Conflict of interest for local councilor voting on budget allocation to association where they serve as director

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.02.2015 sub nr. x/2015 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/12.02.2015, prin care pârâta a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, astfel cum este prevăzut de 25 alin. (1), (2), (3) şi 4 din Legea nr. 176/2010 rap. la art. 70, art. 71, art. 76 alin. (2) şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004, întrucât prin voturile acordate în calitate de consilier local al oraşului Mioveni în mandatele iunie 2008 - iunie 2012 - iunie 2016 în cadrul şedinţelor desfăşurate la nivelul Consiliului Local Mioveni cu ocazia aprobării bugetelor locale pe anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, a contribuit în mod direct şi nemijlocit la alocarea anuală a unor sume de bani plătite în baza ordinelor de plată emise în acest sens, totalizând suma de aproximativ 24.432.293 RON, către B., asociaţie fără scop patrimonial, al cărui membru fondator şi membru al Consiliului director a fost persoana evaluată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1286 din data de 7 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei, dar şi împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2015 (încheierea de amânare a pronunţării) a declarat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi anularea raportului de evaluare, precum şi a tuturor actelor subsecvente.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare al reclamantului cu ocazia încuviinţării şi administrării probei cu înscrisuri solicitată de pârât.

A mai apreciat recurentul că în cauză nu sunt întrunite cerinţele pentru constatarea unui conflict de interese, întrucât nu mai avea calitatea de membru în Consiliul director al asociaţiei sportive din anul 2011 şi nu a fost niciodată remunerat pentru activitatea în cadrul societăţii, atât autoritatea pârâtă, cât şi instanţa de fond realizând o interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor art. 70, 71 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004.

4. Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.11.2016 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei şi a încheierii recurate.

Arată intimata că depunerea cu întârziere a documentaţiei ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare nu a creat nici un prejudiciu reclamantului, având în vedere că acesta avea cunoştinţă de conţinutul acestora, iar instanţa a acordat un termen pentru ca reclamantul să poată depune concluzii scrise, amânând pronunţarea deciziei.

Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că starea de conflict de interese rezultă din faptul că a participat la procesul de votare în cadrul şedinţelor Consiliului Local Mioveni în timpul cărora a fost adoptat, printre altele, bugetul alocat B., club care deţine conform statutului calitatea de fundaţie, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Ceea ce recurentul nu admite, deşi este un aspect subliniat şi de judecătorul fondului, este faptul că legea aplicabilă aleşilor locali nu are în vedere în privinţa conflictelor de interese, doar interesul de natură patrimonială de care aceştia ar beneficia în mod personal.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în baza art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii din data de 18.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 05.10.2017, completul filtru, a constatat, în acord cu raportul întocmit că recursul declarat este admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate argumente pentru reformarea sentinţei, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 cu verificarea legalităţii Raportului de evaluare nr. x/12.02.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a reţinut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, reglementat de dispoziţiile art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004.

În concret, reclamantului i se impută că prin participarea în calitate de consilier local al Consiliului Local al Oraşului Mioveni la votarea şi adoptarea unor hotărâri prin care au fost aprobate bugetele locale pe anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 a contribuit la alocarea anuală a unor sume de bani totalizând 24.432.293 RON către B., asociaţie fără scop patrimonial, al cărei membru fondator şi membru al Consiliului Director este reclamantul.

Soluţia instanţei de fond, care a constatat că actele contestate sunt legale şi a respins cererea de chemare în judecată este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile de nelegalitate formulate de recurent sunt structurate pe două paliere, cu privire la încheierea din data de 30.04.2016 se invocă încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, prin faptul că nu i s-a acordat un termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse de intimată, iar cu privire la sentinţă, se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează conflictul de interese privind aleşii locali.

Astfel, critica privind încălcarea principiului contradictorialităţii în ceea ce priveşte neacordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de documentaţia administrativă ce a stat la baza emiterii Raportului de evaluare contestat, documentaţie depusă la registratură cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 30.04.2016, se încadrează în realitate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că principiul contradictorialităţii este unul dintre principiile specifice procedurii civile fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare şi constă în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate chestiunile de fapt şi de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluţiona litigiul.

În cauză, înscrisurile depuse de intimată la data de 29.04.2015 (cu o zi înainte de termenul de judecată) fac parte din documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, anume Raportul de evaluare privind conflictul de interese, care potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004 este obligatoriu a fi depusă la dosarul cauzei de către autoritatea emitentă.

În aceste condiţii cu privire la documentaţia prevăzută de art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu poate interveni sancţiunea decăderii intimatei din dreptul de a depune aceste înscrisuri, întrucât o cercetare judecătorească efectivă şi aprofundată nu ar fi posibilă în lipsa acestora.

De altfel, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să cunoască cuprinsul documentaţiei şi să îşi exprime punctul de vedere, întrucât judecătorul fondului a dispus amânarea pronunţării, iar ulterior rămânerii instanţei în pronunţare, la data de 05.05.2015, recurentul a depus note scrise.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la sentinţa recurată, ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

În concret, intimata-pârâtă a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant, în calitatea sa de consilier local al Oraşului Mioveni, prin participarea şi votarea, în cadrul şedinţelor Consiliului Local Mioveni, a bugetului anual al B., al cărui membru fondator şi membru al Consiliului Director este, a contribuit în mod direct şi nemijlocit la transferarea către această asociaţie, fără scop patrimonial, a sumei de 24.432.293 RON, echivalentul a 5.945.784 euro.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acest act normativ:

"Principiile car stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Este de necontestat faptul că, în perioada evaluată de intimată, reclamantul avea calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Mioveni.

Totodată, reclamantul a fost membru în Consiliul Director al B. încă de la înfiinţare, aşa cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local nr. 8/22.07.2004 privind consilierii locali desemnaţi ca membrii ai Consiliului Director al B., care este o structură sportivă de interes local, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial.

Înainte de a analiza dispoziţiile legale care reglementează conflictul de interese de natură administrativă raportate la situaţia de fapt dedusă judecăţii, se impune a se stabili statutul legal al consilierului local, ca ales local.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"Nu poate lua parte la deliberarea şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului local".

Recurentul invocă împrejurarea că nu se poate reţine în privinţa sa existenţa unui interes patrimonial, atâta timp cât nu încasa nicio indemnizaţie în cadrul clubului, aceasta fiind o asociaţie non-profit.

Această teză nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar, având în vedere că dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali reglementează noţiunea de "interes personal într-o anumită problemă".

Astfel, conform textului legal menţionat:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care are o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau d la care obţin venituri;

d)o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Ca o detaliere a acestei interdicţii legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 se arată că nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri, consilierii locali, dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. În această situaţie sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot urmând a se consemna în mod obligatoriu în procesul-verbal de şedinţă.

În cauză, recurentul-reclamant a participat, în intervalul 2008-2012, la şedinţele Consiliului local al Oraşului Mioveni în care s-au aprobat şi alocat în scopul finanţării anuale, sume considerabile din bugetul autorităţii publice către B., aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor adoptate.

În condiţiile în care reclamantul era membru fondator şi membru al Consiliului director al S.C. Mioveni, asociaţie care a beneficiat de finanţare în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligaţia de a-şi anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal şi de a se abţine de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră încălcând dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal de ordin administrativ existent în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuţie existenţa unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilităţii anticipării deciziei autorităţii, neprezentând relevanţă faptul că reclamantul nu a fost remunerat pentru activitatea desfăşurată în cadrul B. şi că nici ceilalţi membrii nu au obţinut foloase materiale.

De altfel, nici nu a fost imputată recurentului-reclamant o asemenea conduită în raportul de evaluare contestat în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-reclamant în sensul că au existat şi alte persoane (consilieri locali) cu privire la care s-au făcut sesizări la Agenţia Naţională de Integritate, iar în privinţa unora dintre aceste persoane intimata a pronunţat soluţii de clasare, Înalta Curte reţine că acestea constituie soluţii administrative de speţă, nedefinitive, şi care urmează a fi supuse controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

Totodată, nu rezultă cu evidenţă că situaţia juridică a persoanelor faţă de care s-au pronunţat soluţii de clasare este identică cu cea a celor faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese de natură administrativă, pentru a se concluziona că autoritatea intimată a avut o poziţionare inconsecventă cu privire la aceleaşi fapte.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2015 şi împotriva sentinţei nr. 1286 din 7 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2018.