Animal welfare payment dispute assigned to Vâlcea tribunal on territorial competence.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,la data de 20.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei nr. 2855 din 25.04.2016, emisă de către pârâta Agenţia de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de plată nr. x/25.02.2016 şi a Deciziei rectificative de plată nr. x/02.03.2016; anularea Deciziei de plată nr. x/25.02.2016 şi a Deciziei rectificative de plată nr. x/02.03.2016, emise de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea; anularea tuturor operaţiunilor şi actelor administrative pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată, a Deciziei rectificative şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, inclusiv Nota privind plăţile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. x din 20.01.2016, actul denumit paşii procedurali privind reinstrumentarea cererilor aferente Măsurii 215 - Plaţi în favoarea bunăstării animalelor, emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură sub nr. x/2016 şi înştiinţarea nr. x/08.03.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea; obligarea pârâtelor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a emiterii Deciziei de plată, a Deciziei rectificative şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plata către reclamantă a diferenţei de 1.285.221,42 RON (reprezentând echivalentul a 286.700,59 euro, la cursul de 4,4828 RON/euro - menţionat în Decizia de plată iniţială şi în Decizia rectificativă), conform cererii de plată aferentă perioadei octombrie 2014- octombrie 2015 şi a deconturilor justificative, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi în cuantumul prevăzut la art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 821 din 09.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, sub aspectul competenţei materiale, faptul că solicitarea reclamantei de anulare a deciziilor emise de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea reprezintă capătul principal de cerere, şi văzând că actele atacate sunt emise de o autoritate publică de nivel local, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea a reţinut faptul că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc o competenţă teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente atât instanţa de la domiciliul reclamantului, cât şi cea de la domiciliul pârâtului, şi constatând că atât reclamanta, cât şi pârâta au sediul în raza de competenţă a Tribunalului Vâlcea a dispus declinarea competenţei teritoriale la această instanţă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1010/2017 din 31 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, completul specializat în litigii de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de necompetenţă materială şi a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale. Instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, sub aspectul competenţei materiale, faptul că determinarea competenţei materiale este dată de poziţionarea autorităţii publice emitente a actelor atacate în sistemul autorităţilor publice şi constatând că actele atacate sunt emise de o autoritate publică de nivel local, în mod corect tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Cu privire la competenţa teritorială, instanţa reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd o competenţă teritorială alternativă. Astfel, instanţa a reţinut că nu este vorba de o normă de ordine publică, neputând fi echivalată cu o competenţă exclusivă, astfel încât, văzând faptul că reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a fi judecată de o instanţă aflată în Bucureşti şi pentru că nu a fost invocată excepţia de necompetenţă teritorială de către pârâta din cererea principală a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, instanţa a reţinut că pârâtei AFIR nu-i poate fi recunoscut interesul în invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, întrucât aceasta este pârâtă într-o cerere cu caracter accesoriu.

2.3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5224 din 20 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială".

A reţinut instanţa că nu se poate reţine, contrar celor menţionate de Tribunalul Vâlcea, faptul că dispoziţiile art. 10 alin. (3) care reglementează competenţa teritorială alternativă, ar putea fi echivalată cu o competenţă exclusivă, nefiind astfel de ordine publică şi neputând fi invocată din oficiu.

Mai mult, se reţine că necompetenţa teritorială a fost invocată de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investitiilor Rurale, iar, potrivit art. 130 din C. proc. civ., necompetenţa teritorială poate fi invocată de către oricare dintre pârâţi, fără a exista o condiţionare sub aspectul calităţii de pârât din cadrul cererii principale sau din cadrul unei cererii accesorii, incidentale sau adiţionale.

Norma de competenţă teritorială din materia contenciosului administrativ a fost reglementată în favoarea reclamantului, iar raportarea la alte elemente decât cele stipulate de normele de competenţă nu este permisă, deoarece ar însemna o adăugare la lege.

A reţinut instanţa că sediul/domiciliul părţilor, atât al reclamantei, cât şi al pârâtei emitente a actelor administrative contestate, respectiv Agenţia de Plăţi şi Inevenţie pentru Agricultură -Centrul Judeţean Vâlcea, este în raza de competenţă a Tribunalului Vâlcea, şi în acord cu sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, a constatat că aparţine Tribunalului Vâlcea competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea unor acte administrative emise de o autoritate de nivel local.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele sesizate cu soluţionarea cererii de chemare în judecată pendinte.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială".

În materia contenciosului administrativ competenţa teritorială este o competenţă alternativă, stabilindu-se astfel un beneficiu în favoarea reclamantului, pentru consideraţii care urmăresc o protecţie mai bună a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, de a opta între cele două instanţe deopotrivă competente teritorial la momentul formulării cererii.

În cauza de faţă, reclamanta, cu sediul în comuna Francesti, judeţul Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta emitentă a actelor atacate, autoritate de nivel public local, APIA-Centrul Judeţean Vâlcea, cu sediul în Râmnicu-Vâlcea, judeţul Vâlcea şi pe pârâtele AFIR, APIA şi MADR, autorităţi publice de nivel central, toate cu sediul în Bucureşti.

Înalta Curte reţine că este stabilită competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de regulile stabilite de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi de normele de procedură prevăzute de dispoziţiile C. proc. civ.

Văzând faptul că părţile cauzei, raportat la capătul principal de cerere, au sediul în judeţul Vâlcea, în raza de competenţă a Tribunalului Vâlcea şi constatând că a fost invocată excepţia de necompetenţă teritorială de unul dintre pârâţi, prin întâmpinarea formulată, aşa cum dispun expres prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, completul specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte reţine că este greşită aprecierea Tribunalului Vâlcea, în sensul că nu justifică un interes în invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către una dintre pârâtele din cererea accesorie a reclamantei, având în vedere faptul că legea nu distinge cu privire la acest fapt, iar invocarea excepţiei a fost făcută de către un pârât prin întâmpinarea depusă în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.