Limits on judicial review of judicial contest grading: courts may not re-examine substantive answer correctness or commission discretion absent fraud or organizational non-compliance.

1. Contestaţia formulată în cauză

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat cale de atac împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea parţială a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, în ceea ce priveşte proba practică la promovarea pe loc a procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 26.11.2017, ca urmare a încălcării flagrante a prevederilor art. 2 şi art. 13 alin. (1) lit. a, d1) şi e) din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.

În motivare se arată că întrebarea 6G3 de la proba practica din concursul de promovare pe loc la PÎCCJ este controversată, fiind contestată de 30 de procurori din 138. Cu toate acestea, subcomisia de soluţionare a contestaţiilor, deşi a arătat că varianta de răspuns din baremul iniţial nu este corectă, a arătat că altul este răspunsul corect, însă, cu privire la acesta, comisia de mediere nu a adus nici un exemplu din practica judiciară sau doctrină, ci a fost invocată o singură decizie, nerelevantă.

A doua critică susţine că întrebarea 8G3 a fost anulată ca fiind controversată, şi în acest mod s-a acordat punctaj şi celor care au indicat varianta B ca răspuns, deşi corecte erau atât varianta A cât şi varianta C.

Se mai susţine că întrebarea 12G3 era neclară, incompletă şi viza o problemă controversată, răspunsul corect depinzând de hazard şi, cu toate acestea, comisia respinge contestaţia cu motivarea greşită că contestatorul ar fi invocat norme de drept penal, deşi invocase norme de procedură penală

De asemenea, se contestă întrebarea 13G3 care cuprinde 2 răspunsuri corecte şi întrebarea 16G3 care vizează o problemă de aplicare a Legii nr. 303/2004, în afara tematicii şi bibliografiei de concurs.

Contestatorul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (6) şi (7) din Regulament, edictate, susţine acesta, cu încălcarea art. 16, 20, 53, 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 6 din CEDO.

Printr-o cerere separată, contestatorul solicită anularea concursului organizat- în noiembrie 2017, întrucât au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (1) lit. a, d/1), e) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, iar la data de 16.03.2018, prin cererea depusă la dosar contestatorul arată că, în completarea contestaţiei, solicită obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la recunoaşterea promovării pe loc a examenului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă şi respingerea contestaţiei, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că prin conţinutul criticilor referitoare la corectitudinea răspunsurilor, contestatorul formulează de fapt o nouă contestaţie la barem, deşi regulamentul nu permite o nouă reexaminare a contestaţiilor de către plen sau de către instanţa de judecată, astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe fond, arată că legislaţia actuală nu permite plenului să se substituie atribuţiilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor în aprecierea legalităţii şi temeiniciei baremului definitiv sau elaborării subiectelor iar instanţa verifică doar legalitatea actului administrativ prin raportare la normele incidente care în cauză au fost respectate. Precizează că invalidarea concursului poate fi dispusă potrivit art. 28 alin. (1)/1 doar în două situaţii ce nu sunt incidente în cauză.

3. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte califică cererea dedusă judecăţii ca fiind o contestaţie împotriva unei hotărâri a Plenului CSM, întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi nu un recurs împotriva acestei hotărâri cum greşit a menţionat contestatorul.

În cadrul acestei contestaţii, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Hotărârea CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.

Astfel cum se arată şi în întâmpinarea intimatului, cererea de sesizare este inadmisibilă întrucât nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anume ca neconstituţionalitatea să vizeze dispoziţiile unei legi sau ordonanţe în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, ci priveşte norme dintr-un act cu forţă juridică inferioară, respectiv un act administrativ cu caracter normativ adoptat de o instituţie publică cu rol de garant al independenţei justiţiei.

Această motivare a fost prezentată separat şi în cuprinsul unei încheieri de şedinţă emisă distinct.

În ceea ce priveşte contestaţia, în esenţă, contestatorul critică hotărârea Plenului CSM de validare a concursului de promovare invocând dispoziţiile art. 28 alin. (11) din Regulament, cu motivarea că în mod greşit Comisia de contestaţii/Comisia de mediere a stabilit baremul definitiv cu privire la 5 întrebări.

Intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei, însă această soluţie nu poate fi luată în considerare câtă vreme contestatorul are deschisă calea de atac împotriva hotărârilor Plenului CSM, iar procesul de verificare a aspectelor de nelegalitate invocate în contestaţie ţine de fondul cererii şi nu de admisibilitatea ei.

Înalta Curte reţine că motivele de contestaţie invocate în prezenta cauză nu se încadrează în dispoziţiile art. 28 alin. (11) din Regulament, pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea, conform cărora "Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârşirii unei fraude".

Posibilitatea invalidării concursului este recunoscută exclusiv în cele două situaţii, or stabilirea unor răspunsuri considerate greşite în baremele definitive de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor sau de către cea de mediere nu intră în sfera normelor de organizare a concursului.

Din acest punct de vedere, Regulamentul este neechivoc în a recunoaşte o putere discreţionară Comisiilor, în sensul că activitatea comisiei de elaborare a subiectelor este verificată pe calea contestaţiei la barem de Comisia de soluţionare a contestaţiilor/Comisia de mediere. Consiliul Superior al Magistraturii nu poate interveni în activitatea comisiilor şi nici instanţa de judecată, sub aspectul modalităţii de elaborare a subiectelor sau de punctare a răspunsurilor corecte, aceasta fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme, neputându-se reexamina contestaţiile la barem nici în plen şi nici pe calea contestării în instanţă a hotărârii plenului.

Procesul de stabilire a baremului definitiv nu reprezintă un aspect de legalitate a organizării concursului, cum eronat susţine contestatorul, ci o atribuţie exclusivă a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor/Comisiei de mediere.

Din această perspectivă nu pot fi analizate criticile contestatorului cu privire la faptul că întrebările priveau probleme de practică controversată sau că nu s-a identificat practică judiciară în ceea ce priveşte respectivul subiect, ori că existau mai multe răspunsuri corecte, sau că răspunsurile exced limitelor tematicii. A cenzura corectitudinea soluţiei adoptate de Comisie, astfel cum solicită contestatorul, presupune o depăşire a limitelor în care se poate efectua controlul de legalitate asupra activităţii acesteia.

Prin urmare, criticile formulate nu privesc acele condiţii care ţin de organizarea propriu-zisă a concursului şi nici se subsumează indicilor unei fraude comise în legătură cu acesta, în limitele cărora Plenul CSM poate să adopte o decizie de invalidare a concursului.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.