Challenger's challenge to prosecutor's transfer refusal dismissed for proper application of judicial workload criteria

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.11.2017, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 970 din 21.09.2017 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind ca fiind nelegală şi netemeinică soluţia de respingere a cererii sale de transfer.

Astfel, a arătat că prin cererea adresată secţiei pentru procurori a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sau la un alt parchet de pe raza municipiului Bucureşti, unde sunt locuri vacante, având în vedere vechimea de peste 23 de ani ca procuror, gradul profesional şi titlul de doctor în drept.

Prin Hotărârea nr. 249 din 30.05.2017 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer, fiind motivată soluţia prin aceea că este un volum foarte mare de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, ca şi încărcătura dosare/procuror.

Împotriva aceste hotărâri contestatoarea a formulat cale de atac, iar prin Hotărârea nr. 970/21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea, fiind preluată în totalitate motivarea secţiei pentru procurori, la care s-a adăugat şi aspectul că ar fi afectată şi activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, unde era delegată în momentul exercitării căii de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de transfer de către secţia pentru procurori.

Contestatoarea a criticat hotărârile pronunţate cu privire la cererea sa de transfer, ca fiind nelegale, în primul rând prin prisma motivării deficitare şi neconvingătoare, cu consecinţa generării excesului de putere din partea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a arătat că intimatul s-a rezumat în motivarea ambelor hotărâri la redarea unor date statistice referitoare la posturile ocupate/vacante, încărcătura dosare/procuror atât la unităţile de parchet unde a solicitat transferul, cât şi la unitatea de parchet unde are postul ocupat. S-a apreciat că singurul motiv avut în vedere de intimat pentru care s-a respins cererea de transfer se rezumă practic la un singur aspect, respectiv volumul de activitate al parchetelor implicate, fără nicio referire la modul în care transferul contestatoarei ar afecta în concret datele statistice şi, implicit, activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Contestatoarea a arătat că în decursul celor 6 ani, în care a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat peste 15 cereri de transfer de la unitatea de parchet respectivă, fără a mai avea vreo relevanţă încărcătura dosare/procuror. Pentru acest motiv, contestatoarea invocă caracterul discriminatoriu ce i-a fost aplicat de intimat, având în vedere situaţia identică în care se egăseşte, iar intimatul a dat soluţii diferite fără nicio justificare legală.

Contestatoarea arată că din anul 2015 a fost delegată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, iar această măsură ce a determinat vacantarea temporară a postului ocupat nu a fost de natură a afecta activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara prin prisma aceloraşi date statistice. Se subliniază că este greu de înţeles cum admiterea unei cereri de transfer ar putea afecta activitatea respectivei unităţi de parchet de aşa natură încât să justifice prevalenţa interesului general faţă de interesul personal, în condiţiile în care acest criteriu nu are un caracter absolut.

A subliniat că cererile sale de transfer au fost avizate favorabil de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, care a apreciat că nu împietează în niciun mod delegarea sau transferul contestatoarei asupra activităţii acestei unităţi de parchet.

Contestatoarea critică hotărârile atacate, având în vedere temeiul juridic reţinut, respectiv art. 60 din Legea nr. 303/2004, ca fiind motivate neconvingător şi deficitar şi pentru aprecierea faptului că punctul de vedere al prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara este nefondat şi că nici unitatea de parchet unde este delegată nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea în condiţiile aprobării cererii sale de transfer.

2. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Intimatul a arătat pe larg motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer. A prezentat situaţia posturilor vacante de procuror, încărcătura dosarelor/procuror. S-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5, 6 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului, iar Parchetul de pe lâng Judecătoria Timişoara a transmis aviz favorabil.

Pentru fiecare unitate de parchet la care s-a făcut referire, intimatul a prezentat şi situaţia cererilor de transfer şi reţinând concursul cererilor de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 2, 3 şi sectorului 6 Bucureşti, intimatul a avut în vedere la soluţionarea acestora motivele invocate, punctele de vedere ale parchetelor implicate şi criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea contestaţiei de faţă, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge contestaţia ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că la analizarea cererii de transfer formulate de contestatoare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere criteriile stabilite de regulament, în ordinea prevăzută de dispoziţiile art. 3, dar şi aspectele particulare ale cererii formulate.

Nu poate fi acceptată critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că intimatul a prezentat date statistice referitoare la posturile ocupate/vacante, încărcătura dosare/procuror atât la unităţile de parchet unde a solicitat transferul, cât şi la unitatea de parchet unde are postul ocupat, având în vedere că primul şi cel mai important criteriu ce trebuie avut în vedere la soluţionarea cererii de transfer este cel care vizează asigurarea activităţii la parchetele implicate în această procedură.

Or, întotdeauna ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, iar gestionarea resurselor umane are ca scop evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor şi parchetelor.

Înalta Curte are în vedere faptul că datele statistice prezentate de intimat erau necesare şi determinante în analizarea cererilor de transfer efectuate, având în vedere faptul că au existat mai multe cereri de transfer în concurs la unităţile de parchet menţionate de contestatoare.

Nici critica privind motivarea deficitară şi neconvingătoare nu poate fi acceptată de Înalta Curte având în vedere că intimatul CSM şi-a argumentat soluţia de respingere, atât în fapt, cât şi în drept.

Astfel, intimatul a procedat la analizarea datelor statistice, la încărcătura de dosare/procuror şi la verificarea cererilor de transfer aflate în concurs, respingând cererea contestatoarei având în vedere aspectele privind schema de ocupare a funcţiei de procuror şi apreciind asupra oportunităţii cererii contestatoarei la momentul formulării acesteia.

Intimatul a apreciat ca fiind prioritare cererii de transfer a contestatoarei, cererile formulate de B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, de C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, de D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, de E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, de F. de la parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, de G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, de H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi de I. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Înalta Curte reţine că raţiunea şi argumentele avute în vedere de intimat la soluţionarea cererilor de transfer nu pot fi controlate de instanţa de judecată, ci aceasta verifică exclusiv aplicarea dispoziţiilor legale cu respectarea condiţiilor, criteriilor ce vizează emiterea actului adminstrativ supus acum cenzurii.

În aceste condiţii, este evident că nu poate fi reţinută o discriminare a contestatoarei în raport cu cererile de transfer ale altor magistraţi-procurori, având în vedere aspectul analizării în mod particular a fiecărei cereri de transfer în raport de nevoile sistemului judiciar şi de aspectele personale invocate de fiecare petent.

Înalta Curte nu poate accepta critica formulată de contestatoare, care afirmă că nu a fost avut în vedere punctul de vedere favorabil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, având în vedere că la dosarul cauzei, cu privire la cererea contestatoarei, s-au exprimat şi puncte de vedere negative ale unităţilor de parchet unde s-a solicitat transferul, nefiind astfel suficient avizul unităţii la care contestatoarea se află în schemă. Aceasta în condiţiile în care, oricum, în procedura de transfer a procurorilor, avizele unităţilor de parchet sunt consultative.

De asemenea, nu poate fi reţinută apărarea formulată de contestatoare care afirmă că la momentul formulării cererii era detaşată în fapt la o altă unitate de parchet, ceea ce presupune că cererea sa de transfer nu afectează activitatea parchetului. Este greşită această susţinere având în vedere aspectul particular al detaşării, care presupune funcţionarea temporară într-o altă unitate, cu acordul prealabil al persoanei detaşate, fără ca activitatea şi buna funcţionare a unităţii de parchet să fie afectate. Or, în mod corect a reţinut intimatul că transferul contestatoarei ar afecta atât buna desfăşurare a activităţii unităţii de parchet la care a fost detaşată, cât şi, pe un termen mai lung, a unităţii de parchet unde contestatoarea este cuprinsă în schema de lucru.

Înalta Curte reţine că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a realizat o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 303/2004, neexistând nici dovezi ale unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere. Ca urmare, soluţia dată este legală şi urmează a fi menţinută de instanţa de judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 970 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.