Taxpayer prevails as tax assessment annulled for missing mandatory elements, gravel authorization fee struck down.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.08.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L Bajura, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Oraş Darabani - prin Primar, a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 8263 din data de 22.05.2014 a Primăriei oraşului Darabani, anularea Dispoziţiei nr. 296 din data de 30.06.2014 a Primăriei Oraşului Darabani privind respingerea contestaţiei înregistrate sub nr. x/2014 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecata reclamanta a solicitat ca judecata să aibă loc şi în contradictoriu cu B. - în calitate de Primar al Oraşului Darabani.

Prin sentinţa nr. 343 din 18 martie 2015 Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei instanţei în soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bajura, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Oraş Darabani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 la data de 30.03.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 111 pronunţată în data de 20 mai 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Bajura, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Darabani şi Primarul Oraşului Darabani, a anulat Dispoziţia nr. 296/30.06.2014 şi Decizia de impunere nr. 8263/22.05.2014 emisă de Primăria Oraşului Darabani, judeţul Botoşani şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Oraşul Darabani, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond nu a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză şi a motivat incorect faptul că Decizia de impunere nu cuprinde toate elementele necesare prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 pentru valabilitatea ei.

Recurenta susţine că a demonstrat în cauză, că în adresa nr. x/2014 şi anexa la aceasta apare atât perioada pentru care s-a emis decizia de impunere (14.01.2010-18.10.2012) cât şi suma prezentată defalcat cu penalităţi pentru fiecare suprafaţă în parte, precum şi taxa pentru fiecare m2 aferentă perioadei respective.

Consideră recurenta că a respectat prevederile art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că valorile impozabile au fost actualizate pentru fiecare metru pătrat afectat, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012. Totodată, arată că a aplicat taxa pe întreaga suprafaţă aferentă perimetrului de exploatare, întocmai cum a recomandat Curtea de Conturi Botoşani, în urma controlului finalizat prin decizia nr. 58/19.06.2014.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 noiembrie 2017 în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prima instanţă a stabilit în urma verificărilor efectuate că Decizia de impunere nr. 8263/22.09.2014 a Primăriei Darabani, judeţul Botoşani, decizie prin care intimata reclamanta a fost impusă la plata sumei de 1,149.845 RON reprezentând taxă autorizaţie balastieră, nu cuprinde toate elementele necesar obligatorii prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru valabilitatea actului fiscal.

Reluând textul de lege incident în cauză, respectiv prevederile art. 267 alin. (4) Codul fiscal, Înalta Curte constată că potrivit acestuia (în vigoare la data emiterii deciziei contestate): "Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 RON [vechi]". Totodată, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012, valorile impozabile prevăzute de art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 au fost actualizate, la valoarea de - între 0 şi 8 RON inclusiv pentru fiecare metru pătrat afectat.

Recurenta susţine că decizia de impunere emisă respectă toate exigenţele legii în privinţa elementelor ce trebuie să le cuprindă, având în vedere că acestea sunt menţionate în adresa nr. x/2014 şi anexa la aceasta.

Sub un prim aspect, Înalta Curte apreciază că elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină actul administrativ fiscal, prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt elemente intrinseci acestuia, iar nu extrinseci.

Aşadar, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut, pentru valabilitatea actului administrativ fiscal anumite elemente de formă, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, autoritatea nu poate pretinde că actul emis cu nesocotirea acestor dispoziţii, este valabil, întrucât există un document anex care cuprinde ce ar fi trebuit să conţină actul administrativ fiscal.

Nici susţinerea potrivit căreia recurenta a respectat prevederile art. 267 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că valorile impozabile au fost actualizate pentru fiecare metru pătrat afectat, prin Anexa la H.G. nr. 1309/2012 nu pot fi primite, având în vedere lipsa dovezii că Dispoziţia de impunere a fost emisă în urma unor măsurători şi calcule care să stabilească, în mod real valoare de impozitare.

Nu în ultimul rând, recurenta arată că a aplicat taxa pe întreaga suprafaţă aferentă perimetrului de exploatare, conform recomandărilor Curţii de Conturi Botoşani, în urma controlului finalizat prin decizia nr. 58/19.06.2014.

Nici această apărare nu este pertinentă, în condiţiile în care, prin adresa nr. x/2013, aflată în copie la dosar fond, Curtea de Conturi a răspuns în legătură cu modul de stabilire a taxei foraje - excavări, în sensul că ar trebui aplicată la suprafaţa afectată de aceste operaţiuni şi nu la suprafaţa aferentă perimetrului de exploatare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Darabani prin Primar împotriva sentinţei nr. 111 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.