Jurisdictional conflict resolved: trade union's choice of Bucharest forum upheld in meal allowance claim, case assigned to Bucharest Tribunal.

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 02 mai 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. în numele membrului de sindicat B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Vulcan prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Vulcan obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând norma de hrană, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii, pentru următoarele zile: 22, 23, 24, 25, 26, 29, 30 iunie şi 01, 02, 03 iulie, respectiv 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 23, 24, 28, 29, 30, 31 decembrie din anul 2015, 4, 5 ianuarie, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 16 mai, respectiv 12, 13, 14, 15, 16,19, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 30 septembrie din anul 2016, cu cheltuieli de judecata.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5882 pronunţată în data de 12 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenta teritoriala şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Vulcan prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Vulcan, către Tribunalul Hunedoara.

Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că organul sindical a depus cerere în calitate de reprezentant, în numele şi pentru reclamantul B. - încadrat ca funcţionar public - poliţist local la Serviciul Poliţiei Locale Vulcan jud. Hunedoara şi că în speţă se aplică art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici republicată şi actualizată şi art. 269 alin. (2) Codul muncii republicată şi actualizată care reglementează o competenţă teritorială expresă şi specială pentru soluţionarea cauzelor care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici - respectiv instanţa de contencios administrativ.

S-a mai reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 actualizată reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său ori celui de la domiciliul pârâtului, şi în prezenta cauză pârâtul are domiciliul în municipiul Vulcan, iar sindicatul nu are calitatea de reclamant, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 ca şi mandatar în numele reclamanţilor care au domiciliu în judeţul Hunedoara, astfel că decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu-şi găseşte aplicabilitatea în prezenta cauză.

3. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

La Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017 în data de 16.01.2018.

Prin sentinţa nr. 289/CA/2018, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara, a declinat competenta de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A., în numele membrului de sindicat B. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Vulcan prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Vulcan a, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Tribunalul Hunedoara a constatat că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. a formulat prezenta acţiune în numele şi pentru membrul de sindicat menţionat în petit şi în condiţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, text de lege potrivit căruia organizaţiile sindicale ce acţionează pentru apărarea drepturilor şi intereselor membrilor săi, au calitate procesuală activă.

Totodată s-a apreciat că este incidentă Legea nr. 188/1999, întrucât reclamantul reprezentat este funcţionar public, iar cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului. În cauză reclamantul a ales să se adreseze instanţei de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti, în acord cu prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea fiind formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. ca reclamant în numele membrului de sindicat B. şi nu de către acesta ca reclamant prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A., cum s-a reţinut în sentinţa de declinare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Prin acţiune, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrului de sindicat B. - funcţionar public - a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti, cu o acţiune având ca obiect acordarea drepturilor băneşti menţionate la pct. 1 al prezentei hotărâri.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrului de sindicat B..

Potrivit dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 "- (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamantei, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Municipiul Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. şi pârâţii Municipiul Vulcan prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Vulcan în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2018 .