Appeal admitted, lower court annulment reversed; association's challenge to habilitation order dismissed and Constitutional Court referral inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.06.2015 reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea Ordinului nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2537 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice;

- a anulat Ordinul nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice;

- a luat act că reclamanta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2537 din 9 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

O primă critică adusă soluţiei instanţei de fond se referă la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei

Reclamanta este o persoană juridică fără scop patrimonial, care nu face dovada vătămării într-un drept/interes legitim prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 3121/2015 pentru că din statutul Asociaţiei A. rezultă că scopul şi obiectivul ei sunt de "sprijinire şi promovare a cercetării ştiinţifice şi facilitatea comunicării între cercetătorii români din întreaga lume", iar pentru realizare acestuia desfăşoară diferite activităţi.

Din obiectivele asociaţiei nu rezultă care este interesul legitim al Asociaţiei A. în contestarea unui ordin care stabileşte o procedură de lucru pentru obţinerea atestatului de abilitare şi aceste reglementări privesc doar persoanele care doresc să obţină calitatea de conducători de doctorat şi au cel puţin funcţia de lector/şef lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III.

A doua critică adusă soluţiei instanţei de fond se referă la aplicarea greşită a prevederilor legale în ceea ce priveşte Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, fiind invocate prevederile art. 3 lit. a) din Legea nr. 152/2003, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi art. 77-78 din Legea nr. 24/2000.

În raport de aceste prevederi, recurenta a apreciat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit caracterul Ordinului nr. 3121/2015, ordin care este un act administrativ cu caracter normativ, emis în executarea art. 300 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, iar actori direct implicaţi au fost consultaţi, în fiecare instituţie de învăţământ superior s-a făcut diseminarea acestui proiect de ordin prin publicitate proprie.

Hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală, în opinia recurentului şi pentru că instanţa de fond trebuia să analizeze legalitatea unui act doar prin prisma normelor primare de nivel superior a căror punere în executare o realizează.

A treia critică adusă soluţiei instanţei de fond se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii atunci când reţine că prevederile art. 300 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 nu pot fi invocate ca temei suficient pentru reglementarea contradictorie din Ordinul nr. 5644/2012 şi Ordinul nr. 3121/2015.

Ordinul nr. 3121/2015 a fost emis în aplicarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2001, cu modificările şi completările ulterioare, lege care face vorbire, în art. 300 alin. (1) lit. b), doar despre susţinerea publică a tezei de abilitare în faţa unei comisii de specialitate numite de CNATDCU şi nu de analizarea tezei de abilitare. Rolul privind organizarea şi desfăşurarea procesului de analizare a tezei de abilitare revine CNATDCU care, prin comisiile de specialitate, propune acordarea/neacordarea atestatului de abilitare, acordarea/neacordarea titlului de doctor.

IOSUD/IOD este cea care face propuneri de comisii de specialitate aferente domeniului de doctorat vizat, dar prin aceasta nu este diminuat rolul CNATDCU.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Intimata Asociaţia A. a depus întâmpinare la recursul declarat şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 08.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost comunicat raportul către părţile din litigiu.

Intimata a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.

Prin încheierea din 23.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (Ministerul Educaţiei Naţionale, în prezent), s-a dispus comunicarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor e recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii prin care reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu M.E.C., anularea Ordinului MEC nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare.

Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, dar instanţa de fond a respins această excepţie cu motivarea că reclamanta este organism social interesat care promovează protejarea unui interes legitim public reprezentat de sprijinirea educaţiei şi cercetării româneşti şi are calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, ca motivele de nelegalitate, reclamanta a invocat:

- încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;

- nerespectarea prevederilor Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, respectiv dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011;

- nerespectarea prevederilor art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, iar instanţa de fond a constatat că ordinul atacat este nelegal pentru motivele legate de încălcarea legii privind transparenţa decizională în administraţia publică şi a art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, dar a respins acţiunea pentru motivul de nelegalitate referitor la nerespectarea prevederilor Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.

Criticile recurentului Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice au vizat soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi fondul cauzei pentru cele două motive de nelegalitate reţinute de instanţa de fond, astfel că soluţia instanţei de fond referitoare la motivul de nelegalitate ce viza încălcarea art. 118 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011 a intrat în puterea lucrului judecat pentru că reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva acestei soluţii.

Pentru că a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei., mai întâi, instanţa de recurs va analiza cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Primele două condiţii sunt îndeplinite deoarece a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect recurs, iar dispoziţia a cărei neconstituţionalitate se invocă este cuprinsă într-o lege care este în vigoare.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei.

Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de fond a respins ca nefondat motivul de nelegalitate invocat de reclamanta Asociaţia A. referitor la încălcarea art. 118 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 124 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2011, iar reclamanta nu a formulat recurs împotriva considerentelor hotărârii pronunţate cu privire la această soluţie, astfel că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.

În prezentul recurs se analizează legalitatea hotărârii instanţei de fond din perspectiva soluţiei pronunţate în privinţa excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a motivelor de nelegalitate referitoare la încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, a prevederilor art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei nu are legătură cu cauza.

Nefiind îndeplinită această condiţie a legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza, cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 pct. 15 şi 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei va fi respinsă ca inadmisibilă.

În privinţa recursului declarat de pârâtul MECTS se constată că sunt fondate, în parte, criticile formulate împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Prima critică din recurs referitoare la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active este nefondată.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004:

"În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din acelaşi act normativ:

"organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative".

Din actele dosarului rezultă că reclamanta este o persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, constituită în temeiul O.G. nr. 26/2000, organizaţie neguvernamentală care îndeplineşte condiţiile legii naţionale, fiind înscrisă în Registrul Naţional al Asociaţiilor şi Fundaţiilor şi organism social interesat care promovează protejarea unui interes legitim public reprezentat de sprijinirea educaţiei şi cercetării româneşti.

Cum în cauză s-a solicitat anularea Ordinului MECS nr. 3121/2015 ce are legătură cu cercetare ştiinţifică, interesul reclamantei în promovarea acestei acţiuni este strâns legat de obiectul său de activitate.

Nu este necesar să se dovedească vătămarea directă a drepturilor şi intereselor deoarece, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa instanţei supreme, "interesul legitim public" poate fi invocat ca justificare a calităţii procesuale active într-o acţiune de contencios administrativ de către organismele sociale interesate, astfel cum sunt definite acestea de legea contenciosului administrativ.

Toate acestea dovedesc faptul că reclamanta are interes în promovarea acţiunii şi, prin urmare, are şi calitate procesuală activă în speţă.

A doua critică ce se referă la aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 52/2003 este fondată.

Pentru a putea stabili dacă hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită sau nu a dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 se impune a se stabili dacă ordinul contestat este un act administrativ cu caracter normativ sau individual.

Actul administrativ este definit, în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Actul administrativ cu caracter individual reprezintă o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei persoane/unor persoane determinate, spre deosebire de actul administrativ cu caracter normativ care cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu.

În speţă, Ordinul nr. 3121/27.01.2015 emis de MEC se referă la organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, iar conform art. 1 din acest ordin "abilitarea" reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de doctorat.

Din verificarea obiectului de reglementare rezultă că ordinul contestat în prezenta cauză poate fi considerat un act administrativ cu caracter individual deoarece el vizează numai persoanele care doresc să obţină "abilitarea," adică certificarea calităţii de a conduce lucrări de doctorat.

Or, potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizionala în administraţia publică:

(1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.

(2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Din analiza acestui text rezultă că este supus procedurii prevăzute de legea transparenţei decizionale numai actul administrativ cu caracter normativ şi nu actul administrativ cu caracter individual, aşa cum este cazul în speţă.

Prin urmare, în ceea ce priveşte ordinul contestat în prezenta cauză nu era necesară parcurgerea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 52/2003, astfel că acest motiv de nelegalitate a fost reţinut, în mod greşit, de către instanţa de fond.

Ar trebui subliniat că acest ordin a fost elaborat şi adoptat pe baza propunerilor Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare primite de la Instituţiile Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat care au fost consultate prin Consiliul Naţional al Rectorilor şi se poate considera că au fost încunoştinţaţi toţi cei interesaţi în aprobarea acestei metodologii de organizare şi desfăşurare a obţinerii atestatelor de abilitare.

A treia critică din motivele de recurs ce vizează faptul că ordinul atacat contrazice prevederile art. 3 lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5644/2012, Anexa 2 este fondată.

Mai întâi, se impune precizarea că Ordinul nr. 5644/2012 priveşte unele măsuri de organizare şi funcţionare a CNATDCU, iar Ordinul nr. 3121/2015 aprobă metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare.

Instanţa de fond a reţinut că art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 321/2015 ar fi contrar art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012.

Conform art. 8 din Ordinul nr. 3121/2015:

(1) Comisia de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare este alcătuită din 3 membri, specialişti cu renume în domeniul de doctorat vizat de candidat, care deţin calitatea de conducător de doctorat.

(2) Minimum 2 dintre membrii comisiei de specialitate trebuie să nu fie cadre didactice titulare sau cercetători în cadrul instituţiei care organizează procesul de obţinere a atestatului de abilitare sau în cadrul instituţiei din care provine candidatul, dacă acestea sunt distincte.

(3) IOSUD/IOD transmite CNATDCU propunerile cu privire la componenţa comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare.

(4) CNADTCU, prin intermediul comisiei de specialitate aferente domeniului de doctorat vizat, numeşte comisia prevăzută la alin. (1).

Potrivit art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012:

CNATDCU are, în principal, următoarele atribuţii:

a) propune comisiile de specialitate care evaluează tezele de abilitare şi propune acordarea sau neacordarea atestatului de abilitare, prin ordin emis de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform art. 300 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

Se impune, mai întâi, făcută precizarea că, în principiu, actele administrative trebuie să fie emise cu respectarea prevederilor legii în baza cărora au fost emise. În speţă, Ordinul nr. 3121/2015 fiind emis în baza art. 166, art. 217 şi art. 380 din Legea nr. 1/2011 şi Ordinul nr. 5644/2012 al MECTS.

Din verificarea celor două texte din actele emise de M.E.C. rezultă că art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 3121/2015 nu este contrar dispoziţiilor art. 3 lit. a) din Ordinul nr. 5644/2012, deoarece IOSUD/IOD pot face numai propuneri cu privire la componenţa comisiei de specialitate pentru evaluarea tezei de abilitare, iar faptul că în art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015 se prevede că CNADTCU numeşte comisia pentru evaluarea tezei de abilitare, nu presupune obligatoriu ca acesta să-şi însuşească propunerile făcute de IOSUD/IOD conform art. 8 alin. (3), pentru că acestea sunt numai nişte propuneri, mai ales că art. 8 alin. (2) prevede că:

"Minim 2 dintre membrii comisiei de specialitate trebuie să nu fie cadre didactice titulare sau cercetători în cadrul instituţiei care organizează procesul de obţinere a atestatului de abilitare sau în cadrul instituţiei din care provine candidatul, dacă acestea sunt distincte".

Dacă s-ar fi dorit instituirea caracterului obligatoriu al propunerilor IOSUD/IOD pentru numirea în comisia de evaluare a tezei de abilitare, atunci s-ar fi prevăzut expres acest lucru, or, termenii folosiţi în art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015 dovedesc faptul că CNATDCU are dreptul de a numi comisia pentru evaluarea tezei de abilitare, în timp ce art. 3 lit. c) din Ordinul nr. 5644/2012 se referă numai la propunerea comisiei de specialitate care evaluează tezele de abilitare prin ordin emis de ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ceea ce nu dovedeşte o nerespectare a acestei dispoziţii prin reglementarea art. 8 alin. (4) din Ordinul nr. 3121/2015.

Pentru că o parte din criticile recurentului sunt fondate, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi, rejudecând, va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. I pct. 15 şi pct. 16 din O.U.G. nr. 94/2014 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi modificarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, formulată de intimata-reclamantă Asociaţia A., ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (în prezent Ministerul Educaţiei Naţionale) împotriva sentinţei civile nr. 2537 din 9 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei Asociaţia A., ca neîntemeiată.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare, pe soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă, pe soluţia de admitere a recursului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2018.