Inadmissibility of cassation appeal against appellate preclusion order: Art. 253(2) CPC applies only to first-instance proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to accept the exception of preclusion and declaring the initial first-instance judgment final and irrevocable in favor of the private company claimant. The dispute concerned a tax and customs administrative case where the appellate court, after the trial court had suspended proceedings pending the resolution of a related matter, raised *ex officio* the exception of preclusion when no party filed a motion to reinstate the case to the docket; the appellate authority rejected the tax administration's appeal against this procedural termination, while the separate opinion of a judge advocated for the merits to be heard and the claim dismissed. Relying on Articles 253(2), 299, 320(3), and 377(2)(5) of the Code of Civil Procedure, the High Court held that Article 253(2), which allows an appeal against preclusion orders, applies only to proceedings in the first instance and cannot be interpreted to permit an appeal against a final decision issued in the appellate instance, as a preclusion order is a procedural incident that does not open a new avenue for challenge beyond the standard appellate limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 pct. 1 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) din C. proc. civ, art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 245 din C. proc. civ, art. 316 din C. proc. civ, art. 299 din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against appellate preclusion order: Art. 253(2) CPC applies only to first-instance proceedings: The dispute concerned a tax and customs administrative case where the appellate court, after the trial court had suspended proceedings pending the resolution of a related matter, raised *ex officio* the exception of preclusion when no party filed a motion to reinstate the case to the docket; the appellate authority rejected the tax administration's appeal against this procedural termination, while the separate opinion of a judge advocated for the merits to be heard and the claim dismissed. Relying on Articles 253(2), 299, 320(3), and 377(2)(5) of the Code of Civil Procedure, the High Court held that Article 253(2), which allows an appeal against preclusion orders, applies only to proceedings in the first instance and cannot be interpreted to permit an appeal against a final decision issued in the appellate instance, as a preclusion order is a procedural incident that does not open a new avenue for challenge beyond the standard appellate limits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 1185 din data de 06.03.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Mureş.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov (în prezent, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Direcţia Regională Vamală Braşov/Biroul Vamal de Interior Mureş - urmare a reorganizării ANAF) la data de 01.04.2013 şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la 04.04.2013.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 19.05.2014, Curtea a dispus suspendarea judecăţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. 1865, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2011 Măsura suspendării a fost menţinută de Curte prin încheierea de la data de 17.10.2016, constatându-se că nu s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 5145 din data de 04.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu majoritate, s-a admis excepţia de perimare şi s-au constatat perimate cererile de recurs formulate de recurentele - pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Direcţia Regională Vamală Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1185 din data de 06.03.2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata - reclamantă S.C. A. S.A.
Opinia separată a judecătorului B. a fost în sensul de a se respinge, ca neîntemeiată, excepţia de perimare, invocată din oficiu, de a se repune cauza pe rol, de a se admite recursurile formulate de recurentele - pârâte şi de a se modifica sentinţa civilă recurată, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca nefondată.
Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei nr. 5145 din data de 04.12.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, pentru Direcţia Regională Vamală Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Totodată, recurenta a arătat că apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată prin opinia separată a judecătorului B.
În ceea ce priveşte admisibilitatea recursului, recurenta a invocat dispoziţiile art. 253 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
În ceea ce priveşte suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că reluarea judecăţii se poate dispune atât de partea care a solicitat suspendarea judecăţii până la dezlegarea pricinii ce face obiectul unei alte cauze (intimata-reclamantă S.C. A.), cât şi de către instanţa de judecată, prin rolul său activ şi obligatoriu în astfel de situaţii. De asemenea, la adoptarea soluţiei de admitere a excepţiei de perimare nu s-a avut în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut expres la art. 245 din C. proc. civ. în ce împrejurări concrete este obligatorie formularea de către părţi a cererii de repunere pe rol.
A mai precizat recurenta şi faptul că în dosarul nr. x/2011, până la soluţionarea căruia a fost dispusă suspendarea prezentei cauze, nu are calitate de parte în proces.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă şi procedând la verificarea acestuia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 253 alin. (2) din C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Înalta Curte a constatat că acest text de lege este situat în Titlul III al C. proc. civ. - respectiv priveşte procedura înaintea primei instanţe.
Potrivit dispoziţiilor art. 298 şi art. 316 din C. proc. civ., prevederile privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, iar cele privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispoziţiilor care reglementează cele două căi de atac.
Văzând şi dispoziţiile art. 299 din C. proc. civ. în conformitate cu care hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului, coroborate cu dispoziţiile art. 320 alin. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul de faţă este inadmisibil.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 din C. proc. civ., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a recursului.
Înalta Curte constată că dispoziţia ce prevede că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu poate fi interpretată în sensul că şi hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a unei hotărâri irevocabile.
Este evidentă această interpretare şi pentru considerentul că perimarea este un simplu incident în judecarea unei cauze, incident care se rezolvă în cursul judecăţii pe cale de excepţie, astfel că nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov pentru Direcţia Regională Vamală Braşov împotriva sentinţei nr. 5145 din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2018.