Ineligibility of financial audit services under EU-funded program and insufficient motivation of administrative decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.08.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Română de Asigurarea a Calităţii în Învăţământul Superior - ARACIS a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Muncii Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) - Direcţia Generală Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU), Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale (OIPOSDRU -MEN):

- anularea actului administrativ emis de pârât - reprezentat de decizia nr. x/01.03.2014, ce i-a fost comunicată la data de 17.03.2014 şi pe cale de consecinţă anularea procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă cu nr. x/25.02.2013 emis de pârât;

- obligarea pârâtului să îi restituie suma de 21.168 RON reprezentând servicii audit financiar, plătită prin Ordinul de plata nr. 544 din 20.03.2013, având în vedere caracterul eligibil al cheltuielilor reprezentând servicii de audit financiar ce au făcut obiectul acordului-cadru de servicii nr. x/25.03.2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L şi a contractelor subsecvente la acest contract;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1052 pronunţată în data de 14 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a respins cererea faţă de acest pârât ca atare şi a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia Română de Asigurarea a Calităţii în Învăţământul Superior - ARACIS, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Agenţia Română de Asigurarea a Calităţii în Învăţământul Superior - ARACIS, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, rejudecând cauza să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată.

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este motivată, instanţa limitându-se a sintetiza în două propoziţii punctul de vedere al pârâtei;

- sentinţa recurată a fost pronunţat cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 34/2006, aspect care se circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

- documentele suport justificative prezentate pentru activitatea de audit sunt în concordanţă cu cerinţele emise de OIPOSDRU- MEN şi validau realitatea sumelor cerute la rambursare în cazul activităţii de audit;

- din cuprinsul deciziei nu reiese temeiul legal care a stat la baza fundamentării ca neeligibile în totalitate a cheltuielilor aferente prestării serviciilor de audit financiar, în sensul că nu se face referire la nici un text legal, iar articolele din O.U.G. nr. 66/2011 invocate se referă strict la forma sub care trebuia introdusă contestaţia şi nu la încadrarea ca neeligibile a cheltuielilor.

În concluzie recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât şi situaţia de fapt, sentinţa atacată fiind netemeinică, nelegală, nemotivată şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi a dispoziţiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acţiunea are ca obiect cererea formulată de Agenţia Română de Asigurarea a Calităţii în Învăţământul Superior - ARACIS prin care a solicitat efecturea controlului de legalitate asupra deciziei nr. x/01.03.2014 şi a procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă cu nr. x/25.02.2013 întocmite de pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale.

În speţă, aşa cum a argumentat şi recurenta-reclamantă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăseşte în cauza supusă judecăţii are în vedere nemotivarea hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanţă s-a limitat la a da aparenţa unei minime examinări a motivelor de nelegalitate invocate în susţinerea cererii de anulare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, reluând, în realitate, exclusiv şi în integralitatea lor, argumentele pârâtei, expuse prin întâmpinare.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigenţelor impuse de art. 425 C. proc. civ. şi art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. impunea în sarcina primei instanţe obligaţia de motivare a hotărârii pronunţate, în sensul de prezenta "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Or, în speţă, reluarea în mod exclusiv a argumentelor uneia dintre părţi, anume ale pârâţilor, fără a le însoţi, în mod vădit, de analiza proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, fără a prezenta argumentele proprii privind admiterea motivelor de nelegalitate expuse în acţiunea introductivă de instanţă, nu corespunde exigenţelor textului legal sus-citat.

Această concluzie este susţinută şi de modul sumar, neconcludent şi contradictoriu în care au fost analizate apărările părţilor, atât în ceea ce priveşte excepţiile invocate pe cale de întâmpinare, cât şi asupra fondului cauzei.

În egală măsură, sentinţa nesocoteşte jurisprudenţa CEDO în materia art. 6 § 1 din Convenţie, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanţei să cuprindă răspunsuri specifice şi explicite la aspectele esenţiale supuse judecăţii, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Nemotivarea hotărârii, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea în fond a cauzei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamante sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Agenţia Română de Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior ARACIS împotriva sentinţei civile nr. 1052 din 14 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.