Lack of current interest in appealing suspension of administrative act execution following merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 197/24.07.2015 emisă de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a litigiului care are ca obiect legalitatea actului administrativ atacat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2688 din 20.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei Asociaţia A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Asociaţia A., fiind invocat, în susţinerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, criticând motivarea soluţiei sub aspectul ambelor reţineri ale instanţei, respectiv faptul că aparent nu există motive de nelegalitate a deciziei atacate, aceasta fiind motivată în fapt şi în drept şi pentru faptul că reclamanta nu a dovedit existenţa unui prejudiciu.

Recurenta susţine că există indicii privind nelegalitatea actului administrativ atacat, întrucât în cuprinsul deciziei atacate se regăsesc doar acte normative invocate generic, fără nicio precizare a normei pe care emitentul a considerat-o aplicabilă.

De asemenea, se precizează că din cuprinsul deciziei nu se poate deduce nici sancţiunea concretă, iar un temei juridic concret lipseşte.

Totodată este criticată reţinerea de către instanţa de fond a motivării în fapt a deciziei, întrucât simpla trimitere la o hotărâre judecătorească în care reclamanta nu are calitatea de parte, nu poate fi considerată ca fiind o respectare a obligaţiei de a motiva în fapt actul administrativ.

Recurenta a arătat că în legătură cu existenţa prejudiciului a făcut dovada acestuia, iar instanţa de fond a reţinut faptul că există un rejudiciu, respectiv neîncasarea sumelor plătite de titularii autorizaţiilor de pescuit şi nevalorificarea unor eventuale investiţii, însă a considerat că din moment ce actul este aparent legal, acest prejudiciu nu poate fi reţinut.

Recurenta a arătat că, pe lângă prejudiciul reţinut de instanţa de fond, în cauză se circumscriu prejudiciului şi următoarele: imposibilitatea de a asigura creşterea peştelui pentru popularea apelor curgătoare; imposibilitatea de a se efectua acţiunile de ecologizare a malurilor tronsoanelor de apă curgătoare; imposibilitatea de a se asigura combaterea braconajului; imposibilitatea de a mai respecta obligaţiile asumate prin emiterea permiselor de pescuit; afectarea participării la competiţiile de pescuit.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a reclamantei, în susţinerea cererii de recurs, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În dreptul procesual civil interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2308 din 30.06.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanţa de fond s-a pronunţat în dosarul sus indicat prin sentinţa civilă nr. 2308 din 30.06.2016, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunţarea instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia A. împotriva sentinţei nr. 2688 din 20.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.