Expert certification insufficient for judicial expert candidacy; annulment claim rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 22 decembrie 2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI şi chemata în garanţie ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA (ANEVAR) anularea rezoluţiei de respingere a documentaţiei pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietăţii imobiliare şi/sau evaluări bunuri mobile economie, adusă la cunoştinţă pe site-ul intimatei M.J. www.just.ro, împotriva căreia a formulat plângerea prealabilă soluţionată prin răspunsul nr. x comunicat la data de 20.06.2014 (anexat), urmând să se constate că rezoluţia a fost întocmită şi emisă cu încălcarea prevederilor legii şi să se dispuna în consecinţă modificarea acesteia, în sensul admiterii documentaţiei pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietăţii imobiliare şi/sau evaluări bunuri mobile economie, precum şi înscrierea în tabloul experţilor judiciari cu specializările menţionate.

I.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1467 pronunţată în data de 25 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 204 alin. (1) C. proc. civ., a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul accesoriu ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA.

I.3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A susţinut că instanţa de fond a solicitat la primul termen din 23.03.2015 să expliciteze cererea dedusă judecaţii cu privire la calitatea procesuală a ANEVAR, lucru nesolicitat în perioada de regularizare a cererii, astfel că, deşi se reţine că la dosar a depus o cerere adiţională, judecătorul fondului trece peste aceste considerente şi reţine doar calitatea de intervenient accesoriu al ANEVAR, după ce prin citativ reţinuse calitatea de chemat în garanţie.

A invoca şi un motiv de ordine publică şi anume încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) ultima teză din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii.

De asemenea, la pronunţarea hotărârii recurate instanţa de fond avea obligaţia de a respecta principiile fundamentale ale procesului civil, întrucât în speţă instanţa de fond a încălcat prevederile cuprinse în art. 22 din C. proc. civ., instanţa fiind obligată să garanteze părţilor accesul la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie cât şi exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi din C. proc. civ. intitulat.

A solicitat sub acest aspect că, prin respingerea interogatoriilor depuse la filele 139-140, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de reclamant, ceea ce rezultă evident în urma parcurgerii considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa fondului, care reprezintă o preluare a argumentelor şi considerentelor expuse prin întâmpinare şi prin notele de şedinţă.

În mod real, instanţa de fond nu a examinat întreaga motivaţie de fapt şi nici un text de lege pentru care a admis apărările intimatelor şi le-a înlăturat pe ale subsemnatului.

A apreciat că pârâtul Ministerul Justiţiei nu a înţeles nici acum faptul că nu poate emite acte normative, în speţă de organizare a unui interviu pentru acces la o profesie, fără să lase posibilitatea atacării unor măsuri luate în cazul rezoluţiei de respingere a documentaţiei privind dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietăţii imobiliare EPI şi/sau EBM evaluări bunuri mobile economie, încălcându-se astfel liberul drept la petiţie.

Mai mult, instanţa de fond nu analizează apărarea privind interpretarea logică conform argumentului juridic «a majori ad minus», pentru a constata că prin calitatea de evaluator întreprinderi, fond de comerţ şi alte active necorporale a dobândit inclusiv competenţe pentru evaluarea bunurilor mobile şi imobile în specializările pentru care s-a organizat- interviul la care i-a fost refuzată participarea.

A arătat că diferenţa de nomenclatură privind competenţele dobândite provin din sistemul de formare CECCAR din anul 2005 (dinainte de apariţia nomenclatorului regăsit în art. 3 alin. (3) din O.U.G.24/2011), iar acest corp profesional îşi propunea să coordoneze inclusiv activitatea de evaluare pe baza Standardelor Internaţionale de Evaluare (aşa cum s-a stabilit prin art. 20 lit. e) din O.G.65/1994 republ. ), fiind asimilat în anul 2012 în corpul profesional al UNEAR înfiinţată prin O.G.24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, care a fost redenumită ANEVAR prin Legea de aprobare cu modificări nr. 99/2013.

Această perspectivă putea fi descoperită de instanţa de fond prin probatoriul propus spre administrare, inclusiv cel cu interogatoriile înlăturate ca probă, pe baza cărora se putea constata că la momentul înscrierii în ANEVAR se subînţelegea că secţiunea EI-"Evaluări de întreprinderi, de fond de comerţ şi alte active necorporale", include în realitate şi specializările EPI-"Evaluări proprietate imobiliară", precum şi EBM-"Evaluări bunuri mobile", conform argumentului juridic «a majori ad minus», în condiţiile în care nici măcar tematica de pregătire continuă anuală nu face distincţie după specializări, arătând prin probatoriul cu înscrisuri depus la dosar faptul că am participat la diverse cursuri de pregătire în domeniul evaluării bunurilor mobile şi imobile pentru a realiza punctajul anual necesar pentru menţinerea în profesie, aspect pe care instanţa de fond nu l-a examinat.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat nici cu privire la critica reţinută în ultimul paragraf de la fila 3 din sentinţa recurată, raportat la modul de organizare a interviului conform Regulamentului aprobat prin O.M.J. nr. 1322/C/2000, în textul căruia lipsa reglementării unei proceduri de contestare a rezultatului comisiei de evaluare încalcă liberul drept la petiţie.

În aceste condiţii, nu s-a analizat cauza din perspectiva Recomandării R89/8 privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care este de dorit să fie asigurată pentru a contrabalansa în mod echitabil şi posibil acţiunile abuzive ale autorităţilor administrative de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor.

A mai arătat că nu a ţinut seama de întreg materialul probator administrat în cauză, nu a ţinut seama de argumentele arătate şi probate şi nici de prevederile legale pe care reclamantul le-a invocat, astfel că a pronunţat o sentinţă nelegală, parţial motivată, care nu cuprinde expunerea situaţiei de fapt pe baza unui probatoriu complet administrat, nici motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, nici motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile sale şi nici cele pentru care a preluat integral doar argumentele şi afirmaţiile intimatelor-pârâte, refuzând judecata imparţială a acţiunii cu care a fost investită şi încălcând dreptul la un proces echitabil.

Faţă de încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b), raportate la prevederile art. 20 şi 22 din Noul C. proc. civ., considerăm că sentinţa recurată urmează să fie casată în raport şi de prevederile art. 488 punctele 5, 6, şi 7 din acelaşi cod care întregesc prevederile art. 20 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ.

I.4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 12 august 2015 şi la 24 noiembrie 2015, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei şi intimata - intervenient accesoriu Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autrorizaţi din România au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

I.5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 06 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prima critica a recurentului-reclamant privind incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură prin reţinerea calităţii de intervenient accesoriu al ANEVAR, după ce prin citativ reţinuse calitatea de chemat în garanţie, nu este fondată.

Verificând actele şi dosarului de fond, Înalta Curte constată că la momentul depunerii acţiunii, 22 decembrie 2014, reclamantul a chemat în judecată Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România în calitate de garanţie/intimată.

Intimata Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România a depus note de şedinţă, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, neavând nici o obligaţie de garanţie faţă de reclamant, iar lipsa raporturilor de drept substanţial de această natură conduce la lipsa calităţii sale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2015 instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANEVAR din acţiunea iniţială cu care a fost investită instanţa şi a luat act că ANEVAR a depus cerere de intervenţie accesorie.

Faţă de cele expuse anterior, rezultă că instanţa de fond nu a încălcat regulile de procedură prin reţinerea calităţii de intervenient accesoriu al ANEVAR.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.

Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fi încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură o altă hotărâre judecătorească, pronunţată anterior primei, iar în cauză nu s-a depus dovada existenţei unui sau mai multor dosare, dintre care cel puţin unul dintre acestea să fie soluţionat, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., aşa încât nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat invocate de recurentul pârât.

Nu este incident nici cazul de casare, invocat de reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Rezoluţiei de respingere a documentaţiei pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în specializările evaluarea proprietăţii imobiliare şi/sau evaluări bunuri mobile economie, adusă la cunoştinţă pe site-ul intimatei M.J. www.just.ro, împotriva căreia a formulat plângerea prealabilă soluţionată prin răspunsul nr. x comunicat la data de 20.06.2014.

S-a constatat prin actele anterior menţionate că reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 91 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1322/C/2000, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât nu a depus dovada că deţine calitatea de evaluator în specializările "Evaluarea proprietăţii imobiliare" şi "Evaluări bunuri mobile economie".

Potrivit art. 91 alin. (2) din OMJ nr. 1322/C/2000 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi de specialist: "Pentru înscrierea la interviu, candidatul va depune la organizatorul interviului următoarele documente: a) cerere de înscriere, care se va depune la organizatorul interviului următoarele documente(…): b) copia legalizată a documentului cu care se face dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz."

Conform art. 91 alin. (1) lit. b) poate dobândi, la cerere, calitatea de expert tehnic judiciar într-o anumită specializare, pe baza unui interviu organizat- de Ministerul Justiţiei "persoana care a dobândit calitatea cerută pentru desfăşurarea activităţii în acea specializare în condiţiile legii speciale ce reglementează organizarea şi desfăşurarea unei activităţi sau profesii şi modul de acces în aceasta."

Potrivit art. 10 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, "Dobândeşte calitatea de expert tehnic judiciar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: (…) c) a absolvit studii superioare în specialitatea pentru care se prezintă la examenul de expert, dovedite cu diplomă; d) are un stagiu de cel puţin 3 ani în specialitatea în care a obţinut diploma; (…)".

Recurentul-reclamant a anexat la dosarul de înscriere adeverinţa emisă de ANEVAR nr. 1512/29.04.2014 în sensul că este specializat în domeniul EI "evaluări de întreprinderi de fond de comerţ şi alte active necorporale.", deşi la avea obligaţia a depune "copia legalizată a documentului cu care se face dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 2/2000: candidatul este atestat de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România ca evaluator autorizat în specializările "evaluări bunuri imobiliare" şi/sau "evaluări bunuri mobile".

În acest context, Înalta Curte reţine că nu se susţine critica reclamantului conform căreia dobândirea calităţii de "evaluator întreprinderi de fond de comerţ şi alte active necorporale" presupune inclusiv dobândirea de competenţe pentru evaluarea bunurilor mobile şi imobile, întrucat la art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, evaluatorii autorizaţi, membri ai ANEVAR, în exercitarea independentă a profesiei, desfăşoară, în principal, următoarele activităţi: a) evaluări de bunuri imobile; b) evaluări de întreprinderi; c) evaluări de bunuri mobile; d) evaluări de acţiuni şi alte instrumente financiare; e) evaluări de fond de comerţ şi alte active necorporale; f) verificări de rapoarte de evaluare.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că dispozitiile art. 9 din Regulamentul de organizare şi functionare ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012 sunt de strictă interpretare, în sensul că fiecare categorie de activităţi prevazute la art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 poate fi desfăşurată numai de evaluatorii autorizaţi membri ANEVAR care sunt înscrişi în Tabloul ANEVAR cu specializarea corespunzătoare fiecărei activităţi.

În ceea ce priveşte critica din recurs vizând faptul că a depus diferite certificate de absolvire cursuri în cadrul Programului de Pregătire Continuă ANEVAR din perioada 2012-2013 nu reprezintă o dovadă a specializării în domeniile "Evaluarea proprietăţii imobiliare" şi "Evaluări bunuri mobile economie".

Criticile vizând modul eronat de aplicare a dispoziţiilor legale incidente de către judecătorul fondului nu pot fi reţinute, întrucât acestea sunt de strictă interpretare, recurentul-reclamant având obligaţia a face dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 91 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1322/C/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Susţinerea vizând faptul că instanţa de fond nu a observat lipsa de motivare a măsurilor dispuse a cărei anulare se solicită nu poate fi reţinută de către Înalta Curte, întrucât s-a menţionat în cuprinsul motivării că "rezultatul verificării dosarelor, este publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei (http://www.just.ro/Servicii/Posturi Vacante/anuntexperttehnicjudiciar_19052014/tabid/2792/Default.aspx) sub forma unui document Excel, cuprinzând în dreptul fiecărui candidat rezultatul ADMIS/RESPINS, precum şi motivele care au stat la baza respingerii dosarului".

În ceea ce priveşte reiterarea în recurs faptului că Regulamentul aprobat cu OMJ nr. 1322/c/2000 nu prevede o procedura prealabila de contestare a rezultatului interviului, Înalta Curte verificând actele şi lucrările dosarului observă că reclamantul a formulat memoriu la care a primit raspuns.

Inalta Curte apreciază că este neîntemeiată şi nu va avea în vedere susţinerea recurentului referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, din perspectiva Recomandării R89/8, întrucât înscrisurile depuse la dosar dovedesc legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative atacate şi corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1467 din 25 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.