Invalidity of organic farming certificate: administrative act admissibility and internal informational notice nature

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 31.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 338 pronunţată în data de 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

I.3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabila, înregistrată sub nr. x/2015, înscris existent la dosarul cauzei-fond şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului in legătura cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual; anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate făcând obiectul acţiunii şi acesta fiind în fapt obiectivul urmărit prin desfăşurarea activităţii de judecată.

Recurentul a apreciat că instanţa de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecaţii şi să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, pentru că, în realitate nu a solicitat anularea adresei cu nr. 114654/15.01.2015, ci a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicata reclamantului cu adresa DAJ Caras Severin nr. x/19.01.2015 şi obligarea MADR sa recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

În acest context rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecata, astfel că nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A mai susţinut că, din cuprinsul notei de control se poate observa că acest înscris este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate şi radierea lui de pe site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul in funcţie la acea vreme, C..

A mai învederat că nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia pe prima pagina a acestui act administrativ şi astfel, odată cu aprobarea devine act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, in vederea organizării executării legii şi produce prin sine insăşi efecte juridice, in sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice. Din moment ce certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului, recurentul nu mai există ca operator in agricultura ecologica, pierzând această calitate, având in vedere că raportul de inspecţie a fost intocmit după data de 24.07.2014.

I.4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2016, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

I.5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, reţine următoarele:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Astfel, procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementată de art. 205 - 218 Codul de procedură fiscală constituie o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicţie specială administrativă, în sensul art. 21 din Constituţie.

Verificând sentinţa recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege menţionat.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

Nu este incident nici cazul de casare, invocat de reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014 .

Adresa atacată are caracterul unei informări din partea pârâtului către directorii executivi din cadrul Direcţiilor pentru Agricultură Judeţene privind situaţia organismului de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut.

Informarea emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind actul administrativ.

Potrivit textului menţionat "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Adresa nr. x/2015 nu este un act administrativ cu caracter individual în accepţiunea a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii în sarcina reclamantului, ci reprezintă o informare întocmită de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale către direcţiile sale judeţene.

Judecătorul fondului a constatat în mod legal că actul astfel emis nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice în care acesta se află ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B..

În acord cu instanţa de fond Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a emis vreun act de revocare a certificatului nr. x/2014, iar în adresa cu nr. x/15.01.2015 nu a dispus revocarea ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate, deşi avea posibilitatea potrivit art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producţia ecologică şi etichetare a produselor ecologice.

Atât timp cât adresa constată o stare de fapt şi constituie doar un mijloc de informare, nu poate fi contestată în procedura administrativă prealabilă şi, implicit, în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

În acest context susţinerile recurentului, potrivit cărora adresa în discuţie produce efecte juridice, nu pot fi reţinute, întrucât aceasta nu stabileşte un raport juridic cu reclamantul.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, adresa nr. x/2015 a fost emisă în scopul informării, nefiind susceptibilă de a fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 338 din 3 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.