Jurisdictional conflict resolved: tribunal to hear annulment of payment cuts, appeal claims retained.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale- B., Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

1. anularea în parte a Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, în privinţa:

- Cuantumului de 3,92 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului şi a

- Cuantumului de 10,91 euro/UVM/perioada de referinţă a anului de angajament, prevăzut pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitriţilor şi nitraţilor din apa utilizată, din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi din Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului;

2. obligarea pârâţilor Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la modificarea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215 - Plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat in Monitorul Oficial nr. 437 bis din data de 10 iunie 2016, in sensul introducerii in Anexa nr. 1 la Anexa nr. 2 a Ordinului şi in Anexa nr. 1 la Anexa nr. 4 a Ordinului a

- Cuantumului de 14,29 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 3b) Imbunatatirea conditiilor de bunastare a pasarilor pe durata transportului şi a

- Cuantumului de 29,49 euro/UVM/perioada de referinta a anului de angajament pentru categoria "Pui de carne" - Subpachetul 4b) Corectarea nivelului nitritilor şi nitratilor din apa utilizata;

3. anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016, emisă de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, prin care a fost respinsă contestatia reclamantei împotriva Deciziei de plata nr. x/30.09.2016;

4. anularea Deciziei de plata nr. x/30.09.2016, emisă de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea;

5. anularea tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestatiei, inclusiv Nota privind plăţile acordate în cadrul Măsurii 215 - bunăstarea animalelor, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. 88211 din 20.01.2016 şi Inştiintarea nr. 1801/08.03.2016 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea;

6. obligarea pârâţilor MADR, AFIR şi APIA la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a adoptării Ordinului MADR 826/2016, a emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei, prin efectuarea tuturor operaţiunilor necesare pentru plată catre reclamantă a diferenţei de 98.641,73 RON, conform decontului justificativ aferent anului 4 de angajament, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei amenzi în cuantumul prevazut la art. 24 din Legea nr. 554/2004;

7. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3212 din 19.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971/25.11.2016, Deciziei de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA-CJV şi a actelor şi operaţiunilor pregătitoare ce au stat la baza emiterii acestora şi obligarea pârâtei APIA-CJV la repararea prejudiciului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere privind anularea parţială a OMADR nr. 826/2016 şi modificarea aceluiaşi ordin şi obligarea MDAR la repararea prejudiciului aferent, fiind format un nou dosar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că în prezenta cauză se solicită, pe de o parte, anularea în parte a ordinului MADR nr. 826 din 9 iunie 2016 pentru aprobarea modelului cererilor de plată, precum şi a modelului formularelor de accesare a clauzei de revizuire a angajamentelor încheiate în cadrul măsurii 215-Plăţi în favoarea bunăstării animalelor-pachetul a) porcine şi pachetul b) păsări, publicat în Monitorul Oficial nr. 437 bis din 10 iunie 2016 şi obligarea autorităţii emitente pârâte să emită un nou ordin prin care să facă modificările corespunzătoare în ordin, act administrativ normativ emis de o autoritate publică centrală, iar, pe de altă parte, anularea unor acte administrative privind finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2015 şi O.U.G. nr. 66/2011 şi a actelor administrative normative ce conţin dispoziţii procedurale de constatare şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanţă bugetară în sumă de 98.641,73 RON.

A reţinut Curtea faptul că în cauza dedusă judecăţii chiar dacă cuantumurile pentru plăţile acordate pentru subpachetele 3b) şi 4) au fost stabilite prin Ordinul MADR nr. 826/9 iunie 2016, capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 8971 din 25.11.2016 emisă de pârâta APIA-CJ Vâlcea, anularea deciziei de plată nr. x/30.09.2016 şi anularea tuturor actelor şi operaţiunilor pregătitoare care au stat la baza emiterii Deciziei de plată şi a Deciziei de respingere a contestaţiei nu sunt capete de cerere accesorii ci sunt capete de cerere principale, întrucât au finalitate de sine stătătoare, fiind emise în temeiul unor acte normative care prevăd o procedură judiciară specială de contestare. Având în vedere că actele atacate au fost emise de o autoritate regională a constatat Curtea că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt inaplicabile cauzei dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţii care prin ipoteză au la bază două sau mai multe capete principale, faţă de configuraţia acţiunii dedusă judecăţii compusă dintr-un capăt principal, având ca obiect anularea deciziei de plată, un capăt accesoriu, având ca obiect repararea prejudiciului produs prin pretinsul act administrativ vătămător, precum şi o cerere adiţională.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 48/2018 din 12 ianuarie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta a solicitat atât anularea (în parte) a unui act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate centrală (Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 826/2016), cât şi a unui act administrativ individual emis de o autoritate locală (decizia de plată nr. x/30.09.2016 emisă de APIA - Centrul Judeţean Vâlcea, împreună cu decizia de soluţionare a contestaţiei administrative aferente). De asemenea, s-a solicitat obligarea tuturor pârâţilor în solidar la repararea prejudiciului cauzat prin actele administrative contestate.

Plecând de la premisa că atât cererea de anulare a ordinului de ministru, cât şi cererea de anulare a deciziei de plată constituie capete de cerere principale - altfel nu s-ar pune problema unei competenţe materiale diferite în raport de fiecare petit şi nici a posibilităţii disjungerii - Tribunalul reţine că, potrivit art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei îndreptate împotriva ordinului de ministru cu caracter normativ ar aparţine curţii de apel, iar pentru decizia de plată emisă de autoritatea locală APIA - CJ Vâlcea competenţa ar aparţine tribunalului.

Tribunalul constată că, în speţă, cauza cererii de chemare în judecată - înţeleasă ca fundament juridic al pretenţiilor formulate de parte, este comună pentru toate capetele de cerere, fiind reprezentată de pretinsa nelegalitate a măsurii de diminuare a cuantumului sprijinului financiar nerambursabil de care reclamanta era îndreptăţită să beneficieze în cadrul Măsurii 215, diminuare stabilită la nivel normativ prin ordinul de ministru contestat şi implementată la nivel individual, în privinţa reclamantei, prin decizia de plată emisă de APIA - CJ Vâlcea.

Or, dată fiind cauza comună a capetelor de cerere deduse judecăţii prin aceeaşi acţiune, constată instanţa că sunt aplicabile, în privinţa determinării competenţei materiale de soluţionare a acţiunii, prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Reţine instanţa că dispoziţiile citate sunt aplicabile şi în materie de contencios administrativ, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi câtă vreme nu se poate identifica vreo incompatibilitate între dispoziţiile art. 99 C. proc. civ. şi specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Astfel fiind, tribunalul consideră că în mod corect reclamanta a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea tuturor petitelor formulate prin acţiunea sa, întemeiate pe aceeaşi cauză.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta C. S.R.L., fostă A. S.R.L., a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea unor acte administrative privind finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene emise de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Centrul Judeţean Vâlcea, în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2015 şi O.U.G. nr. 66/2011 şi a actelor administrative normative ce conţin dispoziţii procedurale de constatare şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, care privesc o creanţă bugetară în sumă de 98.641,73 RON.

Cu privire la capătul de cerere ce priveşte anularea parţială a Ordinului MADR nr. 826/2016, modificarea ordinului şi obligarea la repararea prejudiciului aferent, Înalta Curte reţine că instanţa Curţii de Apel a disjuns cauza cu privire la acest capăt de cerere şi a dispus formarea unui nou dosar în competenţa de soluţionare a acestei instanţe, văzând dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competenţă are în vedere obiectul cererii introductive, reprezentat de cererea reclamantei privind anularea deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia formulate de reclamantă, înregistrată la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -Centrul Judeţean Vâlcea, sub nr. x din 3.11.2016.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată.

Competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantă împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei, în speţă este dată de conţinutul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică de nivel local- Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -Centrul Judeţean Vâlcea.

Aşadar, acţiunea se soluţionează în fond de Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, completul specializat în cauze de contencios administrativ şi fiscal.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

"În litigiile având ca obiect deciziile de soluţionare a contestaţiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."

Cât priveşte dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea nu sunt aplicabile dat fiind că între capetele de cerere principale nu există strânsa legătură prevăzută de dispoziţiile menţionate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere existenţa unor motive de nelegalitate specifice invocate de reclamantă cu privire la decizia de plată şi decizia de soluţionare a contestaţiei atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. C. S.R.L. (fostă S.C. A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în persoana d-lui B., Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Vâlcea, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.