Conflict of jurisdiction in union-initiated administrative action: territorial competence based on union headquarters rather than member domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/27.04.2017, reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova a solicitat obligarea acestuia la plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din anexa VII cap. II Secţiunea a II-a din Legea nr. 284/2010, ajutor stabilit în funcţie de vechimea efectivă ca poliţist şi salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflaţie, la data ieşirii la pensie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 5034 din 13 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 111 C. proc. civ., precum şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a apreciat, pe de o parte, că în materia contenciosului administrativ competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Prahova, iar, pe de altă parte, că sindicatul nu are calitate de reclamant unic, acţionând potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat, care are domiciliul în judeţul Prahova.

2.2. Prin sentinţa nr. 202 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat intervenit conflict negativ de competenţă.

A fost suspendată soluţionarea cauzei în baza art. 134 C. proc. civ.

S-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut că prezenta acţiune este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, prin care i se recunoaşte în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel că reclamant în cauză este însăşi organizaţia sindicală şi nu membrii săi în numele cărora a formulat acţiunea, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci prevederile din Codul Muncii.

S-a mai reţinut că reclamant în cauză este Corpul Naţional al Poliţiştilor, astfel că pentru determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, se ţine seama de sediul sindicatului şi nu de domiciliul membrilor săi în numele cărora a formulat acţiunea, sindicat care are sediul în Bucureşti, făcându-se trimitere în acest sens şi la Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova a solicitat obligarea acestuia la plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din anexa VII cap. II Secţiunea a II-a din Legea nr. 284/2010, ajutor stabilit în funcţie de vechimea efectivă ca poliţist şi salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflaţie, la data ieşirii la pensie.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Potrivit soluţiei de principiu adoptată la data de 22 mai 2017 în şedinţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit cu titlu de principiu că în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Însă, argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

De altfel, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organism social" interesat, astfel că nu se pune problema unei neconcordanţe cu decizia pronunţată în recursul în interesul legii.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."

Constatând că prezenta acţiune a fost promovată de reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, în numele membrului de sindicat A., la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul, apreciază că se impune a se acorda prioritate atât principiului asigurării protejării mai eficiente a drepturilor şi intereselor salariaţilor, cât şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.

II. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Corpul Naţional al Poliţiştilor şi A. prin Corpul Naţional al Poliţiştilor în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Prahova, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.