Six-month statute of limitations bars challenge to EU-funded program settlement decision and underlying irregularity report

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2014 sub nr. x pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă încheiat la data de 18.07.2013, privind proiectul x; exonerarea de la plata sumei de 80.600 RON stabilită prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă încheiat la data de 18.07.2013 privind proiectul x; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Tribunalul Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 240/11.03.2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

3. Hotărârea atacată cu recurs

Cauza a fost înregistrată la data de 6 mai 2015 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care prin sentinţa civilă nr. 320 pronunţată în data de 18 noiembrie 2015 a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional Tehnic, Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea resurselor Umane.

4. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

A apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 6 octombrie 2014 şi nu poate fi tardivă, câtă vreme decizia 1054 este ulterioară.

În temeiul art. 21 alin. (23) din O.G. nr. 66/2011 a reiterat excepţia tardivităţii emiterii procesului-verbal din data de 18 iulie 2013.

Pe fondul cauzei a arătat că reţinerile echipei de control sunt străine de raportul contractual dintre părţi şi de atitudinea anterioară a autorităţii publice, cu atât mai mult cu cât modificarea cursului de formare profesională pentru cei 26 de angajaţi, din agent comercial - vânzător marfuri nealimentare a fost realizat ulterior aprobării acesteia de către AM şi CNDIPT OI POSDRU şi, în acest context a apreciat că nu este o neregulă, în sensul art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la restituirea sumei aferente programului de calificare consideră şi această susţinere este neîntemeiată, întrucât validarea cheltuielilor a fost realizată atât de către ofiţerii de proiect, cât şi de CNDIPT OI POSDRU în calitate de organism contractant. A mai arătat că angajaţii au urmat un program de calificare, chiar dacă pentru o ocupaţie diferită, dar similară, program ce conţinea acelaşi număr de formatori, acelaşi condiţii de teorie şi practică şi pentru care a fost realizată procedura de evaluare şi consiliere psihologica, astfel încât aceştia să corespundă criteriilor de urmare a cursurilor.

În consecinţă a considerat că motivarea din procesul-verbal contestat este nefondată şi contrară tuturor demersurilor din cadrul acordurilor precedente între părţi şi vizitelor de monitorizare, care au acceptat costurile proiectului drept valide, legale şi rambursabile.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, faţă de modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, în raport de dispoziile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

5. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 februarie 2016, intimatul-pârât Organismul Intermediar Centru Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional Tehnic - OIPOSDRU a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

6. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurentă, actele şi lucrările dosarului, ca şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanţe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.

În speţă, se apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, raportat la dispoziţiile legale incidente.

Recurenta-reclamantă a formulat motive de recurs ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând modificarea considerentelor hotărârii recurate, în sensul ca instanţa de recurs să se pronunţe pe fond şi asupra motivelor de nulitate a actelor administrative atacate asupra cărora prima instanţă nu s-a pronunţat.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra actelor administrative contestate, întrucât trebuia să soluţioneze cu prioritate excepţia tardivităţii promovării acţiunii.

Înalta Curte reţine că sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prima instanţă apreciind în mod corect că cererea în anulare a reclamantului este tardiv formulată.

Se constată că, în speţă, prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată în data de 6 octombrie 2014, recurenta-reclamantă a solicitat "anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă încheiat la data de 18 iulie 2013 privind proiectul x", expunând, în acţiune, o serie de argumente privind nelegalitatea actului administrativ a cărui anulare o solicita.

Ulterior, la data de 28 septembrie 2015, reclamanta a formulat precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând anularea Deciziei nr. 1054/22.12.2014 emisă de CNDIPT-OIPOSDRU.

Conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează termenul de introducere a acţiunii, "cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă."

În cauză, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, recurenta-reclamantă a formulat iniţial, la data de 6 octombrie 2014, acţiune în anulare doar împotriva Procesului - Verbal încheiat în data de 18 iulie 2013 de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă.

Ulterior, după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, la data de 28 septembrie 2015, a atacat şi decizia nr. 1054/22.12.2014 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată, în condiţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 66/2011, termen calculat de la data luării la cunoştinţă.

Potrivit înscrisurilor cauzei dată la care recurenta a luat cunoştinţă de decizia nr. 1054/22.12.2014 este 19.01.2015.

Termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din lege, de 6 luni, este calificat ca un termen de prescripţie şi nu de decădere, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare.

Argumentele recurentului nu pot avea consecinţa reformării soluţiei primei instanţe, câtă vreme scopul evident urmărit prin sesizarea instanţei de contencios administrativ este anularea unei decizii emise şi comunicate în 19 ianuarie 2015 şi supusă procedurii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 66/2011 la 28 septembrie 2015, dată la care se raportează obligatoriu termenele prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect judecătorul fondului a reţinut, prin aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care stabilesc modalitatea de calcul a termenului pe luni, că termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii în anulare s-a împlinit la data de 20 iulie 2015.

Totodată, astfel cum s-a constatat şi de către instanţa de fond, reclamanta nu a invocat nici motive temeinice pentru a justifica introducerea acţiunii în termenul de decădere de un an, prevăzut la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţei este legală şi temeinică, astfel că va fi menţinută, iar recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Cristeşti va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respins recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 320 din 18 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.