Material jurisdiction for challenging criminal convictions and administrative acts of central authorities under Law 554/2004

Asupra acţiunii de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petentul A. a formulat plângere împotriva Statului Român pentru încălcarea de către autoritatea judecătorească a drepturilor recunoscute în Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa cu închisoarea pentru infracţiunea de tentativă de omor, din cauza interpretării abuzive şi defectuoase a situaţiei de fapt şi a probelor din dosarul penal instrumentat de către magistratul procuror B..

Astfel, petentul a considerat că hotărârea definitivă pronunţată în dosarul penal nr. x/2016, care nu este legal stabilită, a generat o încălcare continuă a drepturilor fundamentale prevăzute de Convenţie, motiv pentru care a formulat prezenta plângere care vizează căile extraordinare de atac, dreptul de acces la propriul dosar, dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, precum şi dreptul de acces la justiţie.

A menţionat că înţelege să formuleze plângerea în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de autoritatea judecătorească, respectiv de magistraţii care, în opinia sa, au instrumentat cu rea credinţă dosarul în care petentul a avut calitatea de inculpat, făcând trimitere şi la Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenţei justiţiei, care a soluţionat nefavorabil, prin rezoluţii, sesizările formulate de petent privind abaterile disciplinare ale magistraţilor.

În concluzie, s-a solicitat: anularea executării pedepsei, în baza mandatului de executare nelegal şi neconstituţional; anularea în tot a deciziei penale nr. 689/A/20.04.2016; recunoaşterea încălcării drepturilor fundamentale privind demnitatea umană, integritatea şi libertatea petentului, egalitatea în faţa legii, dreptul la o bună administrare, la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, dreptul la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, la principiile legalităţii, toate încălcate cu rea-credinţă de către autoritatea judecătorească ce reprezintă Statul, conform prevederilor constituţionale; repararea pagubei cauzate, constând în afectarea imaginii publice şi decredibilizarea petentului în societate, precum şi daune materiale reprezentate de onorariu avocaţial achitat în cadrul dosarului penal în discuţie.

S-a mai menţionat că obiectul acţiunii îl constituie: refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor care fac referire la cererea de revizuire (art. 453 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.), la contestaţia în anulare (art. 426 lit. b) C. proc. pen.), a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de către Curtea de Apel Bucureşti şi de către ICCJ, a cererii de studiere a dosarului personal, refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni necesare pentru exercitarea şi/sau protejarea drepturilor şi intereselor legitime, refuzul de soluţionare a plângerii penale înaintată la 29 decembrie 2016 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov împotriva procurorilor B. şi C. şi a Prim-procurorul D. şi netrimiterea în judecată a doamnei avocat E..

În drept, acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 13, 14 din C. proc. civ. raportat la art. 1 din CEDO, art. 8 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevederile Constituţiei României.

Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin adresa emisă la data de 5 decembrie 2017 s-a pus în vedere petentului să precizeze obiectul şi temeiul de drept al cererii şi să indice părţile cu care înţelege să se judece în contradictoriu, conform dispoziţiilor art. 194-196 C. proc. civ., sub sancţiunea anulării cererii, potrivit art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 29 martie 2018, petentul A. a precizat că înţelege să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 155 lit. b) C. proc. civ., acţiunea fiind motivată de faptul că acesta este condamnat nedrept, fiind arestat şi deţinut ilegal în baza unor probe aflate în dosarul nr. x/2015.

II. Soluţia şi Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii şi la dispoziţiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată şi o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată"

Verificându-şi competenţa de soluţionare a cazei, Inalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În raport de aceste prevederi legale, se reţine că acţiunea dedusă judecăţii de către petentul A., nu face parte dintre cererile care sunt în competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primă instanţă, astfel că va admite excepţia necompeptenţei materiale şi va declina soluţionarea cauzei prin care se solicită anularea unor acte judiciare în contradictoriu cu Statul Român - Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al justiţiei - autorităţi publice centrale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., republicat, va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va declina acţiunea formulată de A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declina acţiunea formulată de A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.