Damages claim over labour inspection report barred as claim precluded second appeal inadmissible

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/04.09.2014 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E., a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale şi materiale şi anularea procesului-verbal de cercetare nr. x/28.02.2014, apreciat ca fiind netemeinic şi nelegal.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 998 din data de 23.06.2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins acţiunea promovata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., şi E., ca nefondată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

1.3. Prima cerere de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 998 din data de 23.06.2015 a Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. art. 3041 şi art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 şi 9 şi art. 38510, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecând cauza în fond, solicită admiterea acţiunii prin care a solicitat anularea procesului-verbal de cercetare x/20.02.2014 emis de către I.T.M. Constanţa şi obligarea la întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, conform prevederilor Legi nr. 319/2006.

1.4 Soluţia pronunţată asupra cererii de recurs

Prin decizia civilă nr. 107/CA din data de 15 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 998/23.06.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B., E., C. şi D., ca nefondat.

1.5 A doua cerere de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 107/CA din data de 15 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii recurentului ca fiind fondată şi admisibilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (4), alin. (5), alin. (7), precum şi pct. 4 şi pct. 5 din C. proc. civ., republicat, recurentul invocând eronat textele de lege pe care şi-a fundamentat motivele de nelegalitate.

3. Pregătirea dosarului de recurs şi procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul nu îndeplineşte condiţiiile de admisibilitate, întrucât hotărârea atacată nu face parte dintre cele supuse recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierilor de şedinţă din data de 5 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În prezenta cauză, având ca obiect despăgubire, reclamantul A. a exercitat calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinţei civile nr. 998 din 23 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, iar decizia nr. 107/CA din data de 15 februarie 2016 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este o hotărâre definitivă, astfel cum s-a menţionat şi în dispozitiv.

Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curţii de Apel Constanţa nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. ca inadmisibil.

Ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia va fi comunicată părţilor.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 107/CA din 15 februarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2018.