Legality of unilateral termination of non-reimbursable EU funding contract for breach of implementation and reimbursement deadlines

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul Eforie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est anularea deciziei nr. 56 din 12.02.2015 prin care Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est a reziliat unilateral contractul de finanţare nr. x cu titlu " Calificarea - O şansă pentru viitor".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 136/CA din data de 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul Oraşul Eforie în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est, ca nefondată .

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Oraşul Eforie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 56/12.02.2015, prin care Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud Est a reziliat unilateral contractul de finanţare nr. x cu titlul "Calificarea - O şansă pentru Viitor!".

În esenţă, în motivarea căii de atac, recurentul a arătat că, starea de fapt face dovada că întârzierea implementării proiectului şi depunerea cu întârziere a cererii de finanţare nu se datorează recurentului, iar decizia autorităţii intimate trebuia să ţină seama de scopul principal de atragere a fondurilor europene şi de implementare a proiectelor finanţate din bani europeni.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 13.04.2016, intimatul Organismul Intermediar Regional pentru POSDRU Regiunea Sud Est a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, autoritatea intimată a arătat că cererea de recurs nu cuprinde nicio critică a hotărârii recurate, ci reprezintă o reluare a argumentelor invocate la judecata în primă instanţă.

Chiar şi analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate se poate observa că, având a se pronunţa asupra legalităţii deciziei prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare, instanţa de fond a avut în vedere atât obligaţiile contractuale, cât şi dispoziţiile legale incidente, pronunţând o soluţie legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza respingerii cererii.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15 februarie 2018 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului şi s-a admis in principiu recursul declarat de reclamantul Oraşul Eforie împotriva sentinţei nr. 136 din 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei civile recurate prin prisma criticilor formulate a căror dezvoltare face posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant Oraşul Eforie a supus controlului instanţei de contencios administrativ verificarea legalităţii actului administrativ emis ca urmare a soluţionării contestaţiei înregistrată sub nr. x din 2 martie 2015 împotriva deciziei nr. 56/12.02.2015 prin care s-a dispus rezilierea unilaterală a contractului de finanţare nerambursabilă nr. POSDRU/x cu titlu "Calificarea - o şansă pentru viitor", precum şi aplicarea sancţiunii excluderii de la participare la selecţia publică de proiecte şi neacordarea finanţării nerambursabile de la buget din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pe o perioadă de 2 ani.

În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că depunerea cu întârziere a cererii de rambursare, precum şi întârzierea în implementarea proiectului s-au datorat unei cauze obiective respectiv imposibilitatea persoanei desemnată ca manager de proiect de a-şi desfăşura activitatea din motive medicale, situaţie care a fost adusă la cunoştinţa autorităţii intimate.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de către recurent reţinând că dispoziţiile contractului de finanţare sunt neechivoce, atât în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, dar şi în ceea ce priveşte încetarea şi rezilierea contractului, iar, în raport de probatoriul administrat, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale referitoare la implementarea proiectului şi depunerea cererilor de rambursare.

Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine că procedura de reziliere a contractului de finanţare a fost reglementată de părţile contractului în cuprinsul art. 13, alin. (1) şi (3) din contractul de finanţare nr. x, potrivit cu care:

- alin. (1) "AM POSDRU/OI POSDRU delegat îşi rezervă dreptul de a rezilia prezentul contract fără îndeplinirea altor formalităţi şi fără intervenţia instanţei de judecată, cu excepţia unei simple notificări de Informare a beneficiarului, în următoarele cazuri:

- din motive imputabile lui nu a început implementarea proiectului în termen de 30 zile de la data semnării contractului;

- nu depune cererile de rambursare, precum şi cele aferente cererilor de plată pentru cheltuielile efectuate, în termenul şi formatul prevăzut în instrucţiunile şi deciziile AM POSDRU şi prezentul contract."

- alin. (3) "În cazul în care prezentul contract este nul din culpa beneficiarului, acesta poate fi exclus de la participarea la selecţia publică de proiecte şi de la acordarea finanţării nerambursabile pentru o perioadă de 2 ani."

În speţă, neregulile reţinute prin decizia contestată, care au atras rezilierea contractului de finanţare au fost următoarele:

- încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din contract, conform cărora "data la care începe implementarea proiectului este ziua lucrătoare următoare intrării în vigoare a prezentului contract", considerându-se că perioada de implementare a proiectului a început tardiv faţă de data prevăzută în contractul de finanţare, iar în prima lună de implementare nu s-au desfăşurat activităţi specifice, primii experţi fiind angajaţi la 09.09.2014;

- încălcarea dispoziţiilor art. 5 pct. D alin. (2) din contract, conform cărora "beneficiarul are obligaţia de a depune prima cerere de rambursare pentru cheltuielile efectuate, în termen de 45 de zile de la data începerii implementării proiectului în formatul prevăzut de instrucţiunile AMPOSDRU. Cererile de rambursare intermediare se vor depune la intervale de maximum 3 luni", constatându-se că cererea de rambursare nr. 1 a fost depusă la 17.11.2014, cu încălcarea termenului stabilit de părţi.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, prima instanţă şi autoritatea emitentă au interpretat şi aplicat corect prevederile contractuale, în condiţiile în care implementarea proiectului trebuia să înceapă la data de 01.08.2014, iar termenul limită până la care trebuia depusă prima cerere de rambursare în cadrul proiectului era 28.09.2014.

În cadrul criticilor contestate, recurentul-reclamant a invocat o situaţie care nu are legătură cu derularea contractului, respectiv starea de sănătate a managerului de proiect, susţinând că a intrat în posesia contractului de finanţare abia la data de 17.11.2014, dată după care proiectul s-a desfăşurat normal.

Potrivit art. 6 alin. (2) din contract, recurentul-reclamant avea obligaţia de a solicita în scris punctul de vedere oficial al autorităţii de management cu privire la orice aspect intervenit în derularea proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum şi în orice situaţie în care apar neclarităţi în legătură cu clauzele contractuale, iar conform tezei finale a aceluiaşi articol, autoritatea de management avea obligaţia de a răspunde la o astfel de solicitare în termen de 10 zile de la primirea acesteia.

Or, în speţă, se constată că recurentul nu a formulat nicio notificare înlăuntrul termenului de depunere prin care să comunice imposibilitatea implementării proiectului conform graficului activităţilor proiectului.

Prin urmare, decizia de reziliere contestată apare ca fiind legală, având în vedere că beneficiarului i se acordă finanţare nerambursabilă exclusiv în condiţiile şi termenii contractului, iar conform art. 2 alin. (3) din contract avea obligaţia de a începe implementarea proiectului din ziua lucrătoare următoare intrării în vigoare a contractului, iar conform art. 5 pct. d alin. (2) avea obligaţia depunerii primei cereri de rambursare în termen de 45 de zile de la data începerii implementării.

Constatând că recurentul nu a făcut dovada contrară a celor reţinute în actele administrative contestate şi nici a notificării autorităţii intimate în cadrul termenului prevăzut de art. 6 alin. (2) din contract cu privire la imposibilitatea implementării contractului conform graficului, Înalta Curte reţine legalitatea actelor administrative prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanţare.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Oraşul Eforie împotriva sentinţei nr. 136 din 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2018.