Revision petition based on new documents fails where documents predate judgment or are mere interpretive opinions lacking probative force

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, revizuenta S.C. A. "Tehnoeconomia Europeană" (fostă Institutul Academic de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii "Tehnoeconomia Europeană), în contradictoriu cu Ministerul Einanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională de Control-Garda Financiară-Comisariatul General a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 599/29.03.2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x (definitivă prin respingerea recursului Decizia 8855/05.12.2004 în dosarul nr. x înalta Curte de Justiţie şi Casaţie), solicitând anularea procesului-verbal de control nr. x încheiat de Garda Financiară Centrală şi a Deciziei 370/17.11.2003 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi exonerarea de plata sumei de 2.486.864.178 RON reprezentând (1.998.028.658 RON TVA aferentă taxelor şcolare universitare, 263.982.247 RON dobânzi de întârziere aferente TVA, 72.887.353 RON penalităţi aferenteTVA, 118.512.943 RON impozit pe veniturile din salarii, 16.861.165 RON dobânzi aferente impozitului pe veniturile din salarii, 4.740.518 RON penalităţi aferente impozitului pe veniturile din salarii, 11.851.294 RON penalităţi aferente impozitului pe veniturile din salarii)

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că după pronunţarea sentinţei a cărei revizuire se solicită a descoperit înscrisuri relevante în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauză, respectiv, adresa ANAF nr. x/18.06.2014 transmisă ca răspuns la solicitarea Serviciului de investigare a fraudelor în dosarul nr. x din 08.04.2013; Decizia ANAF nr. 543050/02.09.2011; Referatul aprobat nr. x/29118.2011 (necomunicat); Decizia ANAF nr. 1111121/05.02.2016; Referatul aprobat nr. x/02.02.2016 (necomunicat); Adresa ANAF nr. X/05.04.2016; Adresa MFP nr. x/18.09.2002 şi Adresa Gărzii Financiare nr. x/29.08.2002.

Se arată că înscrisurile în baza cărora a formulat prezenta cerere de revizuire, deşi relevante, nu au putut fi înfăţişate instanţei întrucât au fost reţinute de Ministerul Finanţelor dar şi de alte instituţii ale statului, iar dacă erau cunoscute, acestea erau apte să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată, respectiv aceea potrivit căreia taxele universitare încasate de la studenţii săi nu erau supuse TVA-ului.

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Adminstrare Fiscală a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii, solicitând respingerea cererii de revizuire ca tardivă şi, în subsidiar, ca inadmisibilă.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 2556 din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii şi a respins cererea de revizuire a sentinţei nr. 599/29.03.2004 pronunţată în dosarul nr. x de Curtea de Apel Bucureşti, formulată de revizuenta S.C. A. "Tehnoeconomia Europeană" S.R.L., ca neîntemeiată.

Curtea de apel a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, reţinând că, deşi cele două adrese din 2002 ar fi fost comunicate revizuentei în cursul anului 2006, faţă de împrejurarea că revizuenta a invocat adresele emise la data de 29.08.2002 şi 18.09.2002, iar nu la data de 19.09.2002 (astfel cum se menţionează în această adresă de comunicare), nu poate fi luată în considerare pentru data calculării termenului imperativ, data comunicării acestei adrese către revizuenta-reclamantă, neavând relevanţă că este vorba despre aceleaşi numere de înregistrare a emiterii acestor adrese, situaţie în care nu poate fi imputată revizuentei împlinirea termenului legal de formulare a cererii de revizuire în temeiul acestor înscrisuri.

Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă cu motivarea că argumentele aduse în sprijinul excepţiei vizează condiţiile de formulare a cererii de revizuire, sub aspectul întrunirii calităţilor prevăzute de lege în privinţa înscrisurilor pe care revizuenta şi-a întemeiat prezenta cerere, fiind vorba despre aspecte de fond, iar nu despre o veritabilă inadmisibilitate, susţinerile revizuentei fiind conforme cel puţin formal cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. urmând a fi analizate pe fond calităţile acestor înscrisuri sub aspectul întrunirii tuturor condiţiilor pentru analizarea cererii de revizuire, excepţia invocată fiind neîntemeiată.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a reţinut că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 prima teză C. proc. civ. 1865.

Referitor la adresele emise în anul 2002, s-a constatat că deşi acestea întrunesc condiţia preexistenţei sentinţei a cărei revizuire se solicită, nu se poate reţine calitatea acestora de înscrisuri noi, doveditoare pentru reformarea sentinţei atacate, în contextul în care din verificarea dosarului de fond (ataşat prezentei cereri de revizuire) rezultă că instanţa a analizat semnificaţia conţinutului acestor adrese, înlăturând susţinerile reclamantei-revizuente şi stabilind că datorează debitul fiscal stabilit în sarcina sa.

Aceste înscrisuri constituie o interpretare a organelor fiscale cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei, interpretare şi aplicare care a fost realizată prin sentinţa recurată şi a cărei reformare nu poate fi realizată prin formularea unei cereri de revizuire, înscrisurile respective neevocând o situaţie de fapt şi de drept nouă, dedusă astfel judecăţii, pe care prima instanţă nu a avut-o în vedere şi nu ar fi analizat-o ca atare.

Cu privire la înscrisurile emise în perioada 02.09.11-05.04.2016, s-a constatat că acestea sunt emise ulterior pronunţării sentinţei a cărei schimbare se solicită. În plus, nu sunt înscrisuri noi, doveditoare în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., întrucât nu evocă/constată o altă situaţie de fapt în privinţa situaţiei fiscale a reclamantei, ci constituie expresia unor alte eventuale puncte de vedere asupra modului de dezlegare a raporturilor juridice deduse judecăţii, aspect care însă nu poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, având natura unui recurs la recurs, cale de atac care însă nu este prevăzută de lege.

Totodată, s-a reţinut că revizuenta a invocat în susţinerea cererii de revizuire toate aceste înscrisuri (în special cele din anul 2002), însă nu a făcut nici dovada faptului că acestea ar fi fost reţinute de partea potrivnică sau nu ar fi putut fi înfăţişate instanţei de fond dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, neavând relevanţă sub acest aspect că provin de la intimata-pârâtă, nefiind dovedită situaţia de forţă majoră care a determinat imposibilitatea utilizării acestora în cadrul dosarului de fond.

În plus, acestea evocă un alt punct de vedere asupra chestiunilor de drept puse în discuţie, prezentul demers procesual vizând în esenţă încălcarea autorităţii de lucru judecat prin reluarea judecăţii cauzei prin prisma unor alte interpretări sau reaprecieri ale probelor administrate iniţial, aspect reţinut şi în cuprinsul sentinţei civile nr. 935/09.02.2011 pronunţată în dosarul nr. x al Curţii de Apel Bucureşti-SCAF(de asemenea ataşat prezentei cereri de revizuire), dar şi al sentinţei civile nr. 3563/12.12.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti SCAF în dosarul nr. x (ataşat cererii de revizuire) în cadrul cărora au fost analizate înscrisuri care evocă aceleaşi chestiuni repuse în altă formă în discuţie în prezenta cauză, considerente faţă de care va fi respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuenta S.C.A., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

În esenţă, din motivarea căii de atac pot fi decelate două categorii de critici:

3.1. Motivarea hotărârii este contradictorie, în sensul că, instanţa de revizuire deşi constată că adresele emise în anul 2002 întrunesc condiţia preexistenţei sentinţei a cărei revizuire se solicită, nu le reţine ca fiind înscrisuri noi, doveditoare, de natură a conduce la retractarea hotărârii judecătoreşti atacate, apreciind, în mod eronat, că adresele au fost analizate de instanţă, în condiţiile în care acestea nu s-au aflat la dosarul cauzei la acea dată, fiind reţinute de partea potrivnică.

3.2. Adresele nr. x şi nr. x/18.09.2002 precum şi înscrisurile emise în perioada 02.09.2011- 05.04.2016, ulterior pronunţării sentinţei, îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel încât, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării pricinii, în mod cert ar fi condus la o altă soluţie decât cea pronunţată.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reiterat excepţiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea şi inadmisibilitatea cererii de revizuire, reluând aceleaşi argumente, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.

5.1. Referitor la excepţiile reiterate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

În cuprinsul întâmpinării sale, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reluat toate apărările formulate pe calea unor excepţii procesuale la judecata în primă instanţă, criticând modul în care acestea au fost soluţionate.

Cum această parte nu a declarat recurs, fiind satisfăcută de soluţia pronunţată pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că inimata nu mai poate în acest stadiu procesual să solicite reformarea sentinţei ca efect al admiterii vreuneia dintre excepţiile invocate.

Pe de altă parte, Înalta Curte remarcă reluarea tale quale a susţinerilor din întâmpinarea depusă la curtea de apel, corect înlăturate de judecătorul cauzei cu o motivare punctuală, riguroasă, la adăpost de orice critică.

5.2. Cu privire la motivele de recurs

În ceea ce priveşte invocarea 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă.

Hotărârea atacată este adecvat motivată în raport cu soluţia pronunţată, argumentele de fapt şi de drept privind modul în care instanţa fondului a analizat cererea de revizuire, fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., au fost pe larg arătate în considerentele hotărârii, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă acestea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici motive contradictorii, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect legea.

În speţă, recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând descoperirea de înscrisuri noi.

Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunţării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute instanţei din diverse motive.

Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie ca înscrisul prezentat să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să aibă forţă probantă prin el însuşi, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii revizuirii, să fie determinant şi să nu fi putut fi înfăţişat în proces pentru că a fost reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, înscrisurile considerate noi de către revizuent nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri irevocabile.

Mai întâi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că adresele nr. x şi nr. x/18.09.2002 au fost depuse şi în dosarul nr. x în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi au făcut obiectul analizei instanţei de fond, respectiv instanţei de recurs, astfel că nu se poate spune că au fost descoperite după darea hotărârii şi nici nu au fost reţinute de partea potrivnică.

În ceea ce priveşte înscrisurile datând din perioada 02.09.2011- 05.04.2016, instanţa de fond a reţinut că acestea au fost emise ulterior pronunţării sentinţei nr. 599/2004, or legiuitorul a stabilit că poate constitui temei al unei cereri de revizuire înscrisul existent la data judecării cauzei şi nu unul ulterior acestei date.

Prin urmare, criticile referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite, iar toate celelalte aspecte enunţate prin cererea de recurs ating în mod clar fondul pricinii şi nicidecum condiţia expres prevăzută de lege pentru a se putea exercita calea extraordinară de atac a revizuirii.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei nr. 2556 din 12 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2017.