Revision motion rejected; incidental illegality plea not res judicata outside its own case.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Excepţia de nelegalitate

La data de 28.01.2016 în dosarul nr. x al Judecătoriei Sibiu reclamantul A., în temeiul disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepţia de nelegalitate a actului administrativ - Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate seria x nr. x emis la data de 16 noiembrie 2000 de către Consiliul Judeţean Sibiu.

În motivarea excepţiei, reclamantul a susţinut că între fondul cauzei, ce formează obiectul dosarului nr. x şi excepţia de nelegalitate, există o legătura indisolubilă, întrucât societatea pârâtă s-a prevalat în obţinerea certificatului, ce a stat la baza intabularii, de abuzuri, falsuri, măsluiri de acte, ignorând dispoziţiile H.G. nr. 834/1991, a Legii nr. 15/1990 şi a altor acte normative cu înrâurire directa asupra cauzei.

Şi în momentul intabularii acestui certificat (care constituie un titlu de proprietate), societatea a recurs, în acelaşi sens, la falsuri, încălcarea normelor Legii nr. 7/1996, prevalându-se de relaţiile pe care le deţinea cu conducătorul de Carte Funciara B.

Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate este un act administrativ emis de către o autoritate publica - Consiliul Judeţean - iar, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, la cererea părţii interesate.

1.2. Sentinţa Tribunalului Sibiu

Prin sentinţa nr. 432 din 25 aprilie 2016, Tribunalul Sibiu a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu.

A admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Sibiu şi S.C. C. S.R.L. Sibiu (fosta S.C. D. S.A., fosta S.C. E. SA).

S-a constatat nelegalitatea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Judeţean Sibiu în favoarea fostei S.C. E. S.A., respectiv doar în ceea ce priveşte terenul situat în Sibiu, Str. x (actuala Str. x) nr. 48.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu este neîntemeiată, deoarece Dosarul nr. x al Judecătoriei Sibiu în care s-a invocat excepţia de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar, a fost înregistrat la data de 28.05.2012, astfel că potrivit principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, este aplicabilă Legea nr. 554/2004 varianta în vigoare la acea dată.

Potrivit dispoziţiile art. 4 alin. (2) teza a 2 a din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007: (2) În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

Prin Decizia nr. 425/10.04.2008 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege mai sus menţionat, jurisprudenţa Î.C.C.J. şi a celorlalte instanţe de contencios administrativ fiind constantă în sensul admisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate în raport cu acţiunea de fond ce face obiectul dosarului nr. x al Judecătoriei Sibiu, este de asemenea nefondată, deoarece prin acea acţiune se solicită stabilirea liniei de graniţă în ceea ce priveşte imobilul teren situat în Sibiu, Str. x (fostă a x) nr. 48 iar nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietatea vizează de asemenea terenul atribuit pârâtei S.C. D. S.A. (fosta S.C. E. SA) situat la aceeaşi adresă.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 826/25.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x, invocată din oficiu, Tribunalul Sibiu a avut în vedere jurisprudenţa Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin Decizia nr. 1401/22.02.2013 a statuat că deşi excepţia de nelegalitate este un mijloc de apărare, chiar şi în cazul acesteia poate fi analizată autoritatea de lucru judecat în situaţia în care există litigii având ca obiect excepţia de nelegalitate a aceluiaşi act administrativ, între aceleaşi părţi şi fiind invocate aceleaşi motive de nelegalitate deoarece în virtutea autorităţii de lucru judecat, chestiunea tranşată de către instanţă nu mai poate fi repusă în discuţie într-un alt litigiu, asigurându-se astfel stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice.

A apreciat Tribunalul Sibiu că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al acesteia sub forma prezumţiei care vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Astfel, prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x a fost admisă excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Judeţean Sibiu în favoarea S.C. E. S.A. şi s-a constatat nelegalitatea parţială a acestuia, cu privire la terenul situat în Sibiu, Str. x, nr. 48.

Excepţia de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar vizează acelaşi certificat şi aceeaşi parte din cuprinsul său, respectiv atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Sibiu, str. x nr. 48.

Efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în ceea ce priveşte nelegalitatea actului administrativ în discuţie, se impune în prezentul dosar, neputând fi contrazis.

Altfel spus, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că un act administrativ este nelegal parţial pentru anumite motive, nicio altă instanţă nu ar mai putea considera că acelaşi act administrativ şi cu privire la aceeaşi parte din cuprinsul său, ar fi legal din orice indiferent alte motive.

Excepţia de nelegalitate este opozabilă doar părţilor din dosarul în care a fost invocată şi admisă. În cazul de faţă, chiar dacă excepţia de nelegalitate priveşte acelaşi act şi aceeaşi parte din cuprinsul său, a fost invocată într-un alt dosar, aflat pe rolul unei alte instanţe şi care are alt obiect.

Având în vedere cele statuate de Curtea de Apel Braşov prin hotărâre definitivă, nu mai este necesară examinarea pe fond a excepţiei, impunându-se admiterea acesteia în considerarea celor reţinute de prima instanţă sesizată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L. Sibiu (fostă S.C. D. SA) solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului, iar în subsidiar, a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

1.3. Decizia Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Decizia nr. 880 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de S.C. "D."S.A., în prezent S.C. "C." S.R.L., împotriva sentinţei administrative nr. 432/2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x.

A modificat în tot sentinţa atacată şi în consecinţă:

A respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Sibiu şi S.C. C. S.R.L. având ca obiect nelegalitatea parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 16.11.2000 emis de Consiliul Judeţean Sibiu.

A obligat intimatul A. să plătească recurentei - pârâte suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată avansate la fond, precum şi 1800 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a reţinut următoarele:

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate care face obiectul excepţiei de legalitate a fost emis de către Consiliul Judeţean Sibiu în favoarea S.C. "E." SA.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2012, S.C. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., cel care a invocat ulterior excepţia de nelegalitate, solicitând stabilirea liniei de graniţă între imobilele proprietatea părţilor, identificate în petitul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de repunere pe rol înregistrată la dosarul de fond la data de 28.03.2014, fila 95, s-a arătat că S.C. D. S.A. este succesoarea în drepturi a reclamantei, în conformitate cu Hotărârea acţionarilor nr. 2/22.05.2013 a S.C. D. S.A., prin care s-a dispus fuzionarea prin absorbţie a acestei societăţi cu S.C. E. S.A., hotărârea fiind confirmată prin sentinţa nr. 1282/2013 a Tribunalului Sibiu, fiind ataşate la cerere acte justificative în acest sens.

Astfel cum rezultă din împuternicirea avocaţială depusă de apărătorul ales al pârâtei la Tribunalul Sibiu, fila x şi după cum se susţine şi în cererea de recurs, se constată că S.C. C. este continuatoarea S.C. D. S.R.L.

Cu privire la admisibilitatea excepţiei de nelegalitate:

Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 28.05.2012, data înregistrării acţiunii la Judecătoria Sibiu, prevede la art. 4 că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii lui, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate de instanţa de contencios administrativ.

Această lege a intrat în vigoare la data de 07.01.2005, astfel încât dispoziţiile sale nu pot fi aplicate decât actelor administrative unilaterale comunicate sau publicate după data intrării sale în vigoare.

Ca atare, cum Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/16.11.2000 este un act administrativ unilateral emis aşadar de Consiliul Judeţean Sibiu anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate care face obiectul cauzei nu poate fi invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din legea nr. 554/2004, întrucât legea civilă nu poate retroactiva potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Aceasta este de altfel şi practica ICCJ, care, în mod constant a stabilit în jurisprudenţa sa, că excepţia de nelegalitate este admisibilă numai pentru actele emise sau adoptate după intrarea în vigoare a legii nr. 554/2004, din considerente rezultate din aplicarea principiului stabilităţii raporturilor juridice şi din interpretarea sistematică şi istorico-teleologică a legii. În motivarea acestei linii jurisprudenţiale, s-a susţinut că, prin consecinţele juridice pe care le produce admiterea unei excepţii de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată şi, mai cu seamă, prin posibilitatea invocării ei fără limită în timp, chiar cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, art. 4 intră în coliziune cu principiul securităţii raporturilor juridice, element fundamental al preeminenţei dreptului, enunţat în preambulul Convenţiei ca o componentă a patrimoniului comun al statelor părţi şi în lumina căreia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe judecătoreşti (cauza Brumărescu c. României, cauza Prodan c. României, cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei).

În consecinţă, prin Decizia nr. 3298/2009 pronunţată de ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat că în această situaţie se impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât cenzurarea fără limită în timp a unui act administrativ individual care dă naştere unui drept de proprietate, pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate, ar rupe echilibrul procesual, pentru că în dreptul administrativ nu există distincţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă, corespunzător regimului nulităţilor din dreptul civil.

Cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 425/2008, reţinută de prima instanţă şi invocată de reclamant, în considerentele deciziei arătate, ICCJ a stabilit că este adevărat că prin Decizia nr. 874/2008 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (1) şi (2) din legea nr. 554/2004 făcând trimitere la mai multe decizii anterioare cu nr. 404, 425 şi 354/2008, prin care a reţinut că textele criticate sunt în acord cu principiul stabilităţii raporturilor juridice şi cu principiul neretroactivităţii legii, însă fără a nega sau ignora consistenţa argumentelor reţinute de contenciosul constituţional, Înalta Curte a arătat că nu se poate omite împrejurarea că judecătorul naţional este chemat în mod direct şi nemijlocit să facă efective drepturile şi libertăţile consacrate de Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale .

În acelaşi sens, sub aspectul inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, s-a pronunţat ICCJ şi prin deciziile nr. 548/15.02.2006, nr. 567/2006, 568/2006, nr. 2786/2008.

1.4. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 880 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

Susţine revizuentul că decizia a cărei revizuire se solicită este contrară deciziei civile nr. 826/R/CA/2009 - fisc pronunţată în dosar nr. x /2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 826/R/CA/2009 a fost admisă excepţia de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Judeţean Sibiu în favoarea S.C. E. S.A. şi s-a constatat nelegalitatea parţială a acestuia, cu privire la terenul situat în Sibiu, Str. x, nr. 48.

Excepţia de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar vizează acelaşi certificat şi aceeaşi parte din cuprinsul său, respectiv atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Sibiu, str. x nr. 48, obiectul acţiunilor de fond fiind diferit.

Susţine revizuentul că, în mod nelegal, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, în condiţiile în care art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că legalitatea unui act administrativ, indiferent de data emiterii poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepţie.

Efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în ceea ce priveşte nelegalitatea actului administrativ în discuţie, se impune în prezentul dosar, neputând fi contrazis.

Altfel spus, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că un act administrativ este nelegal parţial pentru anumite motive, nicio altă instanţă nu ar mai putea considera că acelaşi act administrativ şi cu privire la aceeaşi parte din cuprinsul său, ar fi legal din orice indiferent alte motive.

În ultima parte a cererii de revizuire, revizuentul reiterează argumente legate de temeinicia excepţiei de nelegalitate.

1.5. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii S.C. "C." S.R.L. şi Consiliul Judeţean Sibiu au invocat prin întâmpinările formulate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., în sensul că în cazul hotărârilor vizând soluţionarea unei excepţii de nelegalitate nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.

Se mai arată că, şi dacă s-ar trece peste aceste aspect de inadmisibilitate, nu este întrunită condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, chiar dacă s-a invocat, să nu se fi discutat.

Or, susţin intimaţii, atât în faţa primei instanţe, cât şi cu ocazia soluţionării recursului, autoritatea de lucru judecat, în raport de decizia nr. 826/2009 a Curţii de Apel Braşov, a fost invocată de revizuent, ambele instanţe pronunţându-se asupra acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 326, raportate la dispoziţiile art. 322 punctul 7 din C. proc. civ., aplicate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, precum şi la dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice, Înalta Curte constată că nu este întrunită ipoteza textului procedural menţionat pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: există hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, hotărârile să fie date în dosare diferite, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menţionat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Analizând cele două hotărâri judecătoreşti invocate ca fiind contrare, din perspectiva existenţei autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu este admisibilă.

În primul rând, prin cele două hotărâri judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice s-a soluţionat o excepţie de nelegalitate ridicată asupra aceluiaşi act administrativ, în dosare a căror obiect pe fond este întemeiat pe cauze juridice diferite.

În al doilea rând, excepţia de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, în raport de obiectul acţiunii de fond, astfel că, în situaţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate anterior în soluţionarea excepţiei de nelegalitate, nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 163 alin. (1) din C. proc. civ.

În contextul concret al prezentei speţe, Înalta Curte constată că pretenţiile deduse judecăţii în cele două dosare, sunt diferite atât ca temei de fapt, cât şi de drept, iar soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu echivalează cu dezlegarea pe fond a pricinii în cadrul căreia s-a invocat.

Pe de altă parte, excepţia de nelegalitate este opozabilă doar părţilor din dosarul în care a fost invocată şi admisă şi are drept consecinţă înlăturarea actului administrativ respectiv, doar cu ocazia judecării acelei cauze. Constatarea nelegalităţii actului administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate nu are ca efect nici anularea acelui act, soluţie care ar putea să se bucure de autoritatea lucrului judecat în eventualitatea unui alt litigiu.

Înalta Curte mai constată şi situaţia că prin decizia civilă nr. 880/07.06.2016, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Alba-Iulia nici nu a procedat la analiza pe fond a excepţiei de nelegalitate, ci a respins-o ca inadmisibilă.

De asemenea, în speţă nu este întrunită nici condiţia referitoare la neinvocarea sau neanalizarea de către instanţă a excepţiei autorităţii lucrului judecat, având în vedere că acest aspect a fost verificat şi înlăturat de instanţa de recurs, care oricum s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii excepţiei şi nu asupra fondului acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, cu referire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 326 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 880 din 07 iunie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x, ca inadmisibilă.