Validity of administrative act challenging ecological agriculture conformity certificate: judicial duty to clarify the precise act subject to annulment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015 şi comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. x/19.01.2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 327 din 24.11.2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a fost dispusă anularea adresei nr. x/15.01.2015, emisă de pârâtul MADR, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., fiind obligat pârâtul MADR la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a declarat recurs, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul reiterează excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introductive, excepţie pe care o apreciază greşit soluţionată de instanţa de fond. Astfel, recurentul arată că actul ce face obiectul acţiunii introductive, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. f, art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi calificat caa fiind un act administrativ, aşa cum este adecsta definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c.

De asemenea, recurentul a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi pe aspectul aplicării greşite a normelor de drept material incidente cauzei. Astfel, recurentul a precizat că intimatul-reclamant nu a probat existenţa vreunui act administrativ vătămător, întrucât în cauză este vorba despre adresa nr. x/15.01.2015.

S-a arătat că adresa contestată de intimat nu este altceva decât o simplă corespondenţă între două autorităţi, ce reflectă un punct de vedere cu privire la înscrisurile emise de S.C. C. S.R.L. şi care are caracterul unui act de informare, nefiind de natură să interzică posibilitatea intimatului-reclamant de a solicita organismului de inspecţie şi certificare lămuriri cu privire la neconformităţile din documentele ce o vizează.

Cu privire la aplicarea Ordinului nr. 181/2014, art. 4 alin. (10), recurentul a solicitat înlăturarea acestuia, întrucât MADR a atribuit numărul de cod RO-ECO-014 organismului de inspecţie şicertificare B. Sucursala Iernut, prin certificatul de aprobare nr. x/28.11.2012, iar această entitate a fost radiată din evidenţele ORC în baza rezoluţiei nr. x/26.11.2014. faţă de această situaţie s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a acţiunii, întrucât nu există posibilitatea menţinerii aceluiaşi cod atribuit altei persoane.

Recurentul a arătat că se poate observa cu uşurinţă că B.-Sucursala Iernut şi C. S.R.L. sunt două subiecte distincte, iar solicitarea intimatului-reclamant de obligare a MADR să recunoască validitatea unui certificat emis pentru 2014 este nefondată.

Recurentul a arătat că nu există niciun argument în susţinerea criticilor conform cărora autorizarea C. S.R.L. trebuia să se facă începând cu data de 28.07.2014, în condiţiile în care cererea de aprobare ca organism de inspecţie şi certificare a fost adresată de societate ministerului de resort la data de 27.11.2014, însă nu a fost însoţită de toate documentele necesare.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul A. a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului formulat, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. De asemenea, a susţinut faptul că recursul formulat este nemotivat, întrucât indică în mod general că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 486 şi urm. din C. proc. civ.

A solicitat, pe fondul recursului, respingerea ca nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală. A arătat că deşi a fost invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu s-a arătat care normă de drept material a fost aplicată greşit.

Intimatul a susţinut că prin motivele de recurs se reiterează toate apărările formulate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond, apărări care au fost respinse motivat de instanţă.

De asemenea, intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare la motivele de recurs şi a solicitat anularea recursului, în principal, ca urmare a admiterii excepţiei nulităţii, întrucât motivele invocate în susţinerea cererii de recurs nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14.12.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.02.2018 completul de filtru a apreciat ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de ambii intimaţi prin întâmpinare, constatând că argumentele prezentate de recurent se circumscriu cazului de casare invocat în susţinerea recursului formulat şi, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reţine că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecţie B., adresa nr. x/15.01.2015 fiind, în opinia reclamantului, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

Se înţelege din aceste susţineri ale reclamantului din cererea introductivă că se solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate şi nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmată şi de susţinerea acestuia depusă prin întâmpinarea la motivele de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate şi radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcţie; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantului, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speţă s-a emis, iniţial, Nota de control nr. x/16.12.2014, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/15.01.2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x/16.12.2014, se impunea ca instanţa de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantului să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcţiei Agricole Judeţene Caras Severin şi al cărei conţinut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus mentionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie intocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevedrile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reţine că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menţionată, din conţinutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamantul susţine că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activităţii de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Obligaţia de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanţei potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotarari temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întampinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevazute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, deşi reclamanta solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susţine de către recurentul pârât şi chiar de către intimata reclamantă în faţa instanţei de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamantă, era necesar ca instanţa de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate şi pe care îl consideră vătămător, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a procedat la analizarea adresei nr. x/15.01.2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naţionale şi comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, aşa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcţiilor pentru agricultură judeţene să-i informeze pe operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiţii, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speţă se reţine încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 364 din 15 decembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 327 din 24.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2018.