-pârât reiterează apărările formulate prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, susţinând că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că U.A.T. Municipiul Rădăuţi a respectat legislaţia privind achiziţiile publice şi nu a favorizat societatea A. S.R.L. la câştigarea procedurii de achiziţie publică.

La termenul de judecată din 26 aprilie 2017, instanţa, din oficiu, a invocat incidenţa în speţă a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., republicat, în raport de de situaţia, potrivit căreia, instanţa de fond a analizat legalitatea şi temeinicia doar a Notei de neconformitate, nu şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva actului primar de control, încălcând astfel regulile de procedură prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

2. Hotărârea Înaltei Curţi asupra recursului formulat în cauză

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele de recurs în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele prezentate în continuare.

2.1. Argumente de fapt şi de drept

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Municipiul Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, anularea Notei de Neconformitate AMPOR nr. x/06.02.2014 şi, implicit a corecţiei financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă T.V.A. în valoare de 4.025,56 RON.

În motivarea de fapt a demersului său judiciar, reclamanta a arătat că Nota de Neconformitate i-a fost transmisă ca anexă la Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate la cererea de rambursare nr. 3, având nr. 33857/01.07.2014, referitoare la contractul de finanţare nr. x/22.03.2013. A mai arătat reclamanta că împotriva Notei de Neconformitate şi a Informării din 01.07.2014 a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul MDRAP nr. 278/01.09.2014.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond s-a pronunţat doar asupra Notei de Neconformitate, deşi în considerentele hotărârii, în baza susţinerilor formulate de părţi, s-a raportat şi la Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 278/01.09.2014.

Această modalitate de abordare şi soluţionare a prezentului litigiu reprezintă o încălcare a regulilor imperative de procedură stabilite de O.G. nr. 66/2011, generată de lipsa manifestării rolului activ al judecătorului, astfel cum acest principiu este reglementat de art. 22 din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţii legale incidente

Conform dispoziţiilor art. 46 din O.G. nr. 66/2011: (1) "Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

(2) "Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii" (alin. (2).

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, din economia dispoziţiilor legale menţionate rezultă că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare reprezintă un titlu de creanţă împotriva reclamantei, care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de O.G. nr. 66/2011, iar după finalizarea acestei proceduri, numai decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată de contestatar la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta U.A.T. Municipiul Rădăuţi s-a conformat dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a urmat procedura administrativă care s-a finalizat prin emiterea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 278/01.09.2014 de către Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P.

Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a formulat un petit distinct privind anularea şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de Neconformitate AMPOR nr. SVAPCI 58054/06.02.2014, însă în motivarea acţiunii a făcut menţiune şi s-a raportat la decizia respectivă, pe care a anexat-o cererii .

De altfel, în cuprinsul Notei de neconformitate se menţionează că împotriva acesteia se poate formula plângere prealabilă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar în finalul deciziei de soluţionare a contestatţiei administrative, se precizează că "prezenta decizie este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi poate fi atacată la Curtea de apel Bucureşti, în condiţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004".

În acest context, instanţa de fond, pentru a putea soluţiona prezenta cauză cu aplicarea corectă a dispoziţiilor procedurale legale stabilite de O.U.G. nr. 66/2011, trebuia să dea dovadă de rol activ şi să solicite părţii reclamante precizări în legătură cu demersul său judiciar, în vederea stabilirii limitelor învestirii instanţei de judecată, în raport de dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 66/2011 citate anterior.

Or, judecătorul fondului s-a limitat a analiza temeinicia şi legalitatea exclusiv ale actului administrativ primar, respectiv Nota de neconformitate AMPOR nr. x/06.02.2014, deşi în considerentele hotărârii a menţionat despre existenţa Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 278/2014, pronunţând doar anularea Notei de neconformitate.

Procedând în acest mod, raţionamentul juridic al primei instanţe ca şi soluţia pronunţată sunt lipsite de eficacitate juridică, atâta vreme cât, actul administrativ definitiv, producător de efecte juridice în sensul legii şi care poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ nu a fost anulat de către instanţa de judecată.

În aceste condiţii, instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, iar faptul că nu a cercetat legalitatea şi temeinicia şi ale Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative echivalează cu nesoluţionarea litigiului conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile şi, în consecinţă, cu necercetarea fondului cauzei, fiind astfel incident

Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat". Art. 6 din C.E.D.O. implică în sarcina instanţei obligaţia de a face o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi ofertelor de dovezi ale părţilor, dând astfel posibilitatea şi instanţei de control judiciar de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii de primă instanţă.

Fiind nesocotite dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura aplicarea corectă a regulilor de drept, precum şi a normelor de drept material şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, a fost încălcat astfel dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., republicat va judeca din nou litigiul pentru a efectua cercetarea judecătorească într-un cadru procesul corect stabilit, în raport de pretenţiile concrete deduse judecăţii, determinate în urma solicitării de precizări şi lămuriri cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamantă prin acţiune, de pârâtă prin întâmpinare şi de celelalte critici de care s-a prevalat recurenta, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat şi a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi ale art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale. Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 599 din 05 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2017.