Enforcement delay penalties for failure to issue land compensation title under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2013 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, petenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - C. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aplicarea primului pârât a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe ţară, pe zi de întârziere, până când cea de a doua pârâtă va executa sentinţa nr. 6/F-Cont din 13 ianuarie 2012, irevocabilă prin nerecurare, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; obligarea celei de a doua pârâte la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea executării hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, prejudiciu care constă în dobânda legală la suma de 4.146.700 RON, valoarea estimată a despăgubirilor pe care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să o stabilească în favoarea reclamanţilor, pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului, începând cu data de 13 februarie 2012 şi până când îşi va îndeplini obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 16/F- CC pronunţată în data de 21 aprilie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată formulată de petenţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii PREŞEDINTELE AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR - C. şi COMISIA COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanţii A. şi B., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.

S-a susţinut că instanţa de fond a încălcat, în primul rând, prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care nu permite prelungirea termenului de 30 de zile, prevăzut pentru executarea hotărârii, indiferent care ar fi motivele invocate de pârât. Soluţia este justificată de împrejurarea că vinovăţia pârâtului în neemiterea actului administrativ a fost deja stabilită în procesul finalizat prin hotărârea pe care nu a executat-o în termen.

Sentinţa nr. 6/F-CONT din 13.01.2012 nu a fost atacată cu recurs de pârâţi, aşa că a rămas definitivă şi irevocabilă la data pronunţării. Ea trebuia executată în termen de 30 de zile, respectiv până la data de 13.02.2012. Ca urmare, pârâta nu se poate prevala nici de dispoziţiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012, prin care s-a dispus suspendarea procedurilor administrative de emitere a titlurilor de despăgubire.

Ea ar fi trebuit să emită titlul anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Pe de altă parte, având în vedere principiul separaţiei puterilor în stat, Guvernul nu putea suspenda executarea unei hotărâri judecătoreşti. De altfel, prin articolul unic al O.U.G. nr. 4/2012 nici nu s-a dispus suspendarea executării unor asemenea hotărâri, ci suspendarea procedurilor administrative derulate de pârâtă. Or, aşa cum a arătat pârâta a refuzat de la început să deruleze o asemenea procedură, motiv pentru care, prin hotărâre judecătorească a fost obligată să acţioneze.

Pârâta nu ar fi trebuit să restituie dosarul Prefectului Judeţului Argeş, aspect stabilit irevocabil prin sentinţa nr. 6/F-CONT din 13.01.2012, aşa că nu poate invoca faptul că nu a putut executa sentinţa menţionată datorită lipsei dosarului.

Prin hotărârea recurată Curtea de Apel a încălcat prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la bunuri, dar şi art. 6 din aceeaşi convenţie vizând dreptul la un proces echitabil.

S-a mai susţinut că instanţa de fond a încălcat şi prevederile art. 24 alin. (2), alin. (21), alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 891, art. 892, art. 905 şi art. 906 alin. (3) din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 24 august 2015 şi, intimaţii-pârâţi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - C. Şi Comisia Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A. şi B. este nefondat.

Prin sentinţa nr. 6/F-CONT din 13.01.2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (având ca succesor Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) a fost obligată să trimită dosarul (conţinând cererea formulată de autoarea petenţilor, D.) la evaluarea bunului imobil teren, menţionat în hotărârea nr. 1075/09.10.2009 a Comisiei Judeţene Argeş de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole şi a celor Forestiere şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubirepe baza valorii astfel determinată. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Potrivit art. 24 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi completată, executarea hotărârii se face în cel mult 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Întrucât pârâta-intimată nu s-a conformat dispoziţiilor stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă, la data de 21.03.2013, recurenţii-reclamanţi, au formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - C. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, următoarele: aplicarea primului pârât a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe ţară, pe zi de întârziere, până când cea de a doua pârâtă va executa sentinţa nr. 6/F-Cont din 13 ianuarie 2012, irevocabilă prin nerecurare, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; obligarea celei de a doua pârâte la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea executării hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, prejudiciu care constă în dobânda legală la suma de 4.146.700 RON, valoarea estimată a despăgubirilor pe care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să o stabilească în favoarea reclamanţilor, pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului, începând cu data de 13 februarie 2012 şi până când îşi va îndeplini obligaţiile stabilite prin hotărâre judecătorească, cu cheltuieli de judecată.

La data de 21 aprilie 2015, petenţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că au solicitat aplicarea conducătorului pârâtei a unei amenzi egală cu 20% din salariul minim brut pe ţară/zi de întârziere, calculată pentru perioada 13.02.2012-12.09.2013; obligarea pârâtei la plata sumei de 3.182.020 RON cu titlu de despăgubiri, cât şi dobândă legală la aceeaşi sumă calculată pentru perioada 13.02.2012-15.03.2013; penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculate la suma de 3.182.020 RON, pentru perioada 15.03.2013 - 12.09.2013, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa ce formează obiectul examinării în cauză, acţiunea (astfel cum a fost precizată) recurenţilor-reclamanţi a fost respinsă, ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că nu se demonstrase şi nu putea fi reţinută culpa autorităţii intimate în neexecutarea titlului executoriu, având în vedere apariţia O.U.G. nr. 4/2012, care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire în perioada 15.03.2012 - 15.05.2013, precum şi necesitatea lămuririi unor inadvertenţe constatate în dosarul de despăgubire întocmit pe numele autoarei recurenţilor-reclamanţi, ceea ce a implicat solicitarea din partea autorităţii intimate, în procedura administrativă derulată, a unor acte în completare privind bunurile pentru care se propusese iniţial acordarea de despăgubiri, demersurile materializate prin emiterea adresei nr. x de către autoritatea intimată, dovedind lipsa de inerţie din partea autorităţii ori intenţia evidentă de tergiversare a soluţionării cauzei, elemente pe baza cărora s-a concluzionat, că nu se poate vorbi despre culpa autorităţii şi, ca urmare, despre îndeplinirea condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii juridice, din perspectiva dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Deşi, prin motivele de recurs formulate în cauză, s-a criticat conduita autorităţii intimate, în sensul în care aceasta hotărâse să suplimenteze dosarul de despăgubire prin solicitarea unor informaţii care nu aveau legătură cu întocmirea raportului de evaluare şi emiterea titlului de despăgubiri, aşa cum se stabilise prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile, Înalta Curte constată însă că respectivele demersuri nu pot fi ignorate în examinarea de faţă, având în vedere consecinţele produse asupra actualităţii titlului executor, măsurile luate şi actele ulterior emise în procedura administrativă derulată în cauză, având ca finalitate imposibilitatea actuală de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, invocată ca temei pentru promovarea acţiunii pendinte.

În cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013 şi art. 21 din aceeaşi lege, derulată ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia de compensare nr. 39 la data de 12.09.2013, pentru imobilul-teren în suprafaţă de 0,3461 ha. situat în municipiul Piteşti, judeţ Argeş, prin 120.830 puncte, pe numele numitului A., căsătorit cu B.

De aceea, în mod corect prima instanţă a constatat că obligaţia menţionată în titlul executoriu a fost executată, motiv pentru care cererea de amendare şi de aplicare a penalităţilor pentru neexecutare este neîntemeiată, dat fiind caracterul reglementat de norma în discuţie, nu acela de sancţiune, ci în principal, un mijloc de presiune, în scopul asigurării executării obligaţiei de a face ce presupune faptul debitorului.

Cu aceste precizări, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată în primă instanţă, aceea de respingere a cererii de chemare în judecată, se impune a fi menţinută în cauză, nefiind încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la bunuri şi art. 6 din aceeaşi convenţie vizând dreptul la un proces echitabil.

Aşa fiind, pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 16/F- CC din 21 aprilie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.