Competence for judicial review of ANAF assurance measures: value threshold under Art. 10(1) Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence, ordering that the Court of Appeal, Second Administrative and Fiscal Section, is the competent first-instance court to adjudicate the case, thereby establishing that the prior rulings declaring their respective incompetence were superseded by this regulatory decision. The dispute involved a commercial company's challenge against a tax administration agency's decision instituting assurance measures—specifically the confiscation of income and attachment of bank accounts—aimed at securing a tax liability estimated at 1.45 million RON, which stemmed from an anti-fraud control alleging the conduct of wholesale trade in cereales without supporting acquisition documents. The court determined jurisdiction based on the combined application of Article 213(13) of the Fiscal Procedure Code, which mandates contestation before the competent administrative court, and Article 10(1) of Law No. 554/2004, which assigns jurisdiction for disputes concerning taxes and contributions exceeding 1 million RON to the Court of Appeal, confirming that the value of the underlying fiscal claim, rather than the rank of the issuing authority alone, dictates the competent instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 din Legea nr. 12/1990, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ; Competence for judicial review of ANAF assurance measures: value threshold under Art. 10(1) Law 554/2004: The dispute involved a commercial company's challenge against a tax administration agency's decision instituting assurance measures—specifically the confiscation of income and attachment of bank accounts—aimed at securing a tax liability estimated at 1.45 million RON, which stemmed from an anti-fraud control alleging the conduct of wholesale trade in cereales without supporting acquisition documents. The court determined jurisdiction based on the combined application of Article 213(13) of the Fiscal Procedure Code, which mandates contestation before the competent administrative court, and Article 10(1) of Law No. 554/2004, which assigns jurisdiction for disputes concerning taxes and contributions exceeding 1 million RON to the Court of Appeal, confirming that the value of the underlying fiscal claim, rather than the rank of the issuing authority alone, dictates the competent instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the court's authority to resolve the negative conflict of competence.
Procedural rule cited in the dispositive to determine the specific competent court for the first-instance resolution of the case.
Procedural provision cited in the dispositive regarding the binding nature of the competence regulator decision.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregisrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/27.03.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/16.03.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând anularea acesteia, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 158/CA din 26 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 213 din Codul de procedură fiscală şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că prin actul contestat, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, nu se stabilesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii, pentru a fi incident criteriul valoric, ci se dispun măsuri asigurătorii urmare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/07.03.2017 prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a confiscării sumei de 1.451.945 RON, aceasta decizie neinstituind obligaţia de plată a unui impozit sau taxe suplimentare, pentru determinarea competenţei de soluţionare a cererii de anulare a acesteia, astfel încât urmează a se aplica criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ a cărui anulare se cere.
2.2. Prin sentinţa nr. 1925/CA din 10 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat intervenit conflict negativ de competenţă.
S-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul, reţinând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu invocarea şi a Deciziei nr. 2072/31.05.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de criteriul organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, având în vedere că prin decizia contestată s-a stabilit o valoare estimată a prejudiciului de 1.451.945 RON, a considerat că este de competenţa Curţii de apel soluţionarea prezentei cauze.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2182/16.03.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând anularea acesteia.
Înalta Curte reţine că inspectorii antifraudă din cadrul instituţiei pârâte, în temeiul art. 213 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscală, prin Decizia nr. 2182/16.03.2017 de instituire a măsurilor asigurătorii emisă în baza procesului-verbal nr. x din 7 martie 2017, au dispus instituirea măsurii asiguratorii - confiscarea veniturilor în sumă de 1.451.945 RON, în limita a 150% din suma estimată, prin poprirea conturilor bancare - motivat de faptul că, în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016, a fost derulată de către societate activitatea de Comerţ cu ridicata a cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului, pentru care nu s-au prezentat documente de achiziţie a bunurilor necesare realizării producţiei de cereale obţinute.
Constată instanţa că actul administrativ dedus judecăţii este un act administrativ, emis în urma unui control fiscal, prin care s-a evidenţiat, un total obligaţii de plată la bugetul general consolidat, în cuantum de 1.451.945 RON.
Pentru recuperarea acestui prejudiciu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a emis Decizia nr. 2182/16.03.2017 de instituire a măsurilor asigurătorii, în temeiul prevederilor art. 213 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din Codul de Procedura Fiscală, "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă".
Aşadar, dispoziţiile noului Codul de procedură fiscală fac trimitere, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente, la dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Înalta Curte constată că, în cauză, valoarea acestor obligaţii de plată este mai mare de 1.000.000 RON, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a curţii de apel.
Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
De altfel, această problemă de drept a făcut şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 22 mai 2017, în care s-a stabilit că instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asiguratorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală, soluţie adoptată în exercitarea rolului Înaltei Curţi, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi de art. 18 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, anume acela de a veghea la interpretarea şi aplicarea unitară a legii.
II. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.