Conflict of interest challenge: Statutory time-bar and admissibility of newly discovered evidence in civil revision procedure

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 februarie 2018, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3244 din 17.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014.

Revizuentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuentul arată că instanţele s-au pronunţat asupra art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, fără să coroboreze cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 1/2011. De asemenea, se arată că instanţa s-a pronunţat doar cu privire la mandatul 2012-2016, nu şi pentru mandatul iunie 2016- iunie 2020, când a fost emis Ordinul Prefectului Botoşani nr. 372/19.12.2016 de suspendare din funcţia de primar a revizuentului.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuentul arată că înţelege să se folosească de un nou înscris, care nu a fost în posesia sa la momentul demarării cererii pe rolul Tribunalului Botoşani şi, ulterior pe rolul Curţii de Apel Suceava, respectiv o adeverinţă (nr. 160 din 30.01.2018) din care rezultă faptul că nu a avut niciun beneficiu de pe urma poziţiei sale de membru în Consiliul de Administraţie.

2. Decizia atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 3244 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 157 din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, raportul de evaluare nr. x/9.04.2014 întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate. Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, reţinând faptul că în perioada 15.10.2013-31.12.2013 acesta a deţinut simultan calitatea de primar al comunei Vlădeni, judeţul Botoşani şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale nr. 1 Vlădeni, încălcând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, soluţie care a fost menţinută de instanţa de control judiciar, având în vedere faptul că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept aplicabile raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire, cu privire la motivul de revizuire întemeiat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că cererea revizuentului este formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

De asemenea, analizând excepţia de inadmisibilitate cu privire la motivul de revizuire întemeiat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea revizuentului.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

1.1. Analiza excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, cu privire la motivul de revizuire întemeiat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că în situaţia hotărârii a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 3244 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, termenul în care se poate solicita revizuirea, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începe să curgă de la data comunicării acesteia, respectiv de la data de 7.08.2017, conform dovezii de comunicare ataşată la dosarul de recurs.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuent, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 1 februarie 2018, cu depăşirea termenului de o lună de la data comunicării deciziei.

Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii cererii de revizuire, ca tardiv formulată, pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

1.2. Analiza excepţiei de inadmisibilitate cu privire la motivul de revizuire întemeiat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;".

Din conţinutul acestui text de lege, reies condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, rezultând că acest înscris trebuia să fi existat la data judecăţii, dar să nu fi fost cunoscut de instanţa care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 509 pct. 5 C. proc. civ. înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Constată Înalta Curte că înscrisul invocat, respectiv adeverinţa nr. 160/30.01.2018 nu se încadrează în dispoziţiile enunţate anterior, atâta timp cât nu exista la data pronunţării deciziei ce face obiectul cererii de revizuire.

In consecinţă, constată Înalta Curte că ceea ce se propune de către revizuent nu este o altă situaţie de fapt, relevată de probe noi, ci reluarea argumentelor formulate în susţinerea acţiunii, în condiţiile suplimentării probatoriului.

În jurisprudenţa constantă a Curţii europene s-a conturat ideea că admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuţie o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, susţinerile şi criticile revizuentului nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3244 din 17 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.